ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3883/2011

Ședința publică din 29 noiembrie 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 816 din 4

martie 2011 pronunțată în dosarul nr. 4659/114/2010 al Tribunalului București,

secția comercială, contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca nefondată

acțiunea formulată de reclamanta SC S.S.P.I. SA Atena împotriva pârâtei SC S.F.P.

SA Buzău.

Pentru a pronunța această soluție

prima instanță a reținut în esență că reclamanta în calitate de acționar

minoritar care deține 40% din capitalul social al pârâtei a solicitat obligarea

acesteia la convocarea adunării generale ordinare a acționarilor în scopul

obligării la efectuarea unui audit al societății precum și la efectuarea și

prezentarea raportului de gestiune al administratorilor.

Invocând prevederile art. 969, art. 1073,

art. 1075 C. civ. raportat la art. 111, art. 117, art. 119, art. 136 și art. 137

din Legea nr. 31/1990, reclamanta a arătat că motivul inițierii demersului său

judiciar a fost determinat de refuzul de cooperare al acționarului majoritar în

privința luării deciziilor vizând funcționarea societății, situație grefată și

pe o totală lipsă de transparență decizională.

În acest context, tribunalul a arătat

că raporturile dintre acționari sunt guvernate de prevederile actului

constitutiv actualizat la data de 20 octombrie 2008, și dispozițiile Legii nr. 31/1990,

motiv pentru care cele două capete de cerere au fost analizate în raport de

aceste prevederi și nu în considerarea celor stipulate în Contractul Privat din

2 octombrie 2006 și Memorandumul din 13 martie 2006, întrucât actul constitutiv

al pârâtei, semnat și de reclamantă, a fost actualizat ulterior încheierii

înscrisurilor menționate, astfel încât se prezumă că reprezintă voința reală a

tuturor acționarilor, la momentul redactării actului.

Potrivit art. 13.2.1 din actul

constitutiv s-a convenit că adunarea generală ordinară se întrunește cel puțin

o dată pe an, în termen de 4 luni de la sfârșitul exercițiului financiar, dar

înainte de depunerea bilanțului contabil anual la administrația financiară, dar

reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la convocarea adunării generale anterior

termenelor prevăzute de actul constitutiv și ale Legii nr. 31/1990. În plus, la

data de 29 decembrie 2010 a avut loc Adunarea Generală a Acționarilor prin care

pârâta a decis alegerea noului consiliu de administrație și numirea auditorilor

financiari.

Capătul de cerere privind obligarea

pârâtei la efectuarea și prezentarea raportului de gestiune al

administratorului, a fost respins cu motivarea că reclamanta nu a precizat

operațiunile de gestiune ce urmează a fi controlate și nu stabilit perioada de

timp care trebuie analizată de expert.

Apelul declarat de reclamanta SC S.S.P.I.

SA Atena a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 59 din 2 iunie 2010 a

Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

În argumentarea soluției pronunțate,

instanța de apel a reținut, în plus față de considerentele avute în vedere de

tribunal, că reclamanta nu a depus la dosar cererea adresată organelor

competente pentru convocarea adunării generale, cu ordinea de zi considerată

necesar a fi dezbătută și nici dovada primirii de către pârâtă a acestei cereri

anterior sesizării instanței de judecată , astfel încât nu este îndeplinită

condiția cerută de art. 119 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 pentru a se putea

obține autorizarea instanței în acest sens.

Referitor la motivul de apel privind convocarea

adunării generale a acționarilor ulterior încheierii exercițiului financiar,

instanța a arătat că aceasta reprezintă o critică nouă ce nu poate fi analizată

în raport de prevederile art. 294 C. proc. civ., situația fiind identică și în

privința criticilor aduse hotărârii adunării generale a acționarilor din 29

decembrie 2010, a cărei legalitate se poate verifica doar în cadrul procedurii

reglementate de art. 312 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta SC S.S.P.I. SA Atena criticând-o pentru motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor, după

reluarea stării de fapt, recurenta invocă faptul că prin decizia recurată

instanța de apel a analizat doar prevederile art. 136 din Legea nr. 31/1990 și

a ignorat faptul că potrivit art. 14.8 din actul constitutiv, pârâta avea

obligația să convoace - la cererea acționarilor reprezentând cel puțin 5% din capitalul

social - adunarea generală care urma să fie ținută în termen de 1 lună de la

data solicitării. Această cerință a fost îndeplinită prin convocarea realizată

în cuprinsul căreia s-a menționat și ordinea de zi, astfel încât au fost încălcate

și prevederile art. 119 din Legea nr. 31/1990.

De altfel, dispozițiile legale

menționate au fost însă greșit aplicate, apreciindu-se că era obligatorie indicarea

operațiunilor financiare ce urmau a fi verificate, în condițiile în care pârâta

persistă în refuzul de a-i permite realizarea unui audit financiar al

societății pentru că doar în urma efectuării acestui demers ar fi posibilă precizarea

operațiunilor ce urmau a fi analizate, deși art. 136 din lege reglementează tocmai

posibilitatea acționarilor minoritari de a-și exercita controlul asupra

activității de gestiune sau administrare a societății.

De asemenea, instanța de apel a

apreciat eronat că prin criticile formulate s-au depășit limitele investirii

sale în conformitate cu art. 294 C. proc. civ. în condițiile în care nu rezultă

din considerentele deciziei în ce anume constă schimbarea calității părților, a

cauzei sau a obiectului cererii.

Analizând recursul prin prisma

criticilor formulate și temeiurilor de drept anterior menționate, Înalta Curte

constată că este nefondat.

Astfel, în conformitate cu art. 119

alin. (1) din Legea nr. 31/1990, consiliul de administrație, respectiv directoratul,

convoacă de îndată adunarea generală, la cererea acționarilor reprezentând cel

puțin 5% din capitalul social sau o cotă mai mică, dacă în actul constitutiv se

prevede astfel și dacă cererea cuprinde dispoziții ce intră în atribuțiile adunării.

În ipoteza în care, organele de

gestiune competente nu vor lua măsurile impuse de lege pentru a da curs cererii

acționarilor solicitanți, la cererea acestora, tribunalul de la sediul

societății, va putea autoriza convocarea adunării generale de către acționarii

care au formulat cererea, după cum rezultă din alin.3 al aceluiași articol.

Prin urmare, autorizarea convocării

adunării generale de către instanța de judecată este posibilă doar în situația

în care consiliul de administrație, respectiv directoratul refuză, deși i s-a

solicitat să procedeze în acest sens.

Din această perspectivă, instanța de

apel a reținut justificat că în absența unei cereri adresată de reclamantă

organelor competente, în conformitate cu art. 119 alin. (1) din Legea nr. 31/1990,

nu este îndeplinită condiția cerută de acest text legal pentru a se obține

autorizarea instanței potrivit art. 119 alin. (3) din lege.

Critica referitoare la omisiunea

instanței de apel de a argumenta aplicarea art. 294 C. proc. civ., este

nefondată, întrucât s-a precizat prin decizia recurată că în raport de

conținutul normei legale invocate, nu este posibilă examinarea, direct în apel

a motivelor, care nu au format obiectul analizei primei instanțe, pentru că în acest

mod s-ar depăși cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată, ceea ce

contravine prevederilor legale menționate. În alți termeni, rezultă fără echivoc

faptul că aceste elemente au fost avute în vedere și nu împrejurarea că s-ar fi

schimbat calitatea părților.

În egală măsură și prevederile art. 136

din actul normativ anterior menționat au fost corect aplicate în sensul că

pentru încuviințarea cererii era necesară identificarea operațiunilor ce urmau

să facă obiectul analizei experților, concluzie ce rezultă din conținutul

textului legal potrivit căruia experții desemnați analizează anumite operațiuni

din gestiunea societății, ceea ce evidențiază faptul că acestea trebuie

precizate de către autorii cererii, condiție neîndeplinită însă în speță.

Prin urmare, recursul este nefondat și

va fi respins în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de reclamanta SC S.S.P.I. SA ATENA împotriva deciziei nr. 59 din 2 iunie 2011

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2011.