ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3883/2011

Ședința publică din 29 noiembrie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 816 din 4 martie 2011 pronunțată în dosarul nr. 4659/114/2010 al Tribunalului București, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC S.S.P.I. SA Atena împotriva pârâtei SC S.F.P. SA Buzău. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut în esență că reclamanta în calitate de acționar minoritar care deține 40% din capitalul social al pârâtei a solicitat obligarea acesteia la convocarea adunării generale ordinare a acționarilor în scopul obligării la efectuarea unui audit al societății precum și la efectuarea și prezentarea raportului de gestiune al administratorilor.

Invocând prevederile art. 969, art. 1073, art. 1075 C. civ. raportat la art. 111, art. 117, art. 119, art. 136 și art. 137 din Legea nr. 31/1990, reclamanta a arătat că motivul inițierii demersului său judiciar a fost determinat de refuzul de cooperare al acționarului majoritar în privința luării deciziilor vizând funcționarea societății, situație grefată și pe o totală lipsă de transparență decizională.

În acest context, tribunalul a arătat că raporturile dintre acționari sunt guvernate de prevederile actului constitutiv actualizat la data de 20 octombrie 2008, și dispozițiile Legii nr. 31/1990, motiv pentru care cele două capete de cerere au fost analizate în raport de aceste prevederi și nu în considerarea celor stipulate în Contractul Privat din 2 octombrie 2006 și Memorandumul din 13 martie 2006, întrucât actul constitutiv al pârâtei, semnat și de reclamantă, a fost actualizat ulterior încheierii înscrisurilor menționate, astfel încât se prezumă că reprezintă voința reală a tuturor acționarilor, la momentul redactării actului.

Potrivit art. 13.2.1 din actul constitutiv s-a convenit că adunarea generală ordinară se întrunește cel puțin o dată pe an, în termen de 4 luni de la sfârșitul exercițiului financiar, dar înainte de depunerea bilanțului contabil anual la administrația financiară, dar reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la convocarea adunării generale anterior termenelor prevăzute de actul constitutiv și ale Legii nr. 31/1990. În plus, la data de 29 decembrie 2010 a avut loc Adunarea Generală a Acționarilor prin care pârâta a decis alegerea noului consiliu de administrație și numirea auditorilor financiari. Capătul de cerere privind obligarea pârâtei la efectuarea și prezentarea raportului de gestiune al administratorului, a fost respins cu motivarea că reclamanta nu a precizat operațiunile de gestiune ce urmează a fi controlate și nu stabilit perioada de timp care trebuie analizată de expert.

Apelul declarat de reclamanta SC S.S.P.I. SA Atena a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 59 din 2 iunie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a reținut, în plus față de considerentele avute în vedere de tribunal, că reclamanta nu a depus la dosar cererea adresată organelor competente pentru convocarea adunării generale, cu ordinea de zi considerată necesar a fi dezbătută și nici dovada primirii de către pârâtă a acestei cereri anterior sesizării instanței de judecată , astfel încât nu este îndeplinită condiția cerută de art. 119 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 pentru a se putea obține autorizarea instanței în acest sens.

Referitor la motivul de apel privind convocarea adunării generale a acționarilor ulterior încheierii exercițiului financiar, instanța a arătat că aceasta reprezintă o critică nouă ce nu poate fi analizată în raport de prevederile art. 294 C. proc. civ., situația fiind identică și în privința criticilor aduse hotărârii adunării generale a acționarilor din 29 decembrie 2010, a cărei legalitate se poate verifica doar în cadrul procedurii reglementate de art. 312 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC S.S.P.I. SA Atena criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor, după reluarea stării de fapt, recurenta invocă faptul că prin decizia recurată instanța de apel a analizat doar prevederile art. 136 din Legea nr. 31/1990 și a ignorat faptul că potrivit art. 14.8 din actul constitutiv, pârâta avea obligația să convoace - la cererea acționarilor reprezentând cel puțin 5% din capitalul social - adunarea generală care urma să fie ținută în termen de 1 lună de la data solicitării. Această cerință a fost îndeplinită prin convocarea realizată în cuprinsul căreia s-a menționat și ordinea de zi, astfel încât au fost încălcate și prevederile art. 119 din Legea nr. 31/1990.

De altfel, dispozițiile legale menționate au fost însă greșit aplicate, apreciindu-se că era obligatorie indicarea operațiunilor financiare ce urmau a fi verificate, în condițiile în care pârâta persistă în refuzul de a-i permite realizarea unui audit financiar al societății pentru că doar în urma efectuării acestui demers ar fi posibilă precizarea operațiunilor ce urmau a fi analizate, deși art. 136 din lege reglementează tocmai posibilitatea acționarilor minoritari de a-și exercita controlul asupra activității de gestiune sau administrare a societății. De asemenea, instanța de apel a apreciat eronat că prin criticile formulate s-au depășit limitele investirii sale în conformitate cu art. 294 C. proc.

civ. în condițiile în care nu rezultă din considerentele deciziei în ce anume constă schimbarea calității părților, a cauzei sau a obiectului cererii. Analizând recursul prin prisma criticilor formulate și temeiurilor de drept anterior menționate, Înalta Curte constată că este nefondat. Astfel, în conformitate cu art. 119 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, consiliul de administrație, respectiv directoratul, convoacă de îndată adunarea generală, la cererea acționarilor reprezentând cel puțin 5% din capitalul social sau o cotă mai mică, dacă în actul constitutiv se prevede astfel și dacă cererea cuprinde dispoziții ce intră în atribuțiile adunării.

În ipoteza în care, organele de gestiune competente nu vor lua măsurile impuse de lege pentru a da curs cererii acționarilor solicitanți, la cererea acestora, tribunalul de la sediul societății, va putea autoriza convocarea adunării generale de către acționarii care au formulat cererea, după cum rezultă din alin.3 al aceluiași articol. Prin urmare, autorizarea convocării adunării generale de către instanța de judecată este posibilă doar în situația în care consiliul de administrație, respectiv directoratul refuză, deși i s-a solicitat să procedeze în acest sens. Din această perspectivă, instanța de apel a reținut justificat că în absența unei cereri adresată de reclamantă organelor competente, în conformitate cu art. 119 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, nu este îndeplinită condiția cerută de acest text legal pentru a se obține autorizarea instanței potrivit art. 119 alin. (3) din lege.

Critica referitoare la omisiunea instanței de apel de a argumenta aplicarea art. 294 C. proc. civ., este nefondată, întrucât s-a precizat prin decizia recurată că în raport de conținutul normei legale invocate, nu este posibilă examinarea, direct în apel a motivelor, care nu au format obiectul analizei primei instanțe, pentru că în acest mod s-ar depăși cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată, ceea ce contravine prevederilor legale menționate. În alți termeni, rezultă fără echivoc faptul că aceste elemente au fost avute în vedere și nu împrejurarea că s-ar fi schimbat calitatea părților.

În egală măsură și prevederile art. 136 din actul normativ anterior menționat au fost corect aplicate în sensul că pentru încuviințarea cererii era necesară identificarea operațiunilor ce urmau să facă obiectul analizei experților, concluzie ce rezultă din conținutul textului legal potrivit căruia experții desemnați analizează anumite operațiuni din gestiunea societății, ceea ce evidențiază faptul că acestea trebuie precizate de către autorii cererii, condiție neîndeplinită însă în speță. Prin urmare, recursul este nefondat și va fi respins în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC S.S.P.I. SA ATENA împotriva deciziei nr. 59 din 2 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2011.