ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3969/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3969/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 94 din 27 aprilie

2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 776/54/2009, a fost

respinsă excepția nulității absolute a tuturor actelor de urmărire penală,

invocată de inculpați, prin apărători.

I. În baza art. 26

raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 74

alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C.

pen., a fost condamnat inculpatul V.D. (cetățean român, studii superioare,

avocat, necunoscut cu antecedente penale), la pedeapsa principală de 4 (patru)

ani închisoare.

În baza art. 290 C.

pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (1)

lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa principală de 2 luni

închisoare.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului V.D., pedeapsa cea mai

grea, aceea de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 71 alin.

(1), (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 alin.

(1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului perioada

executată în arest preventiv, de la 10 februarie 2005, la 19 august 2005.

II. În baza art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată

inculpata S.P.G. (cetățean român, studii superioare, consilier la D.G.F.P.

Dolj, fără antecedente penale), pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

În baza art. 289 C.

pen., a fost condamnată inculpata la pedeapsa principală 1 an și 6 luni

închisoare.

În baza art. 291 C.

pen., a mai fost condamnată inculpata la pedeapsa principală de 1 an

închisoare.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea,

aceea de 1 an și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 71 alin. (1), (2) raportat la art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În baza art. 81 C.

pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe

durata termenului prevăzut de art. 82 C. pen., cu aplicarea art. 83 C. pen.

Pe durata suspendării

condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea

pedepselor accesorii, potrivit art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei, perioada executată

în arest preventiv, de la 10 februarie 2005, la 4 iulie 2005.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., a fost revocată măsura preventivă constând în

obligarea inculpatei de a nu părăsi localitatea, luată prin Decizia penală nr.

693 din 4 iulie 2005 a Curții de Apel Craiova.

III. În baza art. 14

alin. (1), (3) lit. a) și b) C. proc. pen., art. 346 alin. (2) C. proc. pen.,

raportat la art. 998, 999 C. civ. s-a admis, în parte, și doar față de

inculpatul V.D., acțiunea civilă formulată de D.G.F.P. Dolj, în numele Statului

Român, reprezentat de A.N.A.F. București, obligând pe inculpatul respectiv la

plata sumei de 644.808 RON (stabilită prin Sentința penală nr. 247 din 28 mai

2007 a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 197 din 29

octombrie 2007 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul P.I.T.),

reprezentând despăgubiri civile, cu dobânzi și penalități calculate, potrivit

legii, până la plata efectivă; s-a dispus anularea actelor false întocmite de

inculpați, respectiv: contractul din 16 decembrie 2003, factura din 16

decembrie 2002, contractul SC T.S. SRL Sibiu și SC G.S.M. SRL Craiova, din 17

decembrie 2003, factura fiscală din 17 decembrie 2003, decontul de TVA din 23

ianuarie 2004, actul de control înregistrat la 5 februarie 2004, actul

adițional din 6 aprilie 2004.

Obligă pe fiecare

dintre inculpați la câte 700 RON, cheltuieli judiciare statului.

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 1554/P/2004, s-a dispus trimiterea

în judecată a inculpaților S.P.G. pentru săvârșirea infracțiunilor de

complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1),

(2), (3) și (5) C. pen.; fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. și uz de

fals, prev. de art. 291 C. pen. și V.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de

complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1),

(2), (3), (5) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de

art. 290 C. pen.

La sfârșitul lunii

ianuarie 2004, inculpatul P.I.T. l-a cunoscut pe inculpatul V.D., printr-un

intermediar, iar la inițiativa primului, cei doi au convenit să pună în

practică o manoperă frauduloasă pentru a obține rambursarea de TVA, fără

justificare legală.

În acest sens, P.I.T.

ar fi sugerat ca actele necesare să poarte o dată din luna decembrie 2003.

Fapta s-a

materializat fără dificultate câteva zile mai târziu, când inculpatul V.D. a

întocmit factura datată 17 decembrie 2003, ce constată prestări servicii software,

fără acoperire reală, în valoare de 23.195.400.000 ROL, din care TVA -

3.703.467.000 ROL.

Acest act, semnat de

inculpații V.D. și P.I.T., primul în calitate de reprezentant al SC T.S. SRL

Sibiu, iar secundul, în calitate de reprezentant al SC G.S.M. SRL Craiova, a

constituit documentul de bază pentru nașterea obligației în sarcina statului.

Astfel, s-a mai

susținut că după ce și inculpata S.P.G., în calitate de consilier la D.G.F.P.

Dolj, a parcurs fictiv procedura prevăzută de O.G. nr. 70/1994, privind

rambursarea de TVA, suma de 3.703.467.000 ROL a fost eliberată în două tranșe,

inculpatului P.I.T., care a părăsit țara după încasarea acesteia.

În ce privește lipsa

unei justificări reale care să dea dreptul la rambursare de TVA, actul de

sesizare a invocat declarația inculpatului V.D., împrejurările relatate de

acesta fiind în sensul că factura respectivă - invocată în precedent, întocmită

în luna ianuarie 2004, dar antedatată decembrie 2003, ele coroborându-se și cu

cele arătate de martorul M.A., potrivit cărora inculpații P.I.T. și V.D. s-au

cunoscut în luna ianuarie 2004, precum și cu cele conținute în bilanțul

contabil întocmit de martora V.G., în care nu se regăsește cheltuiala de peste

22 miliarde ROL, către SC T.S. SRL Sibiu.

S-a mai reținut rechizitoriul

că factura falsă amintită nu era singura necesară și suficientă, ca element de

inducere în eroare pentru ca D.G.F.P. Dolj să ramburseze TVA-ul menționat.

Pentru aceasta,

respectiv pentru obținerea ilicită a sumei, se impunea și parcurgerea procedurii

prevăzută de O.G. nr. 70/1997, activitate cu a cărei îndeplinire a fost

delegată de către D.G.F.P. Dolj, inculpata S.P.G.

Cu deplină cunoștință

de cauză și reprezentarea integrală a încălcărilor legale la care s-a angajat,

inculpata a întocmit o documentație necorespunzătoare realității din teren,

care, în complementaritate cu factura amintită, a generat obligația de

rambursare a TVA.

Modul în care

inculpata și-a încălcat cu știință atribuțiile de serviciu rezultă din

procesul-verbal întocmit în acest sens, în care se omite prezentarea unor acte

privind sediul social al SC M.C. SRL Craiova, declarat ca fiind cel din C.B.

nr. 4.

Probele administrate

au dovedit că adresa sediului arătat mai sus nu există în realitate, aspect ce

trebuia neapărat constatat de inculpată, potrivit atribuțiilor sale de

serviciu.

S-a mai susținut că

inculpata nu ar fi verificat și identificat adresa respectivă, că în fapt

verificarea ar fi efectuat-o la SC S. SRL Craiova, fără să motiveze însă

această substituire a sediilor.

Totodată, i-a mai

fost imputat inculpatei S.P.G. și faptul că a atașat ca documentație necesară

rambursării de TVA, contractul autentificat în 30 ianuarie 2004, ce reprezintă

o asociere în participațiune cu SC B.D.I. BV, act despre care s-a susținut că

reprezintă însă un fals, că provine din actul real din 22 ianuarie 2004,

legalizat la notarul public, însă pentru asocierea dintre SC C.I. SRL și SC S.

SRL Craiova.

Faptul că inculpata a

cunoscut această substituire de acte se demonstrează fără echivoc pentru că

actul fals menționează ca parte în contract pe SC G.S.M. SRL Craiova, și nu pe

SC M.C. SRL Craiova, adică firma pe care o verifica și despre care trebuia să

informeze cu date exacte pentru a i se da curs favorabil cererii de rambursare

a TVA-ului.

Într-un prim ciclu al

procesului, Tribunalul Dolj, judecând ca instanță de fond, confirmând

învinuirile aduse prin actul de sesizare, s-a pronunțat prin Sentința penală

nr. 489 din 4 octombrie 2006, condamnând pe fiecare dintre inculpații S.P.G. și

V.D., la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, cu aplicarea dispozițiilor

art. 71, art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Prin Decizia penală

nr. 202 din 2 noiembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, au fost admise apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpații S.P.G. și

V.D., a fost desființată Sentința penală nr. 489 din 4 octombrie 2006 a

Tribunalului Dolj, cu consecința trimiterii cauzei pentru rejudecare la aceeași

instanță de fond.

În rejudecare, s-a

format Dosarul nr. 21079/63/2007, cauza fiind înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj la data de 23 noiembrie 2007, cu primul termen de judecată la

10 decembrie 2007.

Verificându-și

competența, tribunalul, prin Sentința penală nr. 198 din 12 mai 2008, cu

referire la dispozițiile art. 42 C. proc. pen., și-a declinat competența de

soluționare în favoarea Curții de Apel Craiova, secția penală.

Hotărând astfel,

instanța ce s-a desesizat a avut în vedere Adresa cu nr. x/2008 a Baroului

Sibiu, din care rezultă că inculpatul V.D., începând cu 16 septembrie 2002,

până la 1 noiembrie 2005, a fost suspendat din activitatea de avocat la cererea

sa, iar această suspendare nu echivalează cu pierderea calității respective,

cum, astfel rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 26 și 27 din Legea nr.

51/2005, cât și a dispozițiilor prevăzute în art. 49 - 54, art. 58 - 61 din

Statutul profesiei de avocat.

Totodată, tribunalul

s-a raportat și la dispozițiile art. 28

1

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., cum astfel au fost modificate prin Legea nr. 79/2007.

Pe rolul Curții de

Apel Craiova, secția penală, s-a format Dosarul nr. 1136/54/2008, cu primul

termen de judecată la 1 iulie 2008.

La termenul din 18

noiembrie 2008, inculpatul V.D. a ridicat în discuție excepția de necompetență

a Curții de Apel Craiova, apreciind că, așa cum rezultă din actele de la dosar,

respectiv adresa eliberată de Baroul Sibiu, la data săvârșirii faptelor, era

suspendat din calitatea de avocat, și, prin urmare, competența de soluționare

revenea Tribunalului Dolj (stabilită după materie).

Apreciind că

tribunalului îi revine competența de soluționare, Curtea de Apel Craiova, prin

Sentința penală nr. 215 din 18 noiembrie 2008, și-a declinat competența, iar în

baza art. 43 C. proc. pen., constatând intervenirea conflictului negativ, a

scos de pe rol și a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a

hotărî potrivit art. 43 alin. (7).

Prin Încheierea nr.

397 din 3 martie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, luând în examinare

conflictul negativ de competență ivit, a stabilit că în aplicarea dispozițiilor

art. 28

1

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curții de Apel Craiova,

secția penală, îi revine competența de a soluționa cauza privind pe inculpații

V.D. și S.P.G.

Într-un al doilea

ciclu procesual, Curtea de Apel Craiova a reținut următoarele:

inculpatul V.D.

La data de 7

noiembrie 2003, prin Actul adițional la statutul SC G.S.M. SRL Craiova,

inculpatul P.I.T. (condamnat definitiv prin Decizia penală nr. 197 din 29

octombrie 2007 a Curții de Apel Craiova la pedeapsa rezultantă de 10 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2),

(3) și (5) C. pen., în Dosarul nr. 25/63/2007, aflată în copie la fila 145 din

dosarul de față), în nume propriu și pentru S.R.D., asociat, pentru care avea

procură specială, extinde obiectul de activitate al societății respective,

operațiune admisă prin Încheierea nr. 6377 din 19 noiembrie 2003, a

Tribunalului Dolj.

Potrivit

procesului-verbal al Adunării Generale a SC G.S.M. SRL Craiova, din data de 1

decembrie 2003, asociații acestei societăți împuternicesc pe martora D.F. să

reprezinte societatea în raporturile comerciale cu partenerii de afaceri, să

întocmească și să semneze contracte, astfel că la 9 decembrie 2003, D.F., în

calitate de reprezentant al SC G.S.M. SRL Craiova, semnează contractul de

asociere în participațiune, fără număr, cu SC B.D.I. BV Belgia, reprezentată

prin cetățeanul luxemburghez J.J.L.

Acest contract avea

ca obiect constituirea în comun de către cele două firme a unei fabrici de

confecții în zona Oltenia, iar pentru realizarea lui, așa cum era prevăzut în

Cap. IV, SC G.S.M. SRL Craiova urma să contribuie cu un teren în suprafață de

70.000 mp, situat „în zona Oltenia”, cu posibilități de branșare la apă, gaze

și energie electrică.

Totodată, SC G.S.M.

SRL Craiova se obliga să încheie un contract de prestări servicii cu BC B.GMBH

Austria, specializată în realizarea de programe soft, cu o sucursală a acesteia

în România, pentru elaborarea în timp util a unui pachet de programe soft,

necesar derulării procesului de producție.

În contract era

stipulat aportul SC B.D.I. BV Belgia, de 4.000.000 euro, eșalonat în patru

tranșe, cât și faptul că SC G.S.M. SRL Craiova, prin martora D.F., urma să se

ocupe de administrarea societății și ținerea evidențelor financiar-contabile.

Din cercetări a

rezultat că respectivul contract invocat mai sus nu era real, el nefiind

autentificat la BNP S.C., autentificat fiind actul din 22 ianuarie 2004, între

SC C.I. SRL Craiova, având ca administrator pe P.I.T., și SC S. SRL Craiova,

având ca administrator pe D.F.

De asemenea, a

rezultat că cetățeanul luxemburghez, semnatar al contractului, nu figura în

evidența Autorității pentru Străini - Biroul pentru Străini Dolj nici sub

numele de J.J.L., prevăzut în contract, și nici sub numele de W.J.J.L.,

prevăzut în documentul de identitate atașat în copie la contract.

Mai mult, a mai

rezultat că la contractul de asociere în participațiune a mai fost atașat și un

document intitulat „Deviz Estimativ obiectiv fabrică de confecții, beneficiar

SC B.D.I. BV”, întocmit de ing. Ș.D., în cuprinsul căruia se estima că valoarea

totală a investiției se ridica la suma de 167,7 miliarde ROL.

Cercetările au mai

stabilit că ing. Ș.D. nu a întocmit, semnat și ștampilat acest contract,

arătând că a întocmit pentru inculpatul P.I.T. o documentație tehnică, pentru

obținerea avizului O.J.C.G. Dolj, și înscrierea în cartea funciară a imobilului

din str. P., nr. 4, ce aparținea respectivului inculpat.

La data de 13

ianuarie 2004, asociații SC G.S.M. SRL Craiova, respectiv P.I.T. și S.R.D.,

hotărăsc retragerea asociatului P. și cesionarea aportului său martorei D.F.,

numind-o, totodată, și administrator cu drepturi depline, operațiune ce este

avizată prin Încheierea nr. 478 din 22 ianuarie 2004, a Tribunalului Dolj, prin

care este admisă cererea de înscriere mențiuni și autorizată modificarea

actului constitutiv al SC G.S.M. SRL Craiova.

Totodată, se schimbă

denumirea societății din SC G.S.M. SRL Craiova, în SC M.C. SRL Craiova, și

sediul acesteia din str. P. nr. 4, în C.B. nr. 4.

Pentru dovedirea

schimbării societății la O.R.C. Dolj este prezentat contractul de închiriere

înregistrat în 19 ianuarie 2004 la Administrația Financiară, încheiat între

S.F. și D.F.

Cercetările au

stabilit că acest contract este fals, întrucât contractul nu fusese înregistrat

la organul fiscal, numărul respectiv nefiind atribuit, iar adresa din strada

C.B. nr. 4 neexistând, la fel, neexistând nici persoana cu numele S.F., cu

datele de identitate prevăzute în contractul respectiv.

La data de 22

ianuarie 2004, O.R.C. Dolj, emite certificatul de înregistrare mențiuni privind

modificarea actului constitutiv al SC M.C. SRL Craiova, cererea de înscriere

mențiuni la oficiu fiind depusă de inculpatul P.I.T., iar chitanța prin care

s-au plătit taxele aferente a fost achitată de D.F.

Verificările făcute

au stabilit că în luna iunie 2003, SC T.S. SRL Sibiu, filială a firmei SC

B.GMBH Austria, își înceta activitatea.

Această societate -

SC T.S. SRL Sibiu, avea ca obiect de activitate prelucrarea de date de mică

publicitate din ziare și Internet, pe calculator, și retransmiterea acestora pe

Internet, iar reprezentantul său în România era un anume R.S., pe când

administratorul era numita N.C.

Aceasta din urmă s-a

ocupat de exportul bazei tehnico-materiale a firmei, respectiv a 25 de

calculatoare și accesorii, în India, tot ea ocupându-se și de rezilierea

contractelor de muncă ale angajaților.

Din Cipru,

reprezentantul R.S. și numita N.C. - administrator, au expediat prin fax, pe

adresele tuturor avocaților din Baroul Sibiu, adrese prin care le solicitau

disponibilitatea pentru lichidarea SC T.S. SRL Sibiu.

În final, cei doi

s-au oprit asupra inculpatului V.D. (avocat în cadrul Baroului Sibiu), care a

trimis un fax de răspuns în care își manifesta disponibilitatea să lichideze

firma respectivă și să îi stingă datoriile.

Între părți s-a

întocmit un contract, în limba română și limba germană, purtând semnăturile lui

R.S. și a inculpatului V.D., prin contract acesta din urmă primea un mandat

special, din care rezulta că avea drept sarcini lichidarea firmei SC T.S. SRL,

în mod corespunzător și în cel mai scurt timp, calcularea și stingerea tuturor

pretențiilor legate de datoriile către terți, pe baza sumei ce urma a fi

recuperată de la bugetul de stat, dar și să recupereze o creanță existentă la

D.G.F.P. Sibiu.

Acest mandat primit

de inculpat este datat cu 1 august 2003, iar pentru realizarea sarcinilor

prevăzute, V.D. a contactat-o SC T.S. SRL Sibiu, având în vedere necesitatea

întocmirii bilanțului contabil pe anul 2003, cât și a unei cereri de rambursare

TVA, în cuantum de aproximativ 300.000.000 ROL, de la D.G.F.P. Sibiu, aferentă

activităților anterioare ale societății.

Din cercetările

efectuate, a rezultat că în luna decembrie 2003, inculpatul V.D. l-a cunoscut

pe numitul M.A. (fost D.A.), reprezentant al SC A.M.C.U. SRL Sibiu, în compania

căruia și-a petrecut Revelionul 2003 - 2004.

Cunoscând că V.D.

este mandatar al SC T.S. SRL Sibiu, inculpatul P.I.T. și D.A., i-au solicitat

acestuia să intermedieze o relație comercială între firmele lor, respectiv SC

A.M.C.U. SRL Sibiu și SC G.S.M. SRL Craiova, în sensul ca societatea

inculpatului P.I.T. să se aprovizioneze prin intermediul SC T.S. SRL Sibiu, cu

programe informatice, de la firma lui D.A., respectiv SC A.M.C.U. SRL Sibiu.

Deși nu avea mandat

pentru derularea unor relații comerciale, și fără știrea reprezentantului R.S.

și a administratorului N.C., inculpatul V.D. a acceptat propunerea, iar în

acest sens, în cursul lunii ianuarie 2004, a întocmit două contracte de prestări

servicii.

Primul contract,

antedatat cu data de 16 decembrie 2003, intervenit între SC A.M.C.U. SRL Sibiu,

prin delegat C.I., și SC T.S. SRL Sibiu, prin mandatar V.D., având ca obiect

introducerea și transmiterea de date pe calculator, realizarea pentru

furnizarea de programe pentru funcționarea și supravegherea procesului de

producție, semnat de inculpat (semnătură însușită de acesta), însă nesemnat de

martorul C.I., acesta susținând că nu știe nimic de existența actului

respectiv.

Corelativ, în baza

acestui contract s-a emis de către SC A.M.C.U. SRL Sibiu, factura antedatată 16

decembrie 2002, având ca obiect servicii contract 570.000 euro, în valoare de

22.914.000.000 ROL, din care TVA 3.658.537.000 ROL.

Mai mult, a rezultat

din cercetări că această factură nu a fost întocmită de către C.I., care nici

nu a semnat-o, ci de inculpatul P.I.T., care a semnat la rubrica „semnătura

furnizorului”, cum astfel a stabilit concluzia raportului de expertiză grafică,

însă de primirea acesteia a semnat inculpatul V.D.

Aceleași verificări

au mai stabilit că obiectul principal de activitate al SC A.M.C.U. SRL Sibiu îl

constituia fabricarea de dale din beton, dar și că această firmă nu a avut

nicio activitate de la înființarea sa.

Cel de-al doilea

contract a fost încheiat în aceeași zi, având ca obiect prestări servicii,

purtând data de 17 decembrie 2003, el intervenind între SC T.S. SRL Sibiu, prin

mandatar V.D., și SC G.S.M. SRL Craiova, SC B.D.I. BV, reprezentată prin

J.J.L., din cercetări rezultând că acest contract a fost semnat din partea SC

G.S.M. SRL Craiova de către inculpatul P.I.T., iar din partea SC T.S. SRL

Sibiu, de către inculpatul V.D.

Totodată, a mai

rezultat că au fost identificate două exemplare ale contractului mai sus

amintit, unul în original, purtând semnăturile și ștampilele aplicate de

inculpații V.D. și P.I.T., iar celălalt, existent în xerocopie, care poartă în

plus și impresiunea unei ștampile, redactată într-o limbă străină, cu o

semnătură aplicată la rubrica SC G.S.M. SRL și SC B.D.I. BV.

În baza acestui

contract, inculpatul V.D. a emis factura fiscală antedatată 17 decembrie 2003,

către SC G.S.M. SRL Craiova, având ca obiect „servicii conform contract 577.000

euro”, în valoare de 23.195.400.000 ROL, din care TVA 3.703.467.000 ROL.

S-a demonstrat prin

analiza grafică că factura amintită este întocmită de inculpatul V.D., care a

semnat la rubrica „furnizor”, iar semnătura de la rubrica „de primire”, îi

aparține inculpatului P.I.T.

În declarațiile sale

la urmărirea penală, inculpatul V.D. a arătat că a procedat la antedatarea

contractelor mai sus arătate, cât și a facturilor emise în baza acestora din

urmă, la rugămintea lui P.I.T., care ar fi motivat că dorește să le

înregistreze în contabilitatea societății sale, în vederea deducerii unor impozite.

Mai mult, inculpatul

V.D. a recunoscut că pentru redactarea contractelor a primit de la inculpatul

P.I.T. suma de 300 euro, și că mai urma să primească suma de 7.000 euro, drept

comision.

A mai rezultat din

probatoriu că SC A.M.C.U. SRL Sibiu nu avea angajați, dar mai mult, nu avea

nici posibilitatea tehnică de a întocmi și livra acest pachet de programe

informatice, societatea respectivă nederulând niciun fel de activitate de la

data înființării.

În declarația sa de

la urmărirea penală, inculpatul V.D. declară că în mod cert, atât cele două

acte adiționale, cât și cele două facturi de stornare nu poartă date reale, iar

că prin emiterea facturilor nu a avut reprezentarea că îl va ajuta pe

inculpatul P.I.T. să obțină o rambursare ilegală de TVA, dându-și, totodată,

seama că și-a depășit mandatul încheiat cu R.S.

În condițiile deja

create, la sfârșitul lunii ianuarie 2004, SC G.S.M. SRL Craiova nu mai exista,

din 22 ianuarie 2004 schimbându-și denumirea în SC M.C. SRL Craiova.

La 23 ianuarie 2004,

inculpatul P.I.T. depune la D.G.F.P. Dolj decontul de TVA al SC G.S.M. SRL

Craiova, înregistrat sub nr. y, din conținutul căruia rezulta că societatea

respectivă a achiziționat bunuri, servicii, destinate realizării de operațiuni

care se deduc, în valoare de 19.491.933.000 ROL, fără TVA, în document

consemnându-se că societatea înregistrează un TVA de rambursat, în luna de

raportare, în sumă de 3.703.467.000 ROL.

De subliniat că la

data depunerii decontului aferent lunii decembrie 2003, SC G.S.M. SRL Craiova

nu mai exista, iar la aceeași dată, la D.G.F.P. Dolj, se înregistrează cererea

de rambursare a TVA, făcută de SC M.C. SRL, sub nr. z, prin care

administratorul societății, martora D.F., solicită rambursarea TVA-ului, în

cuantum de 3.698.467.000 ROL, aferentă lunii decembrie 2003, document ce a fost

însă scris de inculpatul P.I.T. și semnat de D.F., fapt recunoscut de aceasta

din urmă.

La aceeași dată, de

23 ianuarie 2003, cererea de rambursare a TVA-ului înaintată la Direcția

Controlului Fiscal Dolj este repartizată spre soluționare inculpatei S.P.G.,

consilier în cadrul organului fiscal.

Situația de fapt

reținută, existența faptelor inculpatului, participația acestuia, au fost

demonstrate de un probatoriu constând în înscrisurile depuse la dosar, acestea

coroborate cu declarațiile martorilor N.C., V.I., D.F., Ș.D., P.I., G.L., cu

cele stabilite prin procesele-verbale de verificare financiar-contabilă, prin

concluziile expertizelor judiciare administrate, și parțial cu cele declarate

de inculpat pe parcursul procesului.

Acesta din urmă, deși

și-a asumat situația de fapt desprinsă din analiza probatoriului, și-a afirmat

nevinovăția în raport cu învinuirile ce i-au fost aduse.

În drept, Curtea a

apreciat că activitatea infracțională a inculpatului V.D., consumată în

împrejurările mai sus descrise, constând în aceea că, deși avea un mandat

limitat de reprezentare a SC T.S. SRL Sibiu, a întocmit în fals documente și a

angajat această societate în relații comerciale, pentru a-l ajuta pe inculpatul

P.I.T. să obțină o rambursare ilegală de TVA, în sumă de 3.703.467.000 ROL,

întrunește conținutul constitutiv al infracțiunilor de complicitate la

înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și fals în înscrisuri sub semnătură

privată, fapte prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5)

C. pen. și art. 290 C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat, cum

astfel se va vedea în continuare.

La individualizarea

judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpatului pentru cele două

infracțiuni săvârșite au fost avute în vedere criteriile înscrise în art. 72 C.

pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, decurs

din urmările produse, cât și din împrejurările de comitere, pe de o parte, dar

și unele elemente ce privesc pe făptuitor, relativ sincer în raport cu

învinuirile ce i-au fost aduse, necunoscut cu antecedente penale, cu o bună

conduită anterioară faptelor, prezent și cooperant în cele două faze ale

procesului, împrejurări cărora le va fi recunoscut un caracter judiciar

atenuant, cu efectul prevăzut de art. 76 C. pen., în planul stabilirii

sancțiunilor.

Pe perioada prev. de

art. 71 alin. (1), (2) C. pen., acestui inculpat i-au fost interzise drepturile

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen.

Constatându-se că

acesta a fost arestat preventiv în perioada 10 februarie 2005 - 19 august

2005, cu referire la dispozițiile art. 88 alin. (1) C. pen., din pedeapsa

rezultantă aplicată s-a dedus perioada mai sus arătată.

inculpata S.P.G.

În esență, așa cum a

rezultat din expozitivul actului de sesizare, învinuirile aduse acestei

inculpate constau în aceea că, după ce i-a fost repartizată spre soluționare

cererea de rambursare a TVA-ului, făcută de inculpatul P.I.T., însă semnată de

martora D.F., aceasta a atestat în actul de control întocmit și înregistrat sub

în 5 februarie 2004, date nereale (sediul societății, documente contabile ș.a,

cunoscând că sunt falsificate), ajutându-l astfel pe P.I.T. să obțină

rambursarea TVA-ului, în suma arătată mai sus.

S-a apreciat, în

consecință, că activitatea infracțională a inculpatei întrunește conținutul

constitutiv al infracțiunilor de complicitate la înșelăciune cu consecințe

deosebit de grave, fals intelectual și uz de fals, fapte prev. de art. 26 rap.

la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C.

pen.

Sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit

de grave, fapte prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C.

pen., învinuirea adusă inculpatei nu se susține, pentru considerentele arătate

în continuare.

La înșelăciunea prev.

de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. (este cu consecințe deosebit de

grave când, potrivit art. 146 C. pen., prin aceasta se produce o pagubă mai

mare de două miliarde ROL), elementul material se realizează printr-o acțiune

de inducere în eroare, dar și printr-o acțiune de menținere în eroare, acțiuni

ce trebuie să se consume cu prilejul încheierii sau executării unei tranzacții.

Totodată, se justifică

a fi subliniat faptul că menținerea în eroare - ca acțiune ce constituie

elementul material al faptei, trebuie să aibă rol determinant în încheierea sau

executarea tranzacției.

Sub aspect subiectiv,

făptuitorul își dă seama că desfășoară o activitate de inducere în eroare și că

prin aceasta pricinuiește o pagubă, urmare a cărei producere o dorește.

În sensul art. 26 C.

pen., complicele este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice

mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Intenția complicelui

constă în voința sa de a săvârși acte materiale caracteristice complicității,

el știind că ajută sau înlesnește la săvârșirea faptei, cunoaște activitatea

autorului și prevede rezultatul, iar, mai mult, are conștiința că prin activitatea

sa contribuie la săvârșirea de către autor a faptei - implicit și la producerea

rezultatului - și voiește să desfășoare acea activitate.

În situația de față,

inculpata S.P.G., căreia actul de sesizare îi atribuie calitatea de complice la

fapta de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev.de art. 215 alin.

(1), (2), (3) și (5) C. pen., săvârșită de autorul P.I.T., potrivit fișei

postului, îndeplinea în cadrul D.G.F.P. Dolj - Direcția Controlului Fiscal,

funcția de consilier economic (funcționar public), iar între atribuțiile,

competențele și răspunderile ce-i reveneau, amintim pe următoarele: verifica

realitatea declarațiilor, corectitudinea și exactitatea îndeplinirii

obligațiilor fiscale de către contribuabili, stabilind majorări de întârziere pentru

neplata în termen; verifica contribuabilii privind respectarea dispozițiilor

legale de organizare și de desfășurare a activităților economice producătoare

de venituri impozabile; verifica modul de respectare a prevederilor legislației

contabile și fiscale; verifica documente, înscrisuri, evidențe contabile ale

unităților controlate, necesare realizării obiectului controlului; organiza

acțiuni de control încrucișat privind justificarea provenienței produselor

supuse autorizării; verifica bilanțurile contabile și conturile de profit și

pierderi sub aspectul respectării obligațiilor fiscale și concordanța datelor

înscrise în acestea, cu cele din contabilitate; în cadrul controalelor

efectuate pentru rambursarea TVA, răspundea pentru exactitatea datelor verificării

și sumele propuse pentru care contribuabilul are drept de rambursare; colabora

cu celelalte structuri ale D.G.F.P., cu organele M.I, cele de cercetare penală,

instanțele judiciare, în vederea cunoașterii și aprofundării mecanismelor

fraudării bugetului de stat, prevenirii și diminuării evaziunii fiscale.

Limitele de

competență, potrivit aceleiași fișe a postului, erau în sensul că efectua, în

baza ordinelor de deplasare aprobate de conducerea Direcției Controlului

Fiscal, verificări la contribuabili și întocmea acte de control.

Din probatoriu a

rezultat că, în urma efectuării inspecției fiscale, în perioada 26 ianuarie

2004 - 4 februarie 2004, inculpata s-a deplasat la sediul SC S. SRL Craiova,

str. P., nr. 2, societate al cărei asociat era martora D.F., aceasta având și

calitatea de administrator și asociat la SC M.C. SRL Craiova, cu sediul social

în C.B., nr. 4, pentru a verifica modul de calculare, înregistrare și virare a

obligațiilor la buget de stat.

În declarațiile sale,

S.P.G. a susținut că nu era în sarcina sa să facă o verificare faptică în teren

la sediul societății a elementelor mai sus arătate, ci doar o verificare a

înscrisurilor prezentate, sens în care a subliniat că nu avea datoria să

verifice autenticitatea înscrisurilor ce i se prezentau.

Din documentele

respective se desprindea faptul că sediul social al societății SC M.C. SRL

Craiova era în C.B., iar după ce s-a deplasat la această adresă, a constatat

inexistența sediului verificat.

După ce s-a întors la

D.G.F.P. Dolj, inculpata a controlat în baza de date sediul societății ce urma

a fi verificată, stabilind că aceasta figurează cu sediul în str. P., nr. 2,

din Craiova, adresă ce era trecută și pe decontul de TVA.

Întrebându-l pe

inculpatul P.I.T. cu privire la sediul social al societății, acesta i-a

prezentat actele constitutive și alte acte adiționale, inclusiv contractul de

muncă, ce atesta calitatea sa de director al societății ce făcea obiectul

controlului fiscal.

Cu această ocazie,

inculpatei i-a fost prezentat și contractul de închiriere asupra sediului

societății, contract ce era înregistrat la Direcția Finanțelor Publice.

Referitor la actele

financiar-contabile ale societății, inculpatul P.I.T. i-a spus lui S.P.G. că se

află la biroul contabilei, martora V.G., ce se afla în clădirea în care

funcționa și restaurantul „C.A.” din Craiova.

Pentru a fi căutată

de reprezentantul legal al societății, martora D.F., în vederea verificării

actelor ce susțineau cererea de restituire a TVA-ului, inculpata i-a lăsat lui

P.I.T. un număr de telefon la care să fie căutată.

A mai rezultat că

verificarea actelor ce însoțeau cererea de rambursare a făcut-o în biroul

contabilei societății, martora V.G., iar cu această ocazie inculpata a

identificat pe administratorul societății SC M.C. SRL Craiova, martora D.F.,

căreia i-a solicitat buletinul de identitate, precum și o declarație olografă,

obligatorie, cu privire la documentele puse la dispoziție în susținerea cererii

de rambursare.

Totodată, inculpata a

mai solicitat administratorului societății și copii după actele ce i-au fost

prezentate, actul de control întocmit de inculpată și înregistrat sub în 5

februarie 2004 a fost încheiat de aceasta în biroul său din cadrul D.G.F.P.

Dolj, unde, împreună cu șefa de serviciu și directorul coordonator, a analizat

toate documentele, împreună concluzionând că operațiunea era cu drept de

deducere de TVA.

În cadrul

verificărilor s-a constatat că societatea SC G.S.M. SRL Craiova și SC M.C. SRL

Craiova erau una și aceeași societate, denumirea de SC G.S.M. SRL fiind

denumirea veche a societății.

Inculpata a mai

susținut că atunci când P.I.T. i-a prezentat contractul în participațiune

intervenit între SC M.C. SRL și firma străină (SC B.D.I. BV), și-a făcut notițe

de pe actele respective, despre date și numere de contract, despre încheierile

judecătorești pronunțate, asta pentru că actele ce i-au fost prezentate erau în

original.

Cu acea ocazie,

inculpatul P.I.T. i-a prezentat și un alt contract, însă fără să își amintească

ce obiect și ce părți avea, însă, din eroare, în actul de control, a trecut și

acest număr de contract, făcând mențiunea că anexează și contractul de asociere

în participațiune cu SC B., fapt pe care l-a și îndeplinit.

Inculpata s-a apărat

în sensul că acest contract de asociere în participațiune, atașat la actul de

control, în copie, nu constituia un act de care să depindă admiterea cererii de

rambursare a TVA-ului, decizia fiind luată de către directorul coordonator.

Prin urmare, situația

de fapt reținută în urma valorificării probatoriului, mai sus sintetizată, nu a

impus instanței convingerea că inculpata, sub aspect subiectiv, a avut

conștiința că prin activitatea sa contribuie la săvârșirea de către autor a

infracțiunii de înșelăciune în dauna statului, implicit la producerea pagubei

(cu consecințe deosebite de grave), activitatea sa infracțională vizând, mai

degrabă îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu (acelea atribuite

de lege, în calitatea sa de funcționar public, fost consilier în cadrul

D.G.F.P. Dolj), element material specific laturii obiective a infracțiunii de

abuz în serviciu contra intereselor publice, în forma agravată prev. de art.

248

1

C. pen. (eventual, neglijență în serviciu, în forma agravată

prev. de art. 249 alin. (2) C. pen.).

Întrucât au caracter

subsidiar, aceste infracțiuni referitoare la serviciu nu au putut pot fi

reținute față de inculpată, câtă vreme celelalte două fapte pentru care a fost

trimisă în judecată, acelea prev. de art. 289 și art. 291 C. pen., săvârșite cu

intenție indirectă, sunt demonstrate de ansamblul probelor.

Astfel, faptele

inculpatei care, în calitatea sa de funcționar cu atribuțiuni de organ fiscal

obligat să verifice veridicitatea și exactitatea actelor ce au făcut obiectul

inspecției fiscale, a atestat în actul de control întocmit în acest sens,

înregistrat la D.G.F.P. Dolj sub în 5 februarie 2004, împrejurări

necorespunzătoare adevărului, vizând aspecte ce privesc sediul societății

controlate, cât și unele documente despre care cunoștea că sunt falsificate -

cum astfel a rezultat din situația de fapt reținută, și prezentarea acestor

împrejurări necorespunzătoare conducerii D.G.F.P. Dolj, în cadrul documentației

ce a stat la baza unei rambursări ilegale de TVA către inculpatul P.I.T., s-a

constatat că întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunilor de fals

intelectual și uz de fals, prev. de art. 289 și art. 291 C. pen., pentru care

aceasta urmează a fi condamnată.

La individualizarea

pedepselor pentru cele două infracțiuni săvârșite, au fost avute în vedere

criteriile înscrise în art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social

concret al acestora, desprins din urmările produse și din modul de acționare

adoptat, pe de o parte, dar și unele elemente ce privesc pe inculpată,

necunoscută cu antecedente penale, și cu atitudine sinceră în raport cu

învinuirile aduse.

Întrucât s-a apreciat

că scopurile pedepsei pot fi atinse și fără executarea efectivă, Curtea a

aplicat, în privința inculpatei, dispozițiile art. 81 C. pen., în baza cărora a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata prev. de art.

82 C. pen., cu arătarea consecințelor ce decurg potrivit art. 83 C. pen.

Adoptând soluția mai

sus arătată, cu privire la cei doi inculpați, Curtea, pe cale de consecință, a

apreciat că excepția nulității absolute a tuturor actelor de urmărire penală,

invocată de inculpați prin apărătorii lor, nu poate fi primită.

Astfel, s-a susținut

că prin rechizitoriu, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a dispus trimiterea

în judecată a celor doi inculpați, pentru săvârșirea infracțiunilor ce au făcut

obiectul judecății în cauza de față, acela prev. de art. 26 raportat la art.

215 alin. (1), (2), (3) și (5) (pentru fiecare), art. 290 C. pen., cu privire

la V.D., art. 289 și art. 291 C. pen., cu privire la S.P.G.

S-a mai motivat că,

în conformitate cu dispozițiile art. 209 alin. (3) C. proc. pen., urmărirea

penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror, în cazul

infracțiunilor prev. de art. 28

1

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar

că potrivit acestui text de lege, curtea de apel judecă în primă instanță

infracțiunile săvârșite de avocați.

Totodată, s-a

susținut că potrivit art. 209 alin. (4) C. proc. pen., este competent să

efectueze urmărirea penală, în cazurile prev. de art. 209 alin. (3),

„procurorul de la parchetul corespunzător instanței care, potrivit legii,

judecă în prima instanță cauza”.

S-a concluzionat că

în cauza de față urmărirea penală trebuia efectuată de către un procuror din

cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, iar nu de către unul din

cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, situație ce antrenează

nulitatea prev. de art. 197 alin. (2), (3) C. proc. pen.

Excepția invocată de

către inculpatul V.D., însușită și de către coinculpata S.P.G., cu ocazia

dezbaterilor, nu a putut fi primită, pentru următoarele argumente, de

principiu.

Litera b) de la pct.

1 al art. 28

1

C. proc. pen. a fost modificată prin Legea nr.

79/2007, iar până la data intervenirii acestei modificări, competența de

soluționare a faptelor privindu-i pe avocați revenea judecătoriei, în cazul de

față, faptele inculpatului V.D. fiind săvârșite în anul 2004.

Mai mult, inițial,

competența de soluționare a cauzei atribuită tribunalului s-a făcut după

materie, în sensul art. 146 C. pen., faptele de complicitate la înșelăciune

prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.,

pentru care a fost sesizată instanța, erau producătoare de consecințe deosebit

de grave, paguba reținută în urma săvârșirii faptei de către autorul P.I.T.,

fiind mai mare de 200.000 RON.

Prin urmare,

procurorul care a efectuat urmărirea penală, la data începerii acesteia, era

unul corespunzător în sensul art. 209 alin. (3), (4) C. proc. pen.

Rezolvând latura

civilă a cauzei, Curtea a constatat că D.G.F.P. Dolj, în numele Statului Român,

reprezentat de A.N.A.F. - București, s-a constituit parte civilă, solicitând

obligarea celor doi inculpați, în solidar, cu partea responsabilă civilmente SC

M.C. SRL Craiova, la plata sumelor de:

- 976.026 RON,

compusă din suma de 351.907 RON, debit - TVA, 581.528 RON - dobânda aferentă

TVA și 42.591 RON - penalități de întârziere aferente TVA (accesorii calculate

până la 15 mai  2009);

- obligarea în

continuare la plata accesoriilor aferente sumei de 351.907 RON - debit TVA,

începând cu data de 15 mai 2009, până la data stingerii sumei datorate, conform

cu dispozițiile art. 119, 120 C. proc. fisc.

Examinând acțiunea

civilă formulată, în raport de dispozițiile art. 14 alin. (1), (3) lit. a) și

b), art. 346 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 C. civ., Curtea

a apreciat că aceasta este fondată, în parte, și doar față de inculpatul V.D.,

acesta fiind obligat la plata sumei de 644.808 RON (stabilită prin Sentința

penală nr. 247 din 28 mai 2007 a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă prin

decizia penală nr. 197 din 29 octombrie 2007 a Curții de Apel Craiova, privind

pe inculpatul P.I.T.), reprezentând despăgubiri civile, cu dobânzi și

penalități calculate, potrivit legii, până la plata efectivă.

Totodată, cu referire

la dispozițiile art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor false

întocmite de inculpați, respectiv: contractul din 16 decembrie 2003, factura

din 16 decembrie 2003, contractul dintre SC T.S. SRL Sibiu și SC G.S.M. SRL

Craiova din 17 decembrie 2003, factura fiscală din 17 decembrie 2003, decontul

de TVA nr. y din 23 ianuarie 2004, actul de control înregistrat la 5 februarie

2004, actul adițional din 6 aprilie 2004.

Împotriva acestei

sentințe, a formulat cerere de revizuire condamnatul V.D., întemeiată pe

dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.

În motivarea cererii,

s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 394 lit. a) C.

proc. pen., respectiv faptele sau împrejurările noi invocate să nu fi fost

cunoscute de instanță; s-a solicitat în revizuire ascultarea autorului faptei de

înșelăciune, respectiv a numitului P.I.T., prin comisie rogatorie

internațională, acesta fiind arestat în Venezuela; a mai arătat că fapta sau

împrejurarea nou invocată ar putea duce în speță la o soluție de achitare.

Prin referatul

întocmit în cauză de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Craiova s-a reținut că motivele invocate în cererea de revizuire nu se

încadrează în niciunul din cazurile prev. de art. 394 C. proc. pen.; s-a mai

arătat că audierea inculpatului P. ar însemna o suplimentare și o prelungire a

probațiunii, ceea ce excede cadrului procesual al revizuirii. S-a mai arătat că

nu există indicii că numitul P.I.T. s-ar afla în Venezuela și că ar fi posibilă

audierea sa.

Prin Sentința penală

nr. 106 din 8 iunie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze

cu minori, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de

condamnatul V.D. privind Sentința penală nr. 94 din 27 aprilie 2010, pronunțată

de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 776/54/2009.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs revizuentul V.D., solicitând admiterea recursului,

casarea hotărârii atacate și, rejudecând, reducerea pedepsei.

Examinând hotărârea

atacată în raport de criticile formulate de revizuent, cât și de dispozițiile

art. 385

6

C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat,

pentru considerentele ce urmează:

Soluția de respingere

a cererii de revizuire pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică,

conformându-se dispozițiilor art. 394 C. proc. pen.

În sensul

dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., revizuirea este o cale extraordinară de

atac împotriva unor hotărâri judecătorești definitive și nu poate fi exercitată

decât în limita expresă și imperativă a cazurilor arătate în text.

Cererea de revizuire

întemeiată pe o apărare cunoscută de instanță sau pe o reapreciere a unor probe

deja administrate în cauză sau apreciere asupra unei apărări cunoscute nu

îndeplinește condițiile cerute expres de lege.

În consecință, în mod

corect instanța a respins cererea de revizuire întrucât nu a constatat

existența unor fapte probatorii noi, necunoscute de instanță în cauză, în

revizuire nefiind posibilă nicio readministrare a probelor și nicio prelungire

a probatoriului, așa cum a solicitat condamnatul pe această cale procesuală.

Drept urmare, nu se

constată motive nici de casare a hotărârii atacate și nici de admitere a

cererii de revizuire, aspect sub care criticile formulate de condamnat sunt

nefondate, iar recursul declarat se va respinge ca atare, conform dispozițiilor

art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 189 alin. (1) C.

proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul V.D. împotriva Sentinței penale nr.

106 din 8 iunie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă

recurentul-revizuent la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 8 noiembrie 2011.