ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Craiova, prin sentința penală nr.

184 din 14 decembrie 2009, în baza dispozițiilor art. 42 C. proc. pen. a dispus

declinarea competenței de soluționare a plângerii formulată de petentul R.A.,

împotriva rezoluției din 23 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Craiova, de neîncepere a urmăririi penale față de magistrații judecători L.C.,

M.T. și G.D.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215, art.

289 și art. 267 C. pen., la Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea

fiind motivată pe calitatea unuia din magistrați, respectiv judecătorul L.C.,

aceasta, începând cu data de 4 februarie 2007 având grad profesional de

judecător de curte de apel.

Ca atare, în baza

dispozițiilor art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen., competența de judecată după

calitatea persoanei, revine instanței supreme.

Văzând și

dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., se reține că prin

rezoluția din 23 septembrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova,

în baza dispozițiilor art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații L.C., M.T. și G.D.G.,

de la Tribunalul Dolj, sub aspectul infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art.

215 C. pen., de fals intelectual, prev. de art. 289 din același cod și de

supunerea la rele tratamente, prev. de art. 267 din același cod.

Plângerea lui R.A.,

condamnat definitiv, se referise la cele trei judecătoare care au pronunțat

decizia penală nr. 350 din 20 iunie 2008 în Dosarul nr. 925/P/2005 al Tribunalului

Dolj, el susținând că nu au consemnat în hotărâre că el ar fi cerut, să i se

comunice stenograma ședinței de judecată, că nu a consimțit să fie asistat de un

avocat desemnat apărător din oficiu și că a cerut să se anexeze mai multe

declarații ale lui Enache Marian, acestea date la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Craiova.

Decizia fusese

pronunțată în recursul formulat împotriva sentinței penale nr. 613 din 4 martie

2008 a Judecătoriei Craiova, cauza având ca obiect plângere în contra actelor

procurorului, judecătorii respingând calea de atac, în hotărâre reținându-se că

lipsa petentului nu constituie nulitate absolută, în recurs el a fost prezent,

a fost asistat de un avocat din oficiu. În dosar, la 20 iunie 2008 s-a

consemnat că petentul a recuzat completul de judecată pe motiv că a fost lăsat

cu cătușele legate la mâini și că a cerut să i se comunice stenograma ședinței

și decizia.

Prin încheierea din

20 iunie 2008, judecătoarele T.V., N.M. și G.G. au respins cererea de recuzare.

Completul de recurs,

în pronunțarea deciziei nr. 350 din 20 iunie 2008, a analizat cererea de recurs

și din prisma motivului privind anexarea declarațiilor date de E.M. în alte

dosare ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.

Plângerea petentului,

astfel cum a fost formulată și cu a cărei judecare este competentă Înalta

Curte, este nefondată.

În raport cu actele

și lucrările dosarului, se constată că rezoluția atacată este legală și

temeinică.

Infracțiunea de

înșelăciune, prevăzută de art. 215 C. pen., constă din inducerea în eroare a

unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca

mincinoasă, a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau

pentru altul, un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă.

Art. 267 C. pen.,

text care incriminează supunerea la rele tratamente, presupune exercitarea de

rele tratamente, acestea trebuind să cauzeze persoanei un disconfort prin fapta

proprie celui care le realizează, or, în cauză, acestea nu au existat, persoana

deținută fiind adusă în ședința publică de judecată încătușată, R.A. fiind

condamnat la detenție pe viață, el fiind inclus în regimul de maximă siguranță.

Infracțiunea de fals

intelectual, incriminată în art. 289 C. pen., presupune falsificarea unui înscris

oficial, în vreunul din modurile prevăzute la art. 288 din același cod,

respectiv contrafacerea scrierii, a subscrierii, alterare, de natură a produce

consecințe juridice.

Din verificarea

situației de fapt, se reține că judecătorii nu au săvârșit, în materialitatea

lor, niciuna din infracțiunile reclamate.

Totodată, este de

amintit că pentru începerea urmăririi penale, într-o cauză, este necesar, pe

de-o parte, să existe acel minim de date care permit să se considere că s-a

săvârșit o infracțiune, acestea rezultând fie din plângere, fie din actele

premergătoare și, pe de altă parte, rezultă din art. 228 C. proc. pen.

inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale

prevăzute în art. 10 din același cod, intervenția unui astfel de caz rezultând

fie din actele prin care procurorul a fost sesizat, fie din actele

premergătoare, astfel putându-se determina ca în locul începerii urmăririi

penale, să funcționeze instituția neînceperii urmăririi penale, în cauză acest

caz fiind cel prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. a) - fapta nu există.

În fapt, plângerea

petentului vizează nemulțumiri legate de soluția pronunțată de cei trei

judecători, actul lor neputând atrage răspunderea penală.

Pentru considerentele

expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., plângerea va fi respinsă ca nefondată.

Conform dispozițiilor

art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, petentul va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petentul R.A. împotriva rezoluției nr. 662/P/2008

din 23 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova,

rezoluție pe care o menține.

Obligă petentul la plata sumei de 300 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 iunie

2010.