ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra plângerii de
față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Craiova, prin sentința penală nr.
184 din 14 decembrie 2009, în baza dispozițiilor art. 42 C. proc. pen. a dispus
declinarea competenței de soluționare a plângerii formulată de petentul R.A.,
împotriva rezoluției din 23 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel Craiova, de neîncepere a urmăririi penale față de magistrații judecători L.C.,
M.T. și G.D.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215, art.
289 și art. 267 C. pen., la Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea
fiind motivată pe calitatea unuia din magistrați, respectiv judecătorul L.C.,
aceasta, începând cu data de 4 februarie 2007 având grad profesional de
judecător de curte de apel.
Ca atare, în baza
dispozițiilor art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen., competența de judecată după
calitatea persoanei, revine instanței supreme.
Văzând și
dispozițiile art. 278
1
alin. (7) C. proc. pen., se reține că prin
rezoluția din 23 septembrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova,
în baza dispozițiilor art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. a) C. proc.
pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații L.C., M.T. și G.D.G.,
de la Tribunalul Dolj, sub aspectul infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art.
215 C. pen., de fals intelectual, prev. de art. 289 din același cod și de
supunerea la rele tratamente, prev. de art. 267 din același cod.
Plângerea lui R.A.,
condamnat definitiv, se referise la cele trei judecătoare care au pronunțat
decizia penală nr. 350 din 20 iunie 2008 în Dosarul nr. 925/P/2005 al Tribunalului
Dolj, el susținând că nu au consemnat în hotărâre că el ar fi cerut, să i se
comunice stenograma ședinței de judecată, că nu a consimțit să fie asistat de un
avocat desemnat apărător din oficiu și că a cerut să se anexeze mai multe
declarații ale lui Enache Marian, acestea date la Parchetul de pe lângă
Judecătoria Craiova.
Decizia fusese
pronunțată în recursul formulat împotriva sentinței penale nr. 613 din 4 martie
2008 a Judecătoriei Craiova, cauza având ca obiect plângere în contra actelor
procurorului, judecătorii respingând calea de atac, în hotărâre reținându-se că
lipsa petentului nu constituie nulitate absolută, în recurs el a fost prezent,
a fost asistat de un avocat din oficiu. În dosar, la 20 iunie 2008 s-a
consemnat că petentul a recuzat completul de judecată pe motiv că a fost lăsat
cu cătușele legate la mâini și că a cerut să i se comunice stenograma ședinței
și decizia.
Prin încheierea din
20 iunie 2008, judecătoarele T.V., N.M. și G.G. au respins cererea de recuzare.
Completul de recurs,
în pronunțarea deciziei nr. 350 din 20 iunie 2008, a analizat cererea de recurs
și din prisma motivului privind anexarea declarațiilor date de E.M. în alte
dosare ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.
Plângerea petentului,
astfel cum a fost formulată și cu a cărei judecare este competentă Înalta
Curte, este nefondată.
În raport cu actele
și lucrările dosarului, se constată că rezoluția atacată este legală și
temeinică.
Infracțiunea de
înșelăciune, prevăzută de art. 215 C. pen., constă din inducerea în eroare a
unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca
mincinoasă, a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau
pentru altul, un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă.
Art. 267 C. pen.,
text care incriminează supunerea la rele tratamente, presupune exercitarea de
rele tratamente, acestea trebuind să cauzeze persoanei un disconfort prin fapta
proprie celui care le realizează, or, în cauză, acestea nu au existat, persoana
deținută fiind adusă în ședința publică de judecată încătușată, R.A. fiind
condamnat la detenție pe viață, el fiind inclus în regimul de maximă siguranță.
Infracțiunea de fals
intelectual, incriminată în art. 289 C. pen., presupune falsificarea unui înscris
oficial, în vreunul din modurile prevăzute la art. 288 din același cod,
respectiv contrafacerea scrierii, a subscrierii, alterare, de natură a produce
consecințe juridice.
Din verificarea
situației de fapt, se reține că judecătorii nu au săvârșit, în materialitatea
lor, niciuna din infracțiunile reclamate.
Totodată, este de
amintit că pentru începerea urmăririi penale, într-o cauză, este necesar, pe
de-o parte, să existe acel minim de date care permit să se considere că s-a
săvârșit o infracțiune, acestea rezultând fie din plângere, fie din actele
premergătoare și, pe de altă parte, rezultă din art. 228 C. proc. pen.
inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale
prevăzute în art. 10 din același cod, intervenția unui astfel de caz rezultând
fie din actele prin care procurorul a fost sesizat, fie din actele
premergătoare, astfel putându-se determina ca în locul începerii urmăririi
penale, să funcționeze instituția neînceperii urmăririi penale, în cauză acest
caz fiind cel prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. a) - fapta nu există.
În fapt, plângerea
petentului vizează nemulțumiri legate de soluția pronunțată de cei trei
judecători, actul lor neputând atrage răspunderea penală.
Pentru considerentele
expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 278
1
alin. (8) lit. a) C.
proc. pen., plângerea va fi respinsă ca nefondată.
Conform dispozițiilor
art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, petentul va fi
obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca
nefondată, plângerea formulată de petentul R.A. împotriva rezoluției nr. 662/P/2008
din 23 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova,
rezoluție pe care o menține.
Obligă petentul la plata sumei de 300 lei, cu
titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 iunie
2010.