ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 251/2013

Prin Sentința civilă nr. 749/C din data de 26 aprilie 2011, pronunțată în Dosar nr. 1652/111/2010, Tribunalul Bihor a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele N.L. și N.I., în contradictoriu cu intimații Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și în consecință, a constatat caracterul politic al condamnării dispuse prin Sentința penală nr. 337 din 26 mai 1950 a fostului Tribunal Militar Cluj, secția I, împotriva antecesorului reclamantelor, N.P. - la 4 ani închisoare corecțională, 6.000 lei amendă corecțională, 4 ani interdicție corecțională și confiscarea averii pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale în baza art. 209 pct. II lit. a), b), a obligat pârâtul să plătească reclamantelor câte 3.000 Euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății, cu titlul de daune morale și a respins capătul de cerere privind restituirea sumelor confiscate.

În pronunțarea acestei hotărâri instanța de fond a reținut, în esență, că, la data introducerii cererii de chemare în judecată sub imperiul Legii nr. 221/2009 s-a născut un drept la acțiune pentru a solicita despăgubiri inclusiv în temeiul art. 5 lit. a), astfel că legea aflată în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată este aplicabilă pe tot parcursul procesului, neacordarea despăgubirilor solicitate de persoane reclamante după pronunțarea deciziei Curții Constituționale - în condițiile în care acțiunea fusese introdusă anterior putând crea o discriminare între persoane care deși se găsesc în situații obiectiv identice ar fi pus să beneficieze ce un tratament juridic diferit.

Capătul de cerere privind daunele materiale a fost respins ca neîntemeiat deoarece casa solicitată nu a fost identificată și dacă a fost preluată abuziv, ea făcea obiectul de aplicare a Legii nr. 10/2001. Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamantele N.L. și N.I., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței și acordarea a 100.000 Euro daune, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii. Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, prin Decizia nr. 1330 din 29 martie 2012, a admis recursul pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor, a modificat sentința recurată în sensul că a înlăturat dispoziția prin care pârâtul a fost obligat să plătească reclamantelor 3000 Euro daune morale și a respins, ca nefondat, recursul reclamantelor.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele N.L. și N.I. Înalta Curte, examinând decizia recurată din perspectiva căii de atac formulate constată că recursul este inadmisibil. Aceasta pentru că față de data pronunțării sentinței atacate, 26 aprilie 2011, sunt incidente dispozițiile art. XIII și cele ale art. XXVI din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor în ceea ce privește calea de atac a recursului promovată de recurentă în fața curții de apel. Astfel, potrivit art. XXIV din actul normativ menționat, „art.

4 alin. (6) și art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare în primă instanță dacă nu s-a pronunțat o hotărâre în cauză până la data intrării în vigoare a prezentei legi". Față de această împrejurare, recursul de față apare promovat cu încălcarea principiului legalității căilor de atac - consacrat constituțional și a cărui respectare este impusă de exigențele art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, ca garanție a unui proces echitabil, împrejurare față de care Înalta Curte, constatând neîndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 299 1 C. proc.

civ., va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți N.L. și N.I. împotriva Deciziei nr. 1330 din 29 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 29 ianuarie 2013. Procesat de GGC - DG