ÎCCJ, decizie (scj.ro #84657)

Înșelăciune. Delapidare. Înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor Fapta administratorului unei societăți comerciale, de a achiziționa marfă de calitate inferioară, scutită de taxe și accize, de a o vinde drept produse de calitate superioară, purtătoare de taxe și accize, și de a însuși valoarea acestor din urmă componente ale prețului constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., săvârșită în dauna cumpărătorilor, iar nu infracțiunile de delapidare prevăzută în art. 215 1 și de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prevăzută în art. 297 din același cod. Ultimele infracțiuni nu pot fi reținute deoarece societatea comercială nu este prejudiciată prin fapta săvârșită, iar marfa nu a fost falsificată ori substituită.

Secția penală, decizia nr. 5524 din 27 noiembrie 2003 Prin sentința penală nr. 252 din 5 decembrie 2002 a Tribunalului Buzău, inculpatul H.L. a fost condamnat, între altele, pentru săvârșirea participației improprii la infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prevăzută în art. 31 raportat la art. 297 C. pen. și a fost achitat pentru infracțiunea de delapidare prevăzută în art. 215 1 alin. (2) din același cod. Instanța a reținut că inculpatul, administrator al unei societăți comerciale având ca obiect de activitate comercializarea de produse petroliere, a achiziționat în perioada iulie 1999 – februarie 2000 mari cantități de produse petroliere inferioare, scutite de plata accizelor și a taxei FSDP, și le-a revândut ca fiind benzină premium și motorină, purtătoare de taxe și accize.

Banii obținuți în acest fel nu au fost vărsați la bugetul de stat, fiind însușiți de inculpat. Considerând că, întrucât inculpatul nu a avut calitatea de funcționar, el nu poate fi subiect activ al infracțiunii de delapidare, instanța l-a achitat din lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 135 din 21 martie 2003, a admis apelul declarat de procuror și a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută în art. 215 1 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Prin recursul declarat, procurorul a cerut schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de delapidare în prevederile art. 215 1 alin. (2) C. pen., iar procurorul de ședință a cerut schimbarea încadrării din delapidare și înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, numai în această din urmă infracțiune.

Recursul este fondat pentru următoarele motive. Din probele administrate în cauză rezultă că prin fapta săvârșită de inculpat nu a fost prejudiciată societatea comercială al cărei administrator era; el nu a sustras bani din patrimoniul firmei, neexistând vreo lipsă în gestiunea acesteia. În sarcina inculpatului nu se poate reține nici săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, nici sub forma participației directe, nici sub cea a participației improprii, din lipsa elementelor constitutive, neexistând o falsificare și nici substituire de mărfuri sau produse. Sub acest aspect este de reținut că falsificarea mărfurilor înseamnă denaturarea lor prin contrafacere sau alterare; în cazul contrafacerii, mărfurile sau produsele sunt falsificate ori sunt preparate din alte materiale decât cele din care ele trebuie fabricate, iar în cel al alterării se schimbă conținutul acestora prin adăugarea de componente străine.

Substituirea constă în înlocuirea unor mărfuri sau produse cu altele asemănătoare, dar de calitate inferioară. În speță produsele petroliere nu au fost falsificate, nici alterate și nici substituite, ci au primit o altă denumire și un preț care le conferea aparență de autenticiatate. Inculpatul, prin faptele sale a înșelat pe cumpărători care, fiind convinși că li se livrează benzină premium și motorină, au achiziționat, în realitate, produse calitativ inferioare. Întrucât eticheta sub care s-au vândut aceste produse petroliere inferioare, scutite de taxa FSDP și accize, a fost aceea de benzină și motorină, produse purtătoare de taxe și accize, prețul plătit de cumpărători a inclus și aceste diferențe suplimentare nejustificate, ei fiind induși în eroare cu privire la calitatea și costul produsului cumpărat.

Valoarea taxelor și accizelor nedatorate, în sumă de 2.568.102.252 de lei, inclusă în prețul plătit, nu reprezintă obligații către bugetul de stat, ci, așa cum s-a arătat, constituie prejudiciul cauzat cumpărătorilor și folosul material injust dobândit de inculpat în mod fraudulos. Faptele, așa cum au fost descrise, întrunesc, deci, elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 1 alin. (1), (2), (3) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În consecință recursul procurorul a fost admis, s-a casat decizia atacată în sensul considerentelor ce preced și s-a dispus condamnarea inculpatului conform noii încadrări. Suma dobândită prin săvârșirea infracțiunii, ce nu poate fi restituită persoanelor vătămate, ele nefiind identificate, și, ca atare, nu servește la despăgubirea acestora, a fost confiscată în temeiul art. 118 lit. d) C. proc.

pen., prin obligarea inculpatului la plata acesteia către stat.