ÎCCJ, decizie (scj.ro #84750)

Abuz de încredere. Angajat prin contract de prestări servicii. Delapidare Însușirea de către cel angajat prin contract de prestări de servicii pentru achiziționarea unor mărfuri, a banilor primiți de la angajator, constituie infracțiunea de abuz de încredere, iar nu aceea de delapidare, făptuitorul neavând calitatea de funcționat. Decizia nr.3502 din 4 iulie 2002 Prin sentința nr.177 din 5 iunie 2001, Tribunalul Argeș a condamnat pe inculpatul A.S. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută în art.215 1 alin.1 C.pen. Instanța a reținut că inculpatul a fost angajat ca merceolog la o societate comercială, pe baza unui contract de prestări de servicii, potrivit căruia avea obligația să achiziționeze produse pentru plata cărora ridica sumele necesare de la casierie.

În perioada iulie-septembrie 1999, inculpatul a ridicat de la casieria societății 10.000 DM și suma de 14.452.585 de lei pentru plata unor mărfuri și cheltuieli de deplasare, bani pe care i-a folosit în interesul său. Curtea de Apel Piteșri, prin decizia penală nr.244/A din 20 septembrie 2001, a respins apelul inculpatului. Recursul declarat de inculpat este fondat. Din actele dosarului rezultă că între societatea comercială și inculpat a intervenit un contract civil de prestări de servicii, pe baza căruia executantul – inculpatul – s-a obligat să achiziționeze pentru societate metale neferoase, activitate pentru care i s-a fixat un onorariu. Pe baza acestui contract, inculpatul a primit mai multe sume de bani, dintre care pe unele le-a însușit, așa cum au reținut instanțele.

Inculpatul nu și-a însușit banii în calitate de gestionar al acestora, de salariat sau funcționar cu atribuții de gestiune, ci în baza unui contract civil de prestări de servicii, în baza căruia a dobândit detenția juridică a acelor sume. Potrivit art.213 C.pen. care încriminează abuzul de încredere, săvârșește această infracțiune cel care deține un bun mobil al altuia în baza unui titlu, a unui raport juridic patrimonial și îl însușește, dispune de el pe nedrept ori refuză a-l restitui. Devenit deținător al bunului, făptuitorul intervertește în mod abuziv detenția într-o stăpânire deplină, se comportă ca și cum ar fi proprietarul acelui bun, abuzând de încrederea celui care i l-a încredințat.

În cazul de față, inculpatul a dispus pe nedrept, în interesul său, de banii ce i-au fost încredințați pentru achiziționarea unor mărfuri și efectuarea altor activități. Ca atare, încadrarea juridică reținută de instanțe, în prevederile art.215 1 alin.1 C.pen. este greșită, fapta săvârșită de inculpat constituind infracțiunea de abuz de încredere prevăzută de art.213 din același cod, motiv pentru care recursul a fost admis, s-a schimbat încadrarea juridică în sensul celor ce preced și s-a încetat procesul penal ca efect al retragerii plângerii prealabile de către partea vătămată.