ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Craiova, prin sentința penală nr. 184 din 14 decembrie 2009, în baza dispozițiilor art. 42 C. proc. pen. a dispus declinarea competenței de soluționare a plângerii formulată de petentul R.A., împotriva rezoluției din 23 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, de neîncepere a urmăririi penale față de magistrații judecători L.C., M.T. și G.D.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215, art. 289 și art. 267 C. pen., la Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea fiind motivată pe calitatea unuia din magistrați, respectiv judecătorul L.C., aceasta, începând cu data de 4 februarie 2007 având grad profesional de judecător de curte de apel.

Ca atare, în baza dispozițiilor art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen., competența de judecată după calitatea persoanei, revine instanței supreme. Văzând și dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., se reține că prin rezoluția din 23 septembrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza dispozițiilor art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații L.C., M.T. și G.D.G., de la Tribunalul Dolj, sub aspectul infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 C. pen., de fals intelectual, prev. de art. 289 din același cod și de supunerea la rele tratamente, prev. de art. 267 din același cod.

Plângerea lui R.A., condamnat definitiv, se referise la cele trei judecătoare care au pronunțat decizia penală nr. 350 din 20 iunie 2008 în Dosarul nr. 925/P/2005 al Tribunalului Dolj, el susținând că nu au consemnat în hotărâre că el ar fi cerut, să i se comunice stenograma ședinței de judecată, că nu a consimțit să fie asistat de un avocat desemnat apărător din oficiu și că a cerut să se anexeze mai multe declarații ale lui Enache Marian, acestea date la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova. Decizia fusese pronunțată în recursul formulat împotriva sentinței penale nr. 613 din 4 martie 2008 a Judecătoriei Craiova, cauza având ca obiect plângere în contra actelor procurorului, judecătorii respingând calea de atac, în hotărâre reținându-se că lipsa petentului nu constituie nulitate absolută, în recurs el a fost prezent, a fost asistat de un avocat din oficiu.

În dosar, la 20 iunie 2008 s-a consemnat că petentul a recuzat completul de judecată pe motiv că a fost lăsat cu cătușele legate la mâini și că a cerut să i se comunice stenograma ședinței și decizia. Prin încheierea din 20 iunie 2008, judecătoarele T.V., N.M. și G.G. au respins cererea de recuzare. Completul de recurs, în pronunțarea deciziei nr. 350 din 20 iunie 2008, a analizat cererea de recurs și din prisma motivului privind anexarea declarațiilor date de E.M. în alte dosare ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova. Plângerea petentului, astfel cum a fost formulată și cu a cărei judecare este competentă Înalta Curte, este nefondată. În raport cu actele și lucrările dosarului, se constată că rezoluția atacată este legală și temeinică.

Infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 C. pen., constă din inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă, a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul, un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă. Art. 267 C. pen., text care incriminează supunerea la rele tratamente, presupune exercitarea de rele tratamente, acestea trebuind să cauzeze persoanei un disconfort prin fapta proprie celui care le realizează, or, în cauză, acestea nu au existat, persoana deținută fiind adusă în ședința publică de judecată încătușată, R.A. fiind condamnat la detenție pe viață, el fiind inclus în regimul de maximă siguranță.

Infracțiunea de fals intelectual, incriminată în art. 289 C. pen., presupune falsificarea unui înscris oficial, în vreunul din modurile prevăzute la art. 288 din același cod, respectiv contrafacerea scrierii, a subscrierii, alterare, de natură a produce consecințe juridice. Din verificarea situației de fapt, se reține că judecătorii nu au săvârșit, în materialitatea lor, niciuna din infracțiunile reclamate. Totodată, este de amintit că pentru începerea urmăririi penale, într-o cauză, este necesar, pe de-o parte, să existe acel minim de date care permit să se considere că s-a săvârșit o infracțiune, acestea rezultând fie din plângere, fie din actele premergătoare și, pe de altă parte, rezultă din art. 228 C. proc.

pen. inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art. 10 din același cod, intervenția unui astfel de caz rezultând fie din actele prin care procurorul a fost sesizat, fie din actele premergătoare, astfel putându-se determina ca în locul începerii urmăririi penale, să funcționeze instituția neînceperii urmăririi penale, în cauză acest caz fiind cel prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. a) - fapta nu există. În fapt, plângerea petentului vizează nemulțumiri legate de soluția pronunțată de cei trei judecători, actul lor neputând atrage răspunderea penală. Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., plângerea va fi respinsă ca nefondată. Conform dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul R.A. împotriva rezoluției nr. 662/P/2008 din 23 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, rezoluție pe care o menține. Obligă petentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 8 iunie 2010.