ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3969/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 94 din 27 aprilie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 776/54/2009, a fost respinsă excepția nulității absolute a tuturor actelor de urmărire penală, invocată de inculpați, prin apărători. I. În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.D. (cetățean român, studii superioare, avocat, necunoscut cu antecedente penale), la pedeapsa principală de 4 (patru) ani închisoare. În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa principală de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului V.D., pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 (patru) ani închisoare. În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului perioada executată în arest preventiv, de la 10 februarie 2005, la 19 august 2005. II. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata S.P.G. (cetățean român, studii superioare, consilier la D.G.F.P. Dolj, fără antecedente penale), pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

În baza art. 289 C. pen., a fost condamnată inculpata la pedeapsa principală 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 291 C. pen., a mai fost condamnată inculpata la pedeapsa principală de 1 an închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (1), (2) raportat la art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe durata termenului prevăzut de art. 82 C. pen., cu aplicarea art. 83 C. pen. Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii, potrivit art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei, perioada executată în arest preventiv, de la 10 februarie 2005, la 4 iulie 2005. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost revocată măsura preventivă constând în obligarea inculpatei de a nu părăsi localitatea, luată prin Decizia penală nr. 693 din 4 iulie 2005 a Curții de Apel Craiova. III. În baza art. 14 alin. (1), (3) lit. a) și b) C. proc. pen., art. 346 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 998, 999 C. civ. s-a admis, în parte, și doar față de inculpatul V.D., acțiunea civilă formulată de D.G.F.P. Dolj, în numele Statului Român, reprezentat de A.N.A.F.

București, obligând pe inculpatul respectiv la plata sumei de 644.808 RON (stabilită prin Sentința penală nr. 247 din 28 mai 2007 a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 197 din 29 octombrie 2007 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul P.I.T.), reprezentând despăgubiri civile, cu dobânzi și penalități calculate, potrivit legii, până la plata efectivă; s-a dispus anularea actelor false întocmite de inculpați, respectiv: contractul din 16 decembrie 2003, factura din 16 decembrie 2002, contractul SC T.S. SRL Sibiu și SC G.S.M. SRL Craiova, din 17 decembrie 2003, factura fiscală din 17 decembrie 2003, decontul de TVA din 23 ianuarie 2004, actul de control înregistrat la 5 februarie 2004, actul adițional din 6 aprilie 2004. Obligă pe fiecare dintre inculpați la câte 700 RON, cheltuieli judiciare statului.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 1554/P/2004, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților S.P.G. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.; fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. și uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. și V.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. La sfârșitul lunii ianuarie 2004, inculpatul P.I.T. l-a cunoscut pe inculpatul V.D., printr-un intermediar, iar la inițiativa primului, cei doi au convenit să pună în practică o manoperă frauduloasă pentru a obține rambursarea de TVA, fără justificare legală.

În acest sens, P.I.T. ar fi sugerat ca actele necesare să poarte o dată din luna decembrie 2003. Fapta s-a materializat fără dificultate câteva zile mai târziu, când inculpatul V.D. a întocmit factura datată 17 decembrie 2003, ce constată prestări servicii software, fără acoperire reală, în valoare de 23.195.400.000 ROL, din care TVA - 3.703.467.000 ROL. Acest act, semnat de inculpații V.D. și P.I.T., primul în calitate de reprezentant al SC T.S. SRL Sibiu, iar secundul, în calitate de reprezentant al SC G.S.M. SRL Craiova, a constituit documentul de bază pentru nașterea obligației în sarcina statului. Astfel, s-a mai susținut că după ce și inculpata S.P.G., în calitate de consilier la D.G.F.P.

Dolj, a parcurs fictiv procedura prevăzută de O.G. nr. 70/1994, privind rambursarea de TVA, suma de 3.703.467.000 ROL a fost eliberată în două tranșe, inculpatului P.I.T., care a părăsit țara după încasarea acesteia. În ce privește lipsa unei justificări reale care să dea dreptul la rambursare de TVA, actul de sesizare a invocat declarația inculpatului V.D., împrejurările relatate de acesta fiind în sensul că factura respectivă - invocată în precedent, întocmită în luna ianuarie 2004, dar antedatată decembrie 2003, ele coroborându-se și cu cele arătate de martorul M.A., potrivit cărora inculpații P.I.T. și V.D. s-au cunoscut în luna ianuarie 2004, precum și cu cele conținute în bilanțul contabil întocmit de martora V.G., în care nu se regăsește cheltuiala de peste 22 miliarde ROL, către SC T.S.

SRL Sibiu. S-a mai reținut rechizitoriul că factura falsă amintită nu era singura necesară și suficientă, ca element de inducere în eroare pentru ca D.G.F.P. Dolj să ramburseze TVA-ul menționat. Pentru aceasta, respectiv pentru obținerea ilicită a sumei, se impunea și parcurgerea procedurii prevăzută de O.G. nr. 70/1997, activitate cu a cărei îndeplinire a fost delegată de către D.G.F.P. Dolj, inculpata S.P.G. Cu deplină cunoștință de cauză și reprezentarea integrală a încălcărilor legale la care s-a angajat, inculpata a întocmit o documentație necorespunzătoare realității din teren, care, în complementaritate cu factura amintită, a generat obligația de rambursare a TVA. Modul în care inculpata și-a încălcat cu știință atribuțiile de serviciu rezultă din procesul-verbal întocmit în acest sens, în care se omite prezentarea unor acte privind sediul social al SC M.C.

SRL Craiova, declarat ca fiind cel din C.B. nr. 4. Probele administrate au dovedit că adresa sediului arătat mai sus nu există în realitate, aspect ce trebuia neapărat constatat de inculpată, potrivit atribuțiilor sale de serviciu. S-a mai susținut că inculpata nu ar fi verificat și identificat adresa respectivă, că în fapt verificarea ar fi efectuat-o la SC S. SRL Craiova, fără să motiveze însă această substituire a sediilor. Totodată, i-a mai fost imputat inculpatei S.P.G. și faptul că a atașat ca documentație necesară rambursării de TVA, contractul autentificat în 30 ianuarie 2004, ce reprezintă o asociere în participațiune cu SC B.D.I. BV, act despre care s-a susținut că reprezintă însă un fals, că provine din actul real din 22 ianuarie 2004, legalizat la notarul public, însă pentru asocierea dintre SC C.I.

SRL și SC S. SRL Craiova. Faptul că inculpata a cunoscut această substituire de acte se demonstrează fără echivoc pentru că actul fals menționează ca parte în contract pe SC G.S.M. SRL Craiova, și nu pe SC M.C. SRL Craiova, adică firma pe care o verifica și despre care trebuia să informeze cu date exacte pentru a i se da curs favorabil cererii de rambursare a TVA-ului. Într-un prim ciclu al procesului, Tribunalul Dolj, judecând ca instanță de fond, confirmând învinuirile aduse prin actul de sesizare, s-a pronunțat prin Sentința penală nr. 489 din 4 octombrie 2006, condamnând pe fiecare dintre inculpații S.P.G. și V.D., la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art. 71, art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Prin Decizia penală nr. 202 din 2 noiembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpații S.P.G. și V.D., a fost desființată Sentința penală nr. 489 din 4 octombrie 2006 a Tribunalului Dolj, cu consecința trimiterii cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță de fond. În rejudecare, s-a format Dosarul nr. 21079/63/2007, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 23 noiembrie 2007, cu primul termen de judecată la 10 decembrie 2007. Verificându-și competența, tribunalul, prin Sentința penală nr. 198 din 12 mai 2008, cu referire la dispozițiile art. 42 C. proc. pen., și-a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Craiova, secția penală.

Hotărând astfel, instanța ce s-a desesizat a avut în vedere Adresa cu nr. x/2008 a Baroului Sibiu, din care rezultă că inculpatul V.D., începând cu 16 septembrie 2002, până la 1 noiembrie 2005, a fost suspendat din activitatea de avocat la cererea sa, iar această suspendare nu echivalează cu pierderea calității respective, cum, astfel rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 26 și 27 din Legea nr. 51/2005, cât și a dispozițiilor prevăzute în art. 49 - 54, art. 58 - 61 din Statutul profesiei de avocat. Totodată, tribunalul s-a raportat și la dispozițiile art. 28 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cum astfel au fost modificate prin Legea nr. 79/2007. Pe rolul Curții de Apel Craiova, secția penală, s-a format Dosarul nr. 1136/54/2008, cu primul termen de judecată la 1 iulie 2008. La termenul din 18 noiembrie 2008, inculpatul V.D.

a ridicat în discuție excepția de necompetență a Curții de Apel Craiova, apreciind că, așa cum rezultă din actele de la dosar, respectiv adresa eliberată de Baroul Sibiu, la data săvârșirii faptelor, era suspendat din calitatea de avocat, și, prin urmare, competența de soluționare revenea Tribunalului Dolj (stabilită după materie). Apreciind că tribunalului îi revine competența de soluționare, Curtea de Apel Craiova, prin Sentința penală nr. 215 din 18 noiembrie 2008, și-a declinat competența, iar în baza art. 43 C. proc. pen., constatând intervenirea conflictului negativ, a scos de pe rol și a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a hotărî potrivit art. 43 alin. (7). Prin Încheierea nr. 397 din 3 martie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, luând în examinare conflictul negativ de competență ivit, a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art. 28 1 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Curții de Apel Craiova, secția penală, îi revine competența de a soluționa cauza privind pe inculpații V.D. și S.P.G. Într-un al doilea ciclu procesual, Curtea de Apel Craiova a reținut următoarele: 1. Cu privire la inculpatul V.D. La data de 7 noiembrie 2003, prin Actul adițional la statutul SC G.S.M. SRL Craiova, inculpatul P.I.T. (condamnat definitiv prin Decizia penală nr. 197 din 29 octombrie 2007 a Curții de Apel Craiova la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., în Dosarul nr. 25/63/2007, aflată în copie la fila 145 din dosarul de față), în nume propriu și pentru S.R.D., asociat, pentru care avea procură specială, extinde obiectul de activitate al societății respective, operațiune admisă prin Încheierea nr. 6377 din 19 noiembrie 2003, a Tribunalului Dolj.

Potrivit procesului-verbal al Adunării Generale a SC G.S.M. SRL Craiova, din data de 1 decembrie 2003, asociații acestei societăți împuternicesc pe martora D.F. să reprezinte societatea în raporturile comerciale cu partenerii de afaceri, să întocmească și să semneze contracte, astfel că la 9 decembrie 2003, D.F., în calitate de reprezentant al SC G.S.M. SRL Craiova, semnează contractul de asociere în participațiune, fără număr, cu SC B.D.I. BV Belgia, reprezentată prin cetățeanul luxemburghez J.J.L. Acest contract avea ca obiect constituirea în comun de către cele două firme a unei fabrici de confecții în zona Oltenia, iar pentru realizarea lui, așa cum era prevăzut în Cap. IV, SC G.S.M. SRL Craiova urma să contribuie cu un teren în suprafață de 70.000 mp, situat „în zona Oltenia”, cu posibilități de branșare la apă, gaze și energie electrică.

Totodată, SC G.S.M. SRL Craiova se obliga să încheie un contract de prestări servicii cu BC B.GMBH Austria, specializată în realizarea de programe soft, cu o sucursală a acesteia în România, pentru elaborarea în timp util a unui pachet de programe soft, necesar derulării procesului de producție. În contract era stipulat aportul SC B.D.I. BV Belgia, de 4.000.000 euro, eșalonat în patru tranșe, cât și faptul că SC G.S.M. SRL Craiova, prin martora D.F., urma să se ocupe de administrarea societății și ținerea evidențelor financiar-contabile. Din cercetări a rezultat că respectivul contract invocat mai sus nu era real, el nefiind autentificat la BNP S.C., autentificat fiind actul din 22 ianuarie 2004, între SC C.I.

SRL Craiova, având ca administrator pe P.I.T., și SC S. SRL Craiova, având ca administrator pe D.F. De asemenea, a rezultat că cetățeanul luxemburghez, semnatar al contractului, nu figura în evidența Autorității pentru Străini - Biroul pentru Străini Dolj nici sub numele de J.J.L., prevăzut în contract, și nici sub numele de W.J.J.L., prevăzut în documentul de identitate atașat în copie la contract. Mai mult, a mai rezultat că la contractul de asociere în participațiune a mai fost atașat și un document intitulat „Deviz Estimativ obiectiv fabrică de confecții, beneficiar SC B.D.I. BV”, întocmit de ing. Ș.D., în cuprinsul căruia se estima că valoarea totală a investiției se ridica la suma de 167,7 miliarde ROL.

Cercetările au mai stabilit că ing. Ș.D. nu a întocmit, semnat și ștampilat acest contract, arătând că a întocmit pentru inculpatul P.I.T. o documentație tehnică, pentru obținerea avizului O.J.C.G. Dolj, și înscrierea în cartea funciară a imobilului din str. P., nr. 4, ce aparținea respectivului inculpat. La data de 13 ianuarie 2004, asociații SC G.S.M. SRL Craiova, respectiv P.I.T. și S.R.D., hotărăsc retragerea asociatului P. și cesionarea aportului său martorei D.F., numind-o, totodată, și administrator cu drepturi depline, operațiune ce este avizată prin Încheierea nr. 478 din 22 ianuarie 2004, a Tribunalului Dolj, prin care este admisă cererea de înscriere mențiuni și autorizată modificarea actului constitutiv al SC G.S.M.

SRL Craiova. Totodată, se schimbă denumirea societății din SC G.S.M. SRL Craiova, în SC M.C. SRL Craiova, și sediul acesteia din str. P. nr. 4, în C.B. nr. 4. Pentru dovedirea schimbării societății la O.R.C. Dolj este prezentat contractul de închiriere înregistrat în 19 ianuarie 2004 la Administrația Financiară, încheiat între S.F. și D.F. Cercetările au stabilit că acest contract este fals, întrucât contractul nu fusese înregistrat la organul fiscal, numărul respectiv nefiind atribuit, iar adresa din strada C.B. nr. 4 neexistând, la fel, neexistând nici persoana cu numele S.F., cu datele de identitate prevăzute în contractul respectiv. La data de 22 ianuarie 2004, O.R.C. Dolj, emite certificatul de înregistrare mențiuni privind modificarea actului constitutiv al SC M.C.

SRL Craiova, cererea de înscriere mențiuni la oficiu fiind depusă de inculpatul P.I.T., iar chitanța prin care s-au plătit taxele aferente a fost achitată de D.F. Verificările făcute au stabilit că în luna iunie 2003, SC T.S. SRL Sibiu, filială a firmei SC B.GMBH Austria, își înceta activitatea. Această societate - SC T.S. SRL Sibiu, avea ca obiect de activitate prelucrarea de date de mică publicitate din ziare și Internet, pe calculator, și retransmiterea acestora pe Internet, iar reprezentantul său în România era un anume R.S., pe când administratorul era numita N.C. Aceasta din urmă s-a ocupat de exportul bazei tehnico-materiale a firmei, respectiv a 25 de calculatoare și accesorii, în India, tot ea ocupându-se și de rezilierea contractelor de muncă ale angajaților.

Din Cipru, reprezentantul R.S. și numita N.C. - administrator, au expediat prin fax, pe adresele tuturor avocaților din Baroul Sibiu, adrese prin care le solicitau disponibilitatea pentru lichidarea SC T.S. SRL Sibiu. În final, cei doi s-au oprit asupra inculpatului V.D. (avocat în cadrul Baroului Sibiu), care a trimis un fax de răspuns în care își manifesta disponibilitatea să lichideze firma respectivă și să îi stingă datoriile. Între părți s-a întocmit un contract, în limba română și limba germană, purtând semnăturile lui R.S. și a inculpatului V.D., prin contract acesta din urmă primea un mandat special, din care rezulta că avea drept sarcini lichidarea firmei SC T.S. SRL, în mod corespunzător și în cel mai scurt timp, calcularea și stingerea tuturor pretențiilor legate de datoriile către terți, pe baza sumei ce urma a fi recuperată de la bugetul de stat, dar și să recupereze o creanță existentă la D.G.F.P.

Sibiu. Acest mandat primit de inculpat este datat cu 1 august 2003, iar pentru realizarea sarcinilor prevăzute, V.D. a contactat-o SC T.S. SRL Sibiu, având în vedere necesitatea întocmirii bilanțului contabil pe anul 2003, cât și a unei cereri de rambursare TVA, în cuantum de aproximativ 300.000.000 ROL, de la D.G.F.P. Sibiu, aferentă activităților anterioare ale societății. Din cercetările efectuate, a rezultat că în luna decembrie 2003, inculpatul V.D. l-a cunoscut pe numitul M.A. (fost D.A.), reprezentant al SC A.M.C.U. SRL Sibiu, în compania căruia și-a petrecut Revelionul 2003 - 2004. Cunoscând că V.D. este mandatar al SC T.S. SRL Sibiu, inculpatul P.I.T. și D.A., i-au solicitat acestuia să intermedieze o relație comercială între firmele lor, respectiv SC A.M.C.U.

SRL Sibiu și SC G.S.M. SRL Craiova, în sensul ca societatea inculpatului P.I.T. să se aprovizioneze prin intermediul SC T.S. SRL Sibiu, cu programe informatice, de la firma lui D.A., respectiv SC A.M.C.U. SRL Sibiu. Deși nu avea mandat pentru derularea unor relații comerciale, și fără știrea reprezentantului R.S. și a administratorului N.C., inculpatul V.D. a acceptat propunerea, iar în acest sens, în cursul lunii ianuarie 2004, a întocmit două contracte de prestări servicii. Primul contract, antedatat cu data de 16 decembrie 2003, intervenit între SC A.M.C.U. SRL Sibiu, prin delegat C.I., și SC T.S. SRL Sibiu, prin mandatar V.D., având ca obiect introducerea și transmiterea de date pe calculator, realizarea pentru furnizarea de programe pentru funcționarea și supravegherea procesului de producție, semnat de inculpat (semnătură însușită de acesta), însă nesemnat de martorul C.I., acesta susținând că nu știe nimic de existența actului respectiv.

Corelativ, în baza acestui contract s-a emis de către SC A.M.C.U. SRL Sibiu, factura antedatată 16 decembrie 2002, având ca obiect servicii contract 570.000 euro, în valoare de 22.914.000.000 ROL, din care TVA 3.658.537.000 ROL. Mai mult, a rezultat din cercetări că această factură nu a fost întocmită de către C.I., care nici nu a semnat-o, ci de inculpatul P.I.T., care a semnat la rubrica „semnătura furnizorului”, cum astfel a stabilit concluzia raportului de expertiză grafică, însă de primirea acesteia a semnat inculpatul V.D. Aceleași verificări au mai stabilit că obiectul principal de activitate al SC A.M.C.U. SRL Sibiu îl constituia fabricarea de dale din beton, dar și că această firmă nu a avut nicio activitate de la înființarea sa.

Cel de-al doilea contract a fost încheiat în aceeași zi, având ca obiect prestări servicii, purtând data de 17 decembrie 2003, el intervenind între SC T.S. SRL Sibiu, prin mandatar V.D., și SC G.S.M. SRL Craiova, SC B.D.I. BV, reprezentată prin J.J.L., din cercetări rezultând că acest contract a fost semnat din partea SC G.S.M. SRL Craiova de către inculpatul P.I.T., iar din partea SC T.S. SRL Sibiu, de către inculpatul V.D. Totodată, a mai rezultat că au fost identificate două exemplare ale contractului mai sus amintit, unul în original, purtând semnăturile și ștampilele aplicate de inculpații V.D. și P.I.T., iar celălalt, existent în xerocopie, care poartă în plus și impresiunea unei ștampile, redactată într-o limbă străină, cu o semnătură aplicată la rubrica SC G.S.M.

SRL și SC B.D.I. BV. În baza acestui contract, inculpatul V.D. a emis factura fiscală antedatată 17 decembrie 2003, către SC G.S.M. SRL Craiova, având ca obiect „servicii conform contract 577.000 euro”, în valoare de 23.195.400.000 ROL, din care TVA 3.703.467.000 ROL. S-a demonstrat prin analiza grafică că factura amintită este întocmită de inculpatul V.D., care a semnat la rubrica „furnizor”, iar semnătura de la rubrica „de primire”, îi aparține inculpatului P.I.T. În declarațiile sale la urmărirea penală, inculpatul V.D. a arătat că a procedat la antedatarea contractelor mai sus arătate, cât și a facturilor emise în baza acestora din urmă, la rugămintea lui P.I.T., care ar fi motivat că dorește să le înregistreze în contabilitatea societății sale, în vederea deducerii unor impozite.

Mai mult, inculpatul V.D. a recunoscut că pentru redactarea contractelor a primit de la inculpatul P.I.T. suma de 300 euro, și că mai urma să primească suma de 7.000 euro, drept comision. A mai rezultat din probatoriu că SC A.M.C.U. SRL Sibiu nu avea angajați, dar mai mult, nu avea nici posibilitatea tehnică de a întocmi și livra acest pachet de programe informatice, societatea respectivă nederulând niciun fel de activitate de la data înființării. În declarația sa de la urmărirea penală, inculpatul V.D. declară că în mod cert, atât cele două acte adiționale, cât și cele două facturi de stornare nu poartă date reale, iar că prin emiterea facturilor nu a avut reprezentarea că îl va ajuta pe inculpatul P.I.T.

să obțină o rambursare ilegală de TVA, dându-și, totodată, seama că și-a depășit mandatul încheiat cu R.S. În condițiile deja create, la sfârșitul lunii ianuarie 2004, SC G.S.M. SRL Craiova nu mai exista, din 22 ianuarie 2004 schimbându-și denumirea în SC M.C. SRL Craiova. La 23 ianuarie 2004, inculpatul P.I.T. depune la D.G.F.P. Dolj decontul de TVA al SC G.S.M. SRL Craiova, înregistrat sub nr. y, din conținutul căruia rezulta că societatea respectivă a achiziționat bunuri, servicii, destinate realizării de operațiuni care se deduc, în valoare de 19.491.933.000 ROL, fără TVA, în document consemnându-se că societatea înregistrează un TVA de rambursat, în luna de raportare, în sumă de 3.703.467.000 ROL.

De subliniat că la data depunerii decontului aferent lunii decembrie 2003, SC G.S.M. SRL Craiova nu mai exista, iar la aceeași dată, la D.G.F.P. Dolj, se înregistrează cererea de rambursare a TVA, făcută de SC M.C. SRL, sub nr. z, prin care administratorul societății, martora D.F., solicită rambursarea TVA-ului, în cuantum de 3.698.467.000 ROL, aferentă lunii decembrie 2003, document ce a fost însă scris de inculpatul P.I.T. și semnat de D.F., fapt recunoscut de aceasta din urmă. La aceeași dată, de 23 ianuarie 2003, cererea de rambursare a TVA-ului înaintată la Direcția Controlului Fiscal Dolj este repartizată spre soluționare inculpatei S.P.G., consilier în cadrul organului fiscal.

Situația de fapt reținută, existența faptelor inculpatului, participația acestuia, au fost demonstrate de un probatoriu constând în înscrisurile depuse la dosar, acestea coroborate cu declarațiile martorilor N.C., V.I., D.F., Ș.D., P.I., G.L., cu cele stabilite prin procesele-verbale de verificare financiar-contabilă, prin concluziile expertizelor judiciare administrate, și parțial cu cele declarate de inculpat pe parcursul procesului. Acesta din urmă, deși și-a asumat situația de fapt desprinsă din analiza probatoriului, și-a afirmat nevinovăția în raport cu învinuirile ce i-au fost aduse. În drept, Curtea a apreciat că activitatea infracțională a inculpatului V.D., consumată în împrejurările mai sus descrise, constând în aceea că, deși avea un mandat limitat de reprezentare a SC T.S.

SRL Sibiu, a întocmit în fals documente și a angajat această societate în relații comerciale, pentru a-l ajuta pe inculpatul P.I.T. să obțină o rambursare ilegală de TVA, în sumă de 3.703.467.000 ROL, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunilor de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. și art. 290 C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat, cum astfel se va vedea în continuare.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni săvârșite au fost avute în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, decurs din urmările produse, cât și din împrejurările de comitere, pe de o parte, dar și unele elemente ce privesc pe făptuitor, relativ sincer în raport cu învinuirile ce i-au fost aduse, necunoscut cu antecedente penale, cu o bună conduită anterioară faptelor, prezent și cooperant în cele două faze ale procesului, împrejurări cărora le va fi recunoscut un caracter judiciar atenuant, cu efectul prevăzut de art. 76 C. pen., în planul stabilirii sancțiunilor.

Pe perioada prev. de art. 71 alin. (1), (2) C. pen., acestui inculpat i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. Constatându-se că acesta a fost arestat preventiv în perioada 10 februarie 2005 - 19 august 2005, cu referire la dispozițiile art. 88 alin. (1) C. pen., din pedeapsa rezultantă aplicată s-a dedus perioada mai sus arătată. 2. Cu privire la inculpata S.P.G. În esență, așa cum a rezultat din expozitivul actului de sesizare, învinuirile aduse acestei inculpate constau în aceea că, după ce i-a fost repartizată spre soluționare cererea de rambursare a TVA-ului, făcută de inculpatul P.I.T., însă semnată de martora D.F., aceasta a atestat în actul de control întocmit și înregistrat sub în 5 februarie 2004, date nereale (sediul societății, documente contabile ș.a, cunoscând că sunt falsificate), ajutându-l astfel pe P.I.T.

să obțină rambursarea TVA-ului, în suma arătată mai sus. S-a apreciat, în consecință, că activitatea infracțională a inculpatei întrunește conținutul constitutiv al infracțiunilor de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fals intelectual și uz de fals, fapte prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen. Sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fapte prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., învinuirea adusă inculpatei nu se susține, pentru considerentele arătate în continuare. La înșelăciunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

(este cu consecințe deosebit de grave când, potrivit art. 146 C. pen., prin aceasta se produce o pagubă mai mare de două miliarde ROL), elementul material se realizează printr-o acțiune de inducere în eroare, dar și printr-o acțiune de menținere în eroare, acțiuni ce trebuie să se consume cu prilejul încheierii sau executării unei tranzacții. Totodată, se justifică a fi subliniat faptul că menținerea în eroare - ca acțiune ce constituie elementul material al faptei, trebuie să aibă rol determinant în încheierea sau executarea tranzacției. Sub aspect subiectiv, făptuitorul își dă seama că desfășoară o activitate de inducere în eroare și că prin aceasta pricinuiește o pagubă, urmare a cărei producere o dorește.

În sensul art. 26 C. pen., complicele este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Intenția complicelui constă în voința sa de a săvârși acte materiale caracteristice complicității, el știind că ajută sau înlesnește la săvârșirea faptei, cunoaște activitatea autorului și prevede rezultatul, iar, mai mult, are conștiința că prin activitatea sa contribuie la săvârșirea de către autor a faptei - implicit și la producerea rezultatului - și voiește să desfășoare acea activitate. În situația de față, inculpata S.P.G., căreia actul de sesizare îi atribuie calitatea de complice la fapta de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev.de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., săvârșită de autorul P.I.T., potrivit fișei postului, îndeplinea în cadrul D.G.F.P.

Dolj - Direcția Controlului Fiscal, funcția de consilier economic (funcționar public), iar între atribuțiile, competențele și răspunderile ce-i reveneau, amintim pe următoarele: verifica realitatea declarațiilor, corectitudinea și exactitatea îndeplinirii obligațiilor fiscale de către contribuabili, stabilind majorări de întârziere pentru neplata în termen; verifica contribuabilii privind respectarea dispozițiilor legale de organizare și de desfășurare a activităților economice producătoare de venituri impozabile; verifica modul de respectare a prevederilor legislației contabile și fiscale; verifica documente, înscrisuri, evidențe contabile ale unităților controlate, necesare realizării obiectului controlului; organiza acțiuni de control încrucișat privind justificarea provenienței produselor supuse autorizării; verifica bilanțurile contabile și conturile de profit și pierderi sub aspectul respectării obligațiilor fiscale și concordanța datelor înscrise în acestea, cu cele din contabilitate; în cadrul controalelor efectuate pentru rambursarea TVA, răspundea pentru exactitatea datelor verificării și sumele propuse pentru care contribuabilul are drept de rambursare; colabora cu celelalte structuri ale D.G.F.P., cu organele M.I, cele de cercetare penală, instanțele judiciare, în vederea cunoașterii și aprofundării mecanismelor fraudării bugetului de stat,

prevenirii și diminuării evaziunii fiscale. Limitele de competență, potrivit aceleiași fișe a postului, erau în sensul că efectua, în baza ordinelor de deplasare aprobate de conducerea Direcției Controlului Fiscal, verificări la contribuabili și întocmea acte de control. Din probatoriu a rezultat că, în urma efectuării inspecției fiscale, în perioada 26 ianuarie 2004 - 4 februarie 2004, inculpata s-a deplasat la sediul SC S. SRL Craiova, str. P., nr. 2, societate al cărei asociat era martora D.F., aceasta având și calitatea de administrator și asociat la SC M.C. SRL Craiova, cu sediul social în C.B., nr. 4, pentru a verifica modul de calculare, înregistrare și virare a obligațiilor la buget de stat.

În declarațiile sale, S.P.G. a susținut că nu era în sarcina sa să facă o verificare faptică în teren la sediul societății a elementelor mai sus arătate, ci doar o verificare a înscrisurilor prezentate, sens în care a subliniat că nu avea datoria să verifice autenticitatea înscrisurilor ce i se prezentau. Din documentele respective se desprindea faptul că sediul social al societății SC M.C. SRL Craiova era în C.B., iar după ce s-a deplasat la această adresă, a constatat inexistența sediului verificat. După ce s-a întors la D.G.F.P. Dolj, inculpata a controlat în baza de date sediul societății ce urma a fi verificată, stabilind că aceasta figurează cu sediul în str. P., nr. 2, din Craiova, adresă ce era trecută și pe decontul de TVA.

Întrebându-l pe inculpatul P.I.T. cu privire la sediul social al societății, acesta i-a prezentat actele constitutive și alte acte adiționale, inclusiv contractul de muncă, ce atesta calitatea sa de director al societății ce făcea obiectul controlului fiscal. Cu această ocazie, inculpatei i-a fost prezentat și contractul de închiriere asupra sediului societății, contract ce era înregistrat la Direcția Finanțelor Publice. Referitor la actele financiar-contabile ale societății, inculpatul P.I.T. i-a spus lui S.P.G. că se află la biroul contabilei, martora V.G., ce se afla în clădirea în care funcționa și restaurantul „C.A.” din Craiova. Pentru a fi căutată de reprezentantul legal al societății, martora D.F., în vederea verificării actelor ce susțineau cererea de restituire a TVA-ului, inculpata i-a lăsat lui P.I.T.

un număr de telefon la care să fie căutată. A mai rezultat că verificarea actelor ce însoțeau cererea de rambursare a făcut-o în biroul contabilei societății, martora V.G., iar cu această ocazie inculpata a identificat pe administratorul societății SC M.C. SRL Craiova, martora D.F., căreia i-a solicitat buletinul de identitate, precum și o declarație olografă, obligatorie, cu privire la documentele puse la dispoziție în susținerea cererii de rambursare. Totodată, inculpata a mai solicitat administratorului societății și copii după actele ce i-au fost prezentate, actul de control întocmit de inculpată și înregistrat sub în 5 februarie 2004 a fost încheiat de aceasta în biroul său din cadrul D.G.F.P.

Dolj, unde, împreună cu șefa de serviciu și directorul coordonator, a analizat toate documentele, împreună concluzionând că operațiunea era cu drept de deducere de TVA. În cadrul verificărilor s-a constatat că societatea SC G.S.M. SRL Craiova și SC M.C. SRL Craiova erau una și aceeași societate, denumirea de SC G.S.M. SRL fiind denumirea veche a societății. Inculpata a mai susținut că atunci când P.I.T. i-a prezentat contractul în participațiune intervenit între SC M.C. SRL și firma străină (SC B.D.I. BV), și-a făcut notițe de pe actele respective, despre date și numere de contract, despre încheierile judecătorești pronunțate, asta pentru că actele ce i-au fost prezentate erau în original. Cu acea ocazie, inculpatul P.I.T.

i-a prezentat și un alt contract, însă fără să își amintească ce obiect și ce părți avea, însă, din eroare, în actul de control, a trecut și acest număr de contract, făcând mențiunea că anexează și contractul de asociere în participațiune cu SC B., fapt pe care l-a și îndeplinit. Inculpata s-a apărat în sensul că acest contract de asociere în participațiune, atașat la actul de control, în copie, nu constituia un act de care să depindă admiterea cererii de rambursare a TVA-ului, decizia fiind luată de către directorul coordonator.

Prin urmare, situația de fapt reținută în urma valorificării probatoriului, mai sus sintetizată, nu a impus instanței convingerea că inculpata, sub aspect subiectiv, a avut conștiința că prin activitatea sa contribuie la săvârșirea de către autor a infracțiunii de înșelăciune în dauna statului, implicit la producerea pagubei (cu consecințe deosebite de grave), activitatea sa infracțională vizând, mai degrabă îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu (acelea atribuite de lege, în calitatea sa de funcționar public, fost consilier în cadrul D.G.F.P. Dolj), element material specific laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, în forma agravată prev. de art. 248 1 C. pen.

(eventual, neglijență în serviciu, în forma agravată prev. de art. 249 alin. (2) C. pen.). Întrucât au caracter subsidiar, aceste infracțiuni referitoare la serviciu nu au putut pot fi reținute față de inculpată, câtă vreme celelalte două fapte pentru care a fost trimisă în judecată, acelea prev. de art. 289 și art. 291 C. pen., săvârșite cu intenție indirectă, sunt demonstrate de ansamblul probelor. Astfel, faptele inculpatei care, în calitatea sa de funcționar cu atribuțiuni de organ fiscal obligat să verifice veridicitatea și exactitatea actelor ce au făcut obiectul inspecției fiscale, a atestat în actul de control întocmit în acest sens, înregistrat la D.G.F.P.

Dolj sub în 5 februarie 2004, împrejurări necorespunzătoare adevărului, vizând aspecte ce privesc sediul societății controlate, cât și unele documente despre care cunoștea că sunt falsificate - cum astfel a rezultat din situația de fapt reținută, și prezentarea acestor împrejurări necorespunzătoare conducerii D.G.F.P. Dolj, în cadrul documentației ce a stat la baza unei rambursări ilegale de TVA către inculpatul P.I.T., s-a constatat că întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals, prev. de art. 289 și art. 291 C. pen., pentru care aceasta urmează a fi condamnată.

La individualizarea pedepselor pentru cele două infracțiuni săvârșite, au fost avute în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al acestora, desprins din urmările produse și din modul de acționare adoptat, pe de o parte, dar și unele elemente ce privesc pe inculpată, necunoscută cu antecedente penale, și cu atitudine sinceră în raport cu învinuirile aduse. Întrucât s-a apreciat că scopurile pedepsei pot fi atinse și fără executarea efectivă, Curtea a aplicat, în privința inculpatei, dispozițiile art. 81 C. pen., în baza cărora a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata prev. de art. 82 C. pen., cu arătarea consecințelor ce decurg potrivit art. 83 C. pen.

Adoptând soluția mai sus arătată, cu privire la cei doi inculpați, Curtea, pe cale de consecință, a apreciat că excepția nulității absolute a tuturor actelor de urmărire penală, invocată de inculpați prin apărătorii lor, nu poate fi primită. Astfel, s-a susținut că prin rechizitoriu, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a dispus trimiterea în judecată a celor doi inculpați, pentru săvârșirea infracțiunilor ce au făcut obiectul judecății în cauza de față, acela prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) (pentru fiecare), art. 290 C. pen., cu privire la V.D., art. 289 și art. 291 C. pen., cu privire la S.P.G. S-a mai motivat că, în conformitate cu dispozițiile art. 209 alin. (3) C. proc.

pen., urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror, în cazul infracțiunilor prev. de art. 28 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar că potrivit acestui text de lege, curtea de apel judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de avocați. Totodată, s-a susținut că potrivit art. 209 alin. (4) C. proc. pen., este competent să efectueze urmărirea penală, în cazurile prev. de art. 209 alin. (3), „procurorul de la parchetul corespunzător instanței care, potrivit legii, judecă în prima instanță cauza”. S-a concluzionat că în cauza de față urmărirea penală trebuia efectuată de către un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, iar nu de către unul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, situație ce antrenează nulitatea prev. de art. 197 alin. (2), (3) C. proc.

pen. Excepția invocată de către inculpatul V.D., însușită și de către coinculpata S.P.G., cu ocazia dezbaterilor, nu a putut fi primită, pentru următoarele argumente, de principiu. Litera b) de la pct. 1 al art. 28 1 C. proc. pen. a fost modificată prin Legea nr. 79/2007, iar până la data intervenirii acestei modificări, competența de soluționare a faptelor privindu-i pe avocați revenea judecătoriei, în cazul de față, faptele inculpatului V.D. fiind săvârșite în anul 2004. Mai mult, inițial, competența de soluționare a cauzei atribuită tribunalului s-a făcut după materie, în sensul art. 146 C. pen., faptele de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., pentru care a fost sesizată instanța, erau producătoare de consecințe deosebit de grave, paguba reținută în urma săvârșirii faptei de către autorul P.I.T., fiind mai mare de 200.000 RON.

Prin urmare, procurorul care a efectuat urmărirea penală, la data începerii acesteia, era unul corespunzător în sensul art. 209 alin. (3), (4) C. proc. pen. Rezolvând latura civilă a cauzei, Curtea a constatat că D.G.F.P. Dolj, în numele Statului Român, reprezentat de A.N.A.F. - București, s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea celor doi inculpați, în solidar, cu partea responsabilă civilmente SC M.C. SRL Craiova, la plata sumelor de: - 976.026 RON, compusă din suma de 351.907 RON, debit - TVA, 581.528 RON - dobânda aferentă TVA și 42.591 RON - penalități de întârziere aferente TVA (accesorii calculate până la 15 mai 2009); - obligarea în continuare la plata accesoriilor aferente sumei de 351.907 RON - debit TVA, începând cu data de 15 mai 2009, până la data stingerii sumei datorate, conform cu dispozițiile art. 119, 120 C. proc.

fisc. Examinând acțiunea civilă formulată, în raport de dispozițiile art. 14 alin. (1), (3) lit. a) și b), art. 346 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 C. civ., Curtea a apreciat că aceasta este fondată, în parte, și doar față de inculpatul V.D., acesta fiind obligat la plata sumei de 644.808 RON (stabilită prin Sentința penală nr. 247 din 28 mai 2007 a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 197 din 29 octombrie 2007 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul P.I.T.), reprezentând despăgubiri civile, cu dobânzi și penalități calculate, potrivit legii, până la plata efectivă. Totodată, cu referire la dispozițiile art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor false întocmite de inculpați, respectiv: contractul din 16 decembrie 2003, factura din 16 decembrie 2003, contractul dintre SC T.S.

SRL Sibiu și SC G.S.M. SRL Craiova din 17 decembrie 2003, factura fiscală din 17 decembrie 2003, decontul de TVA nr. y din 23 ianuarie 2004, actul de control înregistrat la 5 februarie 2004, actul adițional din 6 aprilie 2004. Împotriva acestei sentințe, a formulat cerere de revizuire condamnatul V.D., întemeiată pe dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. În motivarea cererii, s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc. pen., respectiv faptele sau împrejurările noi invocate să nu fi fost cunoscute de instanță; s-a solicitat în revizuire ascultarea autorului faptei de înșelăciune, respectiv a numitului P.I.T., prin comisie rogatorie internațională, acesta fiind arestat în Venezuela; a mai arătat că fapta sau împrejurarea nou invocată ar putea duce în speță la o soluție de achitare.

Prin referatul întocmit în cauză de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a reținut că motivele invocate în cererea de revizuire nu se încadrează în niciunul din cazurile prev. de art. 394 C. proc. pen.; s-a mai arătat că audierea inculpatului P. ar însemna o suplimentare și o prelungire a probațiunii, ceea ce excede cadrului procesual al revizuirii. S-a mai arătat că nu există indicii că numitul P.I.T. s-ar afla în Venezuela și că ar fi posibilă audierea sa. Prin Sentința penală nr. 106 din 8 iunie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul V.D. privind Sentința penală nr. 94 din 27 aprilie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 776/54/2009.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuentul V.D., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, rejudecând, reducerea pedepsei. Examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate de revizuent, cât și de dispozițiile art. 385 6 C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează: Soluția de respingere a cererii de revizuire pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, conformându-se dispozițiilor art. 394 C. proc. pen. În sensul dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., revizuirea este o cale extraordinară de atac împotriva unor hotărâri judecătorești definitive și nu poate fi exercitată decât în limita expresă și imperativă a cazurilor arătate în text.

Cererea de revizuire întemeiată pe o apărare cunoscută de instanță sau pe o reapreciere a unor probe deja administrate în cauză sau apreciere asupra unei apărări cunoscute nu îndeplinește condițiile cerute expres de lege. În consecință, în mod corect instanța a respins cererea de revizuire întrucât nu a constatat existența unor fapte probatorii noi, necunoscute de instanță în cauză, în revizuire nefiind posibilă nicio readministrare a probelor și nicio prelungire a probatoriului, așa cum a solicitat condamnatul pe această cale procesuală. Drept urmare, nu se constată motive nici de casare a hotărârii atacate și nici de admitere a cererii de revizuire, aspect sub care criticile formulate de condamnat sunt nefondate, iar recursul declarat se va respinge ca atare, conform dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul V.D. împotriva Sentinței penale nr. 106 din 8 iunie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul-revizuent la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 8 noiembrie 2011.