ÎCCJ, decizie (scj.ro #84750)

Abuz de încredere. Angajat prin contract de prestări

servicii. Delapidare

Însușirea de către cel angajat prin

contract de prestări de servicii pentru achiziționarea unor mărfuri, a banilor

primiți de la angajator, constituie infracțiunea de abuz de încredere, iar nu

aceea de delapidare, făptuitorul neavând calitatea de funcționat.

Decizia nr.3502 din 4 iulie 2002

Prin sentința nr.177 din 5 iunie 2001, Tribunalul Argeș a condamnat pe

inculpatul A.S. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută în

art.215

1

alin.1 C.pen.

Instanța a reținut că inculpatul  a fost angajat ca merceolog la o

societate comercială, pe baza unui contract de prestări de servicii, potrivit

căruia avea obligația să achiziționeze produse pentru plata cărora ridica

sumele necesare de la casierie.

În perioada iulie-septembrie 1999, inculpatul a ridicat de la casieria

societății 10.000 DM și suma de 14.452.585 de lei pentru plata unor mărfuri și

cheltuieli de deplasare, bani pe care i-a folosit în interesul său.

Curtea de Apel Piteșri, prin decizia penală nr.244/A din 20 septembrie 2001, a

respins apelul inculpatului.

Recursul declarat de inculpat este fondat.

Din actele dosarului rezultă că între societatea comercială și inculpat a

intervenit un contract civil de prestări de servicii, pe baza căruia

executantul – inculpatul – s-a obligat să achiziționeze pentru societate metale

neferoase, activitate pentru care i s-a fixat un onorariu.

Pe baza acestui contract, inculpatul a primit mai multe sume de bani, dintre

care pe unele le-a însușit, așa cum au reținut instanțele.

Inculpatul nu și-a însușit banii în calitate de gestionar al acestora, de

salariat sau funcționar cu atribuții de gestiune, ci în baza unui contract

civil de prestări de servicii,  în baza căruia a dobândit detenția

juridică a acelor sume.

Potrivit art.213 C.pen. care încriminează abuzul de încredere, săvârșește

această infracțiune cel care deține un bun mobil al altuia în baza unui titlu,

a unui raport juridic patrimonial și îl însușește, dispune de el pe nedrept ori

refuză a-l restitui.

Devenit deținător al bunului, făptuitorul intervertește în mod abuziv detenția

într-o stăpânire deplină, se comportă ca și cum ar fi proprietarul acelui bun,

abuzând de încrederea celui care i l-a încredințat.

În cazul de față, inculpatul a dispus pe nedrept, în interesul său, de banii ce

i-au fost încredințați pentru achiziționarea unor mărfuri și efectuarea altor

activități.

Ca atare, încadrarea juridică reținută de instanțe, în prevederile art.215

1

alin.1 C.pen. este greșită, fapta săvârșită de inculpat constituind

infracțiunea de abuz de încredere prevăzută de art.213 din același cod, motiv

pentru care recursul a fost admis, s-a schimbat încadrarea juridică în sensul

celor ce preced și s-a încetat procesul penal ca efect al retragerii plângerii

prealabile de către partea vătămată.