ÎCCJ, decizie (scj.ro #84357)

Procedura privind urmărirea și judecarea unor

infracțiuni flagrante. Furt calificat prevăzut în art. 209 alin. (3) C. pen.

Aplicabilitatea procedurii

Cuprins pe materii

: Drept procesual

penal. Partea specială. Proceduri speciale. Urmărirea și judecarea unor

infracțiuni flagrante

Indice alfabetic

: Drept procesual

penal

-

urmărirea și judecarea unor infracțiuni flagrante

-

furt calificat

C. pen.,

art. 209 alin. (3)

C. proc. pen

., art. 466 - 479

Legea nr. 456/2001,

art. II

1

Urmărirea și judecarea infracțiunilor de furt calificat

prevăzute în art. 209 alin. (3) C. pen. potrivit procedurii prevăzute în art.

467-479 C. proc. pen. nu este obligatorie, deoarece art. II

1

din Legea

nr. 456/2001, în care se prevedea că aceste infracțiuni se urmăresc și se

judecă potrivit procedurii stabilite în art. 467-479 C. proc. pen., a fost

abrogat prin Legea nr. 281/2003, care a modificat art. 466 C. proc. pen.

referitor la cazurile de aplicare a procedurii speciale privind urmărirea și

judecarea unor infracțiuni flagrante.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 513 din 24 ianuarie 2005

Prin încheierea nr. 41 din 19 mai 2004, Tribunalul Bihor a

dispus arestarea preventivă a inculpatului B.Z. pe o durată de 29 de zile.

Instanța a reținut că, în cursul lunii mai 2004, inculpatul a

depozitat în mai multe rânduri la domiciliul său diferite cantități de motorină

sustrasă de către V.I. și alți inculpați din vagoanele cisternă staționate în

gară și a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art.

148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., în sensul că pentru infracțiunea săvârșită

de inculpat legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe

certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea

publică.

Prin decizia penală nr. 341 din 21 mai 2004, Curtea de Apel Oradea a admis

recursul inculpatului, a casat încheierea și, rejudecând cauza, a respins

propunerea de arestare preventivă.

Instanța de recurs a reținut că prima instanță nu putea dispune arestarea

inculpatului pe o durată de 29 de zile, ci doar arestarea învinuitului pe o

durată care nu poate depăși 10 zile, potrivit prevederilor art. 468 alin. (1)

C. proc. pen.

În speță nu s-a trecut de la procedura flagrantă la cea obișnuită, întrucât

ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale a fost dată la 19 mai 2004,

anterior sesizării instanței cu propunerea de arestare preventivă a

inculpatului. Or, transformarea procedurii flagrante într-una obișnuită poate

avea loc, potrivit prevederilor art. 468 alin. (3) C. proc. pen., numai în

situația în care procurorul nu a dispus trimiterea în judecată în termen de 3

zile de la data emiterii ordonanței de reținere, dată la care recurentul

trebuie să aibă calitatea de învinuit, iar nu de inculpat. În consecință, au

fost încălcate prevederile art. 468 C. proc. pen. care reglementează procedura

lipsirii de libertate a învinuitului în cazurile în care se aplică dispozițiile

privind urmărirea și judecarea unor infracțiuni flagrante, cum este cazul

prevăzut în art. II

1

din Legea nr. 456/2001 potrivit căruia

infracțiunile prevăzute în art. 209 alin. (3) C. pen. se urmăresc și se judecă

potrivit procedurii stabilite în art. 467 - 479 C. proc. pen.

Recursul în anulare declarat în cauză, prin care s-a cerut casarea deciziei

curții de apel și menținerea încheierii nr. 41 din 19 mai 2004 a Tribunalului

Bihor, este fondat.

Potrivit prevederilor art. 466 C. proc. pen., înainte de intrarea în vigoare a

Legii nr. 281/2003, infracțiunile flagrante pedepsite prin lege cu închisoarea

mai mare de 3 luni și de cel mult 5 ani, precum și formele agravate ale acestor

infracțiuni, săvârșite în municipii sau orașe, în mijloace  de transport

în comun, bâlciuri, târguri, porturi, aeroporturi sau gări, chiar dacă nu

aparțin unităților teritoriale arătate mai sus, precum și în orice loc aglomerat,

se urmăresc și se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute în acest capitol,

care se completează cu dispozițiile din prezentul cod.

În cazul infracțiunilor flagrante legea a prevăzut o simplificare a

desfășurării urmăririi penale, iar în ceea ce privește măsurile preventive,

potrivit art. 468 alin. (1) C. proc. pen., reținerea învinuitului este

obligatorie.

Art. II

1

din Legea nr. 456/2001 a completat prevederile art.466 C.

proc. pen., în sensul că și infracțiunile prevăzute în art. 209 alin. (3) C.

pen. se urmăresc și se judecă potrivit procedurii stabilite în art. 467 - 479

C. proc. pen.

Ulterior, prin Legea nr. 281/2003, art. 466 C. proc. pen. a fost modificat,

având următorul conținut: infracțiunile flagrante pedepsite prin lege cu

închisoarea mai mare de un an și de cel mult 12 ani, precum și formele agravate

ale acestor infracțiuni, săvârșite în municipii și orașe, în mijloace de

transport în comun, bâlciuri, târguri, porturi, aeroporturi sau gări, chiar

dacă nu aparțin unităților teritoriale arătate mai sus, precum și în orice alt

loc aglomerat, se urmăresc și se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute în

acest capitol, care se completează cu dispozițiile din prezentul cod.

Examinând succesiunea în timp a legilor rezultă că prin Legea

nr. 281/2003 au fost abrogate prevederile art. II

1

din Legea nr.

456/2001 care prevedeau obligativitatea urmăririi și judecării infracțiunilor

prevăzute în art. 209 alin. (3) C. pen. potrivit dispozițiilor referitoare la

urmărirea și judecarea unor infracțiuni flagrante.

În cauză, se constată că fapta reținută în sarcina inculpatului a fost

săvârșită în mai 2004, deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 281/2003,

încadrarea juridică dată faptei fiind cea prevăzută în art. 26 C. pen. raportat

la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. a)

din același cod. Ca atare, nu ne aflăm în prezența procedurii urgente care ar

fi atras anumite particularități și în ceea ce privește luarea măsurilor preventive,

ci în prezența procedurii obișnuite.

Prin urmare, hotărârea pronunțată de instanța de recurs este nelegală, în cauză

dispunându-se arestarea inculpatului în cadrul procedurii obișnuite, cu

examinarea prealabilă a îndeplinirii condițiilor legale.

În consecință, recursul în anulare a fost admis, decizia curții de apel a fost

casată și s-a dispus menținerea încheierii nr. 41 din 19 mai 2004 a

Tribunalului Bihor.