ÎCCJ, decizie (scj.ro #84657)

Înșelăciune. Delapidare. Înșelăciune cu privire la calitatea

mărfurilor

Fapta administratorului unei

societăți comerciale, de a achiziționa marfă de calitate inferioară, scutită de

taxe și accize, de a o vinde drept produse de calitate superioară, purtătoare

de taxe și accize, și de a însuși valoarea acestor din urmă componente ale

prețului constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1),

(2) și (3) C. pen., săvârșită în dauna cumpărătorilor, iar nu infracțiunile de

delapidare prevăzută în art. 215

1

și de înșelăciune cu privire la

calitatea mărfurilor prevăzută în art. 297 din același cod. Ultimele

infracțiuni nu pot fi reținute deoarece societatea comercială nu este

prejudiciată prin  fapta săvârșită, iar marfa nu a fost falsificată ori

substituită.

Secția penală, decizia nr. 5524 din 27

noiembrie 2003

Prin sentința penală nr. 252 din 5 decembrie 2002 a Tribunalului Buzău,

inculpatul H.L. a fost condamnat, între altele, pentru săvârșirea participației

improprii la infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor

prevăzută în art. 31 raportat la art. 297 C. pen. și a fost achitat pentru

infracțiunea de delapidare prevăzută în art. 215

1

alin. (2) din

același cod.

Instanța a reținut că inculpatul, administrator al unei societăți comerciale

având ca obiect de activitate comercializarea de produse petroliere, a

achiziționat în perioada iulie 1999 – februarie 2000 mari cantități de produse

petroliere inferioare, scutite de plata accizelor și a taxei FSDP, și le-a

revândut  ca fiind benzină premium și motorină, purtătoare de taxe și accize.

Banii obținuți în acest fel nu au fost vărsați la bugetul de stat, fiind

însușiți de inculpat.

Considerând că, întrucât inculpatul nu a avut calitatea de funcționar, el nu

poate fi subiect activ al infracțiunii de delapidare, instanța l-a achitat din

lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 135 din 21

martie 2003, a admis apelul declarat de procuror și a condamnat pe inculpat

pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută în art. 215

1

alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin recursul declarat, procurorul a cerut schimbarea încadrării

juridice a infracțiunii de delapidare în prevederile art. 215

1

alin.

(2) C. pen., iar procurorul de ședință a cerut schimbarea încadrării din

delapidare și înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, numai în această

din urmă infracțiune.

Recursul este fondat pentru următoarele motive.

Din probele administrate în cauză rezultă că prin fapta

săvârșită de inculpat nu a fost prejudiciată societatea comercială al cărei

administrator era; el nu a sustras bani din patrimoniul firmei, neexistând vreo

lipsă în gestiunea acesteia.

În sarcina inculpatului nu se poate reține nici  săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, nici sub forma

participației directe, nici sub cea a participației improprii, din lipsa

elementelor constitutive, neexistând o falsificare și nici  substituire de

mărfuri sau produse.

Sub acest aspect este de reținut că falsificarea mărfurilor

înseamnă denaturarea lor prin contrafacere sau alterare; în cazul

contrafacerii, mărfurile sau produsele sunt falsificate ori sunt preparate din

alte materiale decât cele din care ele trebuie fabricate, iar în cel al

alterării se schimbă conținutul acestora prin adăugarea de componente străine.

Substituirea constă în înlocuirea unor mărfuri sau produse cu

altele asemănătoare, dar de calitate inferioară.

În speță produsele petroliere nu au fost falsificate, nici

alterate și nici substituite, ci au primit o altă denumire și un preț care le

conferea aparență de autenticiatate.

Inculpatul, prin faptele sale a înșelat pe cumpărători care,

fiind convinși că li se livrează benzină premium și motorină, au achiziționat,

în realitate, produse calitativ inferioare.

Întrucât eticheta sub care s-au vândut aceste produse petroliere

inferioare, scutite de taxa FSDP și accize, a fost aceea de benzină și

motorină, produse purtătoare de taxe și accize, prețul plătit de cumpărători a

inclus și aceste diferențe suplimentare nejustificate, ei fiind induși în

eroare cu privire la calitatea și costul produsului cumpărat.

Valoarea taxelor și accizelor nedatorate, în sumă de

2.568.102.252 de lei,  inclusă în prețul plătit, nu reprezintă

obligații către bugetul de stat, ci, așa cum s-a arătat, constituie

prejudiciul cauzat cumpărătorilor și folosul material injust dobândit de

inculpat în mod fraudulos.

Faptele, așa cum au fost descrise, întrunesc, deci,

elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215

1

alin. (1), (2), (3) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În consecință recursul procurorul a fost admis, s-a casat

decizia atacată în sensul considerentelor ce preced și s-a dispus condamnarea

inculpatului conform noii încadrări.

Suma dobândită prin săvârșirea infracțiunii, ce nu poate fi

restituită persoanelor vătămate, ele  nefiind identificate, și, ca

atare,  nu servește  la despăgubirea acestora, a fost confiscată în

temeiul art. 118 lit. d) C. proc. pen., prin obligarea inculpatului la plata

acesteia către stat.