ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 251/2013

Prin Sentința civilă

nr. 749/C din data de 26 aprilie 2011, pronunțată în Dosar nr. 1652/111/2010,

Tribunalul Bihor a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele N.L. și

N.I., în contradictoriu cu intimații Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, Parchetul de pe lângă

Tribunalul Bihor și în consecință, a constatat caracterul politic al

condamnării dispuse prin Sentința penală nr. 337 din 26 mai 1950 a fostului

Tribunal Militar Cluj, secția I, împotriva antecesorului reclamantelor, N.P. -

la 4 ani închisoare corecțională, 6.000 lei amendă corecțională, 4 ani

interdicție corecțională și confiscarea averii pentru delictul de uneltire

contra ordinii sociale în baza art. 209 pct. II lit. a), b), a obligat pârâtul

să plătească reclamantelor câte 3.000 Euro sau echivalentul în lei al acestei

sume la data plății, cu titlul de daune morale și a respins capătul de cerere

privind restituirea sumelor confiscate.

În pronunțarea

acestei hotărâri instanța de fond a reținut, în esență, că, la data

introducerii cererii de chemare în judecată sub imperiul Legii nr. 221/2009 s-a

născut un drept la acțiune pentru a solicita despăgubiri inclusiv în temeiul

art. 5 lit. a), astfel că legea aflată în vigoare la data formulării cererii de

chemare în judecată este aplicabilă pe tot parcursul procesului, neacordarea despăgubirilor

solicitate de persoane reclamante după pronunțarea deciziei Curții

Constituționale - în condițiile în care acțiunea fusese introdusă anterior

putând crea o discriminare între persoane care deși se găsesc în situații

obiectiv identice ar fi pus să beneficieze ce un tratament juridic diferit.

Capătul de cerere

privind daunele materiale a fost respins ca neîntemeiat deoarece casa

solicitată nu a fost identificată și dacă a fost preluată abuziv, ea făcea

obiectul de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei

sentințe, au declarat recurs reclamantele N.L. și N.I., solicitând admiterea

acestuia, casarea sentinței și acordarea a 100.000 Euro daune, Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a

Finanțelor Publice Bihor, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței

în sensul respingerii acțiunii.

Curtea de Apel

Oradea, secția I civilă, prin Decizia nr. 1330 din 29 martie 2012, a admis

recursul pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor, a modificat

sentința recurată în sensul că a înlăturat dispoziția prin care pârâtul a fost

obligat să plătească reclamantelor 3000 Euro daune morale și a respins, ca

nefondat, recursul reclamantelor.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamantele N.L. și N.I.

Înalta Curte,

examinând decizia recurată din perspectiva căii de atac formulate constată că

recursul este inadmisibil.

Aceasta pentru că

față de data pronunțării sentinței atacate, 26 aprilie 2011, sunt incidente

dispozițiile art. XIII și cele ale art. XXVI din Legea nr. 202/2010 privind

unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor în ceea ce privește

calea de atac a recursului promovată de recurentă în fața curții de apel.

Astfel, potrivit art.

XXIV din actul normativ menționat, „art. 4 alin. (6) și art. 5 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile

administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22

decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele

aduse prin prezenta lege, se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare

în primă instanță dacă nu s-a pronunțat o hotărâre în cauză până la data

intrării în vigoare a prezentei legi".

Față de această

împrejurare, recursul de față apare promovat cu încălcarea principiului

legalității căilor de atac - consacrat constituțional și a cărui respectare

este impusă de exigențele art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului,

ca garanție a unui proces echitabil, împrejurare față de care Înalta Curte,

constatând neîndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 299

1

C. proc. civ., va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de recurenții-reclamanți N.L. și N.I. împotriva Deciziei nr. 1330 din

29 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, ca

inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 29 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - DG