ÎCCJ, decizie (scj.ro #83663)

Spațiul comercial atribuit în baza

H.G. nr.391/1995. Evacuare

Deși

ulterior acordării în folosință gratuită a unor spații comerciale, societățile comerciale

cu capital majoritar de stat și-au modificat structura capitalului social

devenind societăți cu capital majoritar privat, acestea nu au pierdut

facilitatea acordată, deoarece, interdicția prevăzută de lege care să poată

duce la o astfel de consecință este schimbarea destinației spațiului comercial.

Secția

comercială, decizia nr.872 din 12 februarie 2002

Reclamantul Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca a chemat în

judecată pe pârâta SC “A” SA Bonțida cerând evacuarea necondiționată a

acesteia din spațiul situat în Cluj Napoca  având o altă destinație decât

cea de locuință.

Prin sentința civilă nr.956/A din 16 mai 2000, Tribunalul Cluj a respins ca

nefondată acțiunea, reținând că pârâta ocupă legal spațiul din litigiu,

fiindu-i predat în folosință în condițiile HG nr.391/1995.

Reclamantul a declarat apel și prin decizia nr.1070 din  8 noiembrie 2000,

Curtea de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ, l-a

respins ca nefondat.

Motivarea acestei soluții a avut în vedere că schimbarea ulterioară a situației

capitalului social nu constituie motiv pentru pierderea dreptului de folosință

a spațiului, iar actul normativ invocat de reclamant prevede cazurile în

care  dreptul de folosință a spațiului încetează de drept înainte de

expirarea termenului de 10 ani pentru care s-a acordat iar printre aceste

cazuri expres și limitativ prevăzute nu este și cel al schimbării structurii capitalului

social.

Reclamantul a declarat recurs, susținând că, în mod greșit i-a fost respinsă

acțiunea și respectiv apelul, întrucât la data publicării HG nr.391/1995 pârâta

întrunea condițiile de admisibilitate stabilite pentru preluarea spațiului

comercial în folosință gratuită, fiind o societate comercială cu capital

majoritar de stat, dar că în prezent este o societate cu capital majoritar

privat și drept urmare, este necesară retragerea dreptului  de folosință

gratuită și eliberarea spațiului respectiv.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea criticilor formulate  raportate la actele dosarului și

hotărârile pronunțate în cauză, se constată că nu există nici un motiv, dintre

cele prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art.304 C.proc.civ. care să

conducă la casarea hotărârii curții de apel.

Pârâtei în cauză i-a fost acordată folosința gratuită a spațiului pe o perioadă

de 10 ani, iar la momentul acordării aceasta îndeplinea cerințele HG

nr.391/1995, așa cum, de altfel a recunoscut și reclamantul.

Faptul că ulterior, pârâta și-a modificat structura capitalului social devenind

o societate cu capital majoritar privat nu este de natură să ducă la pierderea

facilității acordate, deoarece interdicția prevăzută de lege care să poată

antrena o astfel de consecință este schimbarea destinației spațiului comercial,

respectiv a profilului avut în vedere în momentul acordării gratuității,

potrivit dispozițiilor art.2 alin .1 din HG nr.391/1995.

Cu toate acestea, gratuitatea va înceta de drept înainte de expirarea

termenului de 10 ani, dacă se constată că societățile comerciale beneficiare

ale dreptului de folosință au închiriat, unor persoane fizice sau juridice,

spațiile în cauză sau dacă  au transmis activitatea respectivă în locație

de gestiune, chiar fără  schimbarea profilului de desfacere a produselor

din domeniile avute în vedere.

Prin urmare, constatându-se că modificarea structurii capitalului social nu

este o condiție imperativă prevăzută de lege pentru pierderea gratuității, iar

celelalte condiții legale mai sus menționate nu au fost invocate și nici

încălcate, se reține că nu există nici un motiv pentru evacuarea pârâtei din

spațiul atribuit în baza  HG nr.391/1995.

În consecință, recursul reclamantei a fost respins ca nefondat.