ÎCCJ, decizie (scj.ro #84086)

Trafic de droguri. Infracțiune consumată. Circumstanță agravantă. Art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale.

Infracțiuni privind traficul și consumul ilicit de droguri Indice alfabetic: Drept penal - trafic de droguri - infracțiune consumată - circumstanță agravantă Legea nr. 143/2000, art. 2, art. 14 alin. (1) lit. c) Fapta de a procura droguri și de a le introduce într-un penitenciar , în scopul de a fi livrate unor persoane aflate în locul de detenție pentru a fi puse în vânzare de către acestea, constituie infracțiunea de trafic de droguri prevăzută în art. 2 din Legea nr. 143/2000 în forma consumată, iar nu în forma tentativei, chiar dacă făptuitorul a fost prins în flagrant înainte ca drogurile să fie livrate efectiv persoanelor aflate în locul de detenție, întrucât art. 2 din Legea nr. 143/2000 incriminează și faptele constând în „oferirea”, „transportul”, „procurarea” și „deținerea” drogurilor, fără drept.

În acest caz, drogurile fiind introduse într-un penitenciar , fapta este săvârșită în condițiile circumstanței agravante prevăzute în art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, care se referă la comiterea faptei într-un loc de detenție. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 2336 din 26 iunie 2008 Prin sentința nr. 590 din 5 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția penală, au fost condamnați inculpații R.L. și C.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) cu referire la art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, iar inculpatele N.C. și A.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 2 alin. (1) și (2) cu referire la art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000.

Prima instanță a reținut că, l a 19 iulie 2007, martorul G.S., deținut în Penitenciarul Colibași, a formulat un denunț împotriva deținutului P.T., întrucât acesta distribuie droguri în penitenciar. În baza acestui denunț s-a obținut numărul de telefon folosit de P.T. Din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice efectuate la postul telefonic autorizat, a rezultat că acest post telefonic este folosit, în principal, de inculpatul R.L., care îi solicita inculpatei N.C. să introducă droguri în penitenciar. Autorizarea interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice a fost dată de Tribunalul Argeș, prin încheierea din 1 august 2007. Din convorbirile interceptate a rezultat că, la 15 august 2007, inculpata N.C.

a distribuit prima oară, în penitenciar, 2 pliculețe cu droguri către inculpatul R.L., însă această operațiune nu a putut fi depistată de organele de anchetă. Ulterior, inculpații R.L. și C.C. - în baza unei înțelegeri anterioare - le-au sfătuit prin telefon pe inculpatele N.C. și A.M. să le aducă droguri în penitenciar, după ce, în prealabil, le prelucraseră pe acestea în legătură cu locul unde trebuiau să se întâlnească pentru a se cunoaște și cu persoana care era principala furnizoare de droguri din zona Piața M. (persoană rămasă necunoscută). La 25 august 2007, ora 15.30, s-a efectuat un flagrant în Penitenciarul Colibași, în camera de la sectorul vizite, unde au fost introduse inculpatele împreună cu alți vizitatori.

La percheziția corporală, efectuată în aceeași dată, asupra inculpatei N.C. a fost găsit un pachețel conținând 6 bile cu substanță pulverulentă în greutate de 1,4 g, iar asupra inculpatei A.M. s-a găsit un alt pachețel, ce conținea o substanță pulverulentă de culoare maronie în greutate de 3 g. În cursul urmăririi penale, cele două inculpate au recunoscut că, la cererile insistente ale celor doi inculpați, au procurat pachețelele conținând heroină (potrivit datelor furnizate de Laboratorul central de analiză și profil al drogurilor din 25 august 2007) și le-au introdus în penitenciar cu scopul de a le distribui acestora. De asemenea, s-a constatat, pe baza convorbirilor telefonice, că inculpatele N.C.

și A.M. erau dirijate de cei doi inculpați să procure droguri și să vină împreună la penitenciar, ceea ce demonstrează existența unei înțelegeri anterioare între toți inculpații cu privire la introducerea heroinei în penitenciar și distribuirea acesteia, faptele întrunind - în opinia primei instanțe - elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri prevăzută în art. 2 din Legea nr. 143/2000 în formă consumată, iar nu ale tentativei la această infracțiune. Sentința a fost apelată de toți inculpații. Prin decizia nr. 32/A din 27 martie 2008, Curtea de Apel Pitești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile declarate de inculpatele N.C. și A.M. cu privire la individualizarea pedepselor și a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații R.L.

și C.C. Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recursuri, între alții, inculpații. În motivele de recurs, inculpatele N.C. și A.M. - prin apărători - au solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptelor în tentativa prevăzută în art. 20 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) cu referire la art.14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 - cazul de casare invocat fiind cel prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. Recurenta inculpată N.C. a mai susținut că, în mod greșit, instanța de apel a apreciat ca tardiv denunțul formulat conform art. 16 din Legea nr. 143/2000 (cazul de casare invocat fiind cel prevăzut în art. 385 9 alin. 1 pct. 10 C. proc. pen.), în urma căruia a fost identificat un traficat de droguri (dosarul nr.159/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București).

Cu ocazia dezbaterilor, inculpații R.L. și C.C., invocând, între altele, cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în instigare la trafic de droguri. Recursurile sunt nefondate. Cererile celor 4 inculpați referitoare la încadrarea juridică a faptelor au fost examinate și corect soluționate, atât de prima instanță, cât și de cea de apel. Potrivit art. 25 C. pen., instigator este persoana care, cu intenție, determină pe o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală. Așa cu corect au argumentat ambele instanțe, activitatea inculpaților R.L. și C.C. a depășit limitele instigării în sensul art. 25 C. pen.

Acești doi inculpați au fost cei care le-au sfătuit pe coinculpatele N.C. și A.M. cum să introducă drogurile în penitenciar, coordonându-le întreaga activitate și garantându-le că aceste droguri urmau să fie distribuie în penitenciar. De asemenea, scopul introducerii drogurilor în unitatea de detenție nu era cel legat de consumul propriu, ci vânzarea în vederea obținerii unor sume de bani (aspecte rezultate din declarațiile coinculpatelor și din convorbirile telefonice interceptate). Conform art. 20 alin. (1) C. pen., tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul. În cauză, din probatoriul administrat - și necontestat de către inculpați - rezultă că anterior a avut loc o înțelegere privind modul de achiziționare, ascundere și introducere a drogurilor în unitatea de detenție, precum și scopul acestei activități: obținerea unor sume de bani.

Întreaga activitate de executare a înțelegerii s-a desfășurat conform planului stabilit și s-a finalizat cu obținerea drogurilor și introducerea acestora în unitatea de detenție. Împrejurarea că drogurile nu au ajuns efectiv în posesia inculpaților R.L. și C.C. a fost rezultatul activității organelor judiciare (organizarea prinderii în flagrant) și nu este de natură să justifice încadrarea juridică a faptei în tentativă la trafic de droguri, respectiv, complicitate sau instigare la tentativă la trafic de droguri.

Elocvente pentru încadrarea juridică, corect realizată de prima instanță, sunt și dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, care incriminează, între altele, și faptele constând în „oferirea”, „transportul”, „procurarea” și „deținerea” drogurilor, precum și cele ale art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, care instituie o circumstanță agravantă în cazul în care acestea sunt comise într-un „loc de detenție.” Pentru a beneficia de reducerea la jumătate a limitelor pedepselor prevăzute de lege, una din condițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 este ca denunțul să se realizeze în cursul urmăririi penale. În cauză, rechizitoriul a fost întocmit la data de 10 septembrie 2007, iar denunțul a fost formulat de inculpata N.C.

la data de 19 noiembrie 2007. Conform sentinței și deciziei atacate, această împrejurare, alături de altele - cu caracter personal - a fost avută în vedere cu ocazia individualizării pedepsei, prin aplicarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., respectiv prin aplicarea unei pedepse situate sub minimul special al textului incriminator al faptei. Față de cele reținute, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursurile, ca nefondate.