ÎCCJ, decizie (scj.ro #84033)

Competență

după calitatea persoanei. Avocat. Suspendarea calității de avocat

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea generală. Competența.

Competența după materie și după calitatea persoanei

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

competență după calitatea persoanei

- avocat

-

suspendarea

calității de avocat

C.

proc

.

pen

.,

art. 28

1

Legea nr. 51/1995,

art. 27

În conformitate cu art. 28

1

pct. 1 lit.

b) C.

proc

.

pen

., curtea de

apel judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de avocați.

Competența curții de apel, prevăzută în art. 28

1

pct. 1 lit. b) C.

proc

.

pen

.,

privește persoanele care au calitatea de avocat, indiferent dacă la data

săvârșirii infracțiunii această calitate era suspendată în temeiul art. 27 din

Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

întrucât suspendarea calității de avocat nu echivalează cu încetarea acestei

calități, reglementată în art. 26 din legea menționată.

I.C.C.J., secția penală,

încheierea nr. 397 din 3 martie 2009

Prin sentința penală nr. 198

din 12 mai

2008, Tribunalul Dolj,

în baza art. 35 alin. (1) și art. 42 C.

proc

.

pen

., art. 28

1

pct. 1 lit. b) C.

proc

.

pen

., modificate prin Legea

nr. 79/2007, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe

inculpații P.G. și V.D. în favoarea Curții de Apel Craiova.

S-a reținut că, prin sentința penală nr. 489 din 4 octombrie

2006, Tribunalul Dolj a condamnat-o pe inculpata P.G. la pedeapsa rezultantă de

10 ani închisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de

înșelăciune prevăzută în art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și

(5) C.

pen

. și a infracțiunii de fals intelectual

prevăzută în art. 289 C.

pen

., iar pe inculpatul

V.D., la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea

complicității la infracțiunea de înșelăciune

prevăzută în art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C.

pen

. și a infracțiunii de fals în înscrisuri

sub semnătură

privată prevăzută în art. 290 C.

pen

.

Prin decizia penală nr. 202 din 2 noiembrie 2007, admițând

apelurile declarate de procuror și de inculpați, Curtea de Apel Craiova a

desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.

În rejudecare, tribunalul a constatat că din 12 decembrie

1998 inculpatul V.D. este avocat definitiv în Baroul Sibiu, funcționând în

această activitate și în prezent.

În perioada 16 septembrie 2002 - 1 noiembrie 2005, la

cererea sa, inculpatul a fost

suspendat

din activitatea de avocat, suspendare care însă nu echivalează cu pierderea sau

încetarea calității.

Potrivit dispozițiilor art. 28

1

pct. 1 lit. b) C.

proc

.

pen

., astfel cum au

fost modificate prin dispozițiile

Legii

nr. 79/2007, și art. 40 C.

proc

.

pen

.,

întrucât în perioada ianuarie - martie 2004, când se reține săvârșirea

infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, inculpatul V.D. era

avocat al Baroului Sibiu, s-a considerat că soluționarea cauzei este de

competența Curții de Apel Craiova.

La

rândul său, prin sentința penală nr. 215 din 18 noiembrie 2008, Curtea de Apel

Craiova și-a declinat competența de soluționare a acestei cauze în favoarea

Tribunalului Dolj, având în vedere împrejurarea că, fiind suspendat din

activitatea de avocat, inculpatul V.D. era în imposibilitate să-și exercite

atribuțiile stabilite de lege și statut, calitatea sa de avocat fiind lipsită

de conținut; în această situație, s-a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 28

1

pct. 1 lit. b) C.

proc

.

pen

., astfel cum au fost modificate prin Legea nr.

79/2007, referitoare la judecarea infracțiunilor comise de avocați, rezolvarea

cauzei revenind tribunalului.

În acest fel s-a creat un conflict

negativ de competență a cărui dezlegare

revine, potrivit dispozițiilor art. 43 C.

proc

.

pen

., Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 51/1995 pentru

organizarea și exercitarea profesiei de avocat, modificată, în perioada

infracțională supusă judecății, inculpatul V.D. era suspendat, la cerere, din

calitatea de avocat.

Suspendarea acestei calități presupune, în mod logic, lipsa

exercițiului profesiei, dar nu și pierderea calității în sine, ci numai

imposibilitatea exercitării ei.

Calitatea de avocat a inculpatului nu încetase, această

instituție operând numai în cazurile prevăzute expres în art. 26 din lege,

respectiv prin renunțarea scrisă la exercițiul profesiei, prin deces, prin

excluderea din profesie ca sancțiune disciplinară și în urma unei condamnări

definitive pentru o faptă prevăzută de legea penală care îl face nedemn de a fi

avocat, potrivit legii.

Ca dovadă, printr-o simplă cerere, avocatul V.D. a fost

reînscris pe Tabloul avocaților definitivi ai Baroului Sibiu, tot astfel cum în

urma

cererii sale fusese suspendat din

profesie, similitudinea situațiilor subliniind, o dată în plus, păstrarea

calității de avocat - ca profesie, dar

neexercitabilă

- pe perioada limitată temporar a suspendării.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție constată

că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 28

1

pct. 1 lit. b) C.

proc

.

pen

., infracțiunile

săvârșite de avocați fiind judecate, în primă instanță, de curtea de apel.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit

competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații V.D. și P.G. în

favoarea Curții de Apel Craiova.