ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1314/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1314/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău întocmit, la data de 20 ianuarie 2004,

s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților T.E. pentru săvârșirea în

concurs real a infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și

(5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (2) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

87/1994, art. 290 și 291 C. pen. și art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.;

M.C.

pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4)

și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 raportat la

art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată, cu referire la art.

13 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

Într-un prim ciclu

procesual, Tribunalul Buzău, prin sentința penală nr. 24 din 31 ianuarie 2004,

a condamnat inculpații la pedepse principale rezultante de câte 12 ani

închisoare menținute de Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr. 213 din 18 mai

2005, care a soluționat apelurile parchetului și inculpaților.

Ambele hotărâri au

fost casate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 6636 din 24

noiembrie 2005, cauza a fost trimisă spre rejudecare la Tribunalul Buzău în

vederea efectuării unei cercetări judecătorești complete în raport de care să

se stabilească existența sau inexistența vinovăției inculpaților.

Instanța de recurs a

reținut că probele strânse la urmărirea penală nu au fost verificate în

concret, apreciind că se impune efectuarea unei noi expertize contabile

întrucât cea existentă la dosar prin obiectivele neconcludente fixate nu au

lămurit cauza sub toate aspectele esențiale, ce vizează existența sau

inexistența infracțiunii de înșelăciune pretins săvârșită prin emiterea filelor

C.E.C.

S-a mai stabilit prin

decizia de casare că se impune ascultarea martorilor B.F., R.N., Ș.C.I., H.F.

și C.D.

Urmare reluării

judecății, Tribunalul Buzău, prin sentința penală nr. 67 din 27 martie 2007, în

temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor

săvârșite de T.E. din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3),

(4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și din infracțiunile prevăzute de art. 290, 291 C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., celei săvârșite de M.C.S. din art.

26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu art. 41

alin. (2) C. pen., în art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5)

C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța de fond a

dispus condamnarea inculpaților:

1) T.E., la pedepsele

de:

-

10 ani închisoare și 4

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.,

cu art. 41 alin. (2) C. pen., săvârșită în dauna părții civile SC L. SRL;

- 3 ani închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) săvârșită în

dauna SC S.S. SRL Tg. Jiu;

- 10 ani închisoare și

4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 215

1

alin. (2) C. pen., cu

art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare și

un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

87/1994;

- 4 ani închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen.

Conform art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa

rezultantă de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Potrivit art. 88 C.

pen., s-a dedus reținerea și arestarea preventivă executată de la 26 noiembrie 2003,

la 19 mai 2006.

2) M.C.S., la

pedepsele de:

-

10 ani închisoare și 4

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., săvârșită în dauna părții

civile SC L.R. SRL București;

- 3 ani închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și

(3) C. pen., săvârșită în dauna SC S.S. SRL Tg. Jiu;

- 3 ani închisoare și un

an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 11 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen.

Conform art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa

rezultantă de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Potrivit art. 88 C.

pen., s-a dedus reținerea și arestarea preventivă executată de la 18 februarie

2004 la 30 ianuarie 2006.

Inculpata T.E. a fost

obligată să readucă în patrimoniul SC D.S. Buzău suma de 5.900.000 ROL ridicată

din casieria societății, menținându-se sechestrul asigurător instituit asupra

bunurilor sale prin ordonanța I.P.J. Buzău din 28 februarie 2003 cu nr.

5235/2003.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond, în rejudecare, a reținut următoarea situație de fapt:

Prin actul adițional

nr. 414 din 20 martie 2001, inculpata T.E. a devenit asociat unic al SC C.I. SRL

Brașov, a dobândit și calitatea de administrator, sediul societății fiind mutat

din Brașov în Buzău.

La data de 15 ianuarie

2002, I.A., mama inculpatei, a devenit asociat unic al SC D.S. SRL Buzău,

administrator al acestei societăți, fiind numită inculpata.

Între SC C.I. SRL

Brașov și SC L.R., s-a încheiat la data de 22 ianuarie 2003 contractul nr. 159

prin care SC L. livra firmei reprezentată de inculpată produse petroliere.

Conform clauzelor

stipulate, plata trebuia să se facă la 7 zile după livrarea produselor, fiind

garantată cu fila C.E.C.

Încheierea

contractului, în termenii stabiliți a fost intermediată de inculpatul M.C.S.,

căreia inculpata îi dădea un comision.

Pentru garantarea

plății, directorul SC L.R. SRL, martorul M.V., a solicitat inculpatei T.E. emiterea

unei file C.E.C., împrejurare în care aceasta a semnat în alb fila C.E.C. seria

BC 302 nr. 00090526, asupra trasului R.B., sucursala Buzău.

Produsele petroliere

au fost livrate de furnizor, în baza comenzilor efectuate de inculpatul M.C.S.,

care prelua facturile ce însoțeau marfa și în anumite împrejurări preda

instrumente de plată către SC L.R. SRL.

Până la data de 14

martie 2003, s-au efectuat mai multe livrări către SC C., contravaloarea

mărfurilor a fost achitată.

Pe parcursul

executării acestui contract, inculpata a solicitat societății furnizoare să

facă o schimbare a acestui act, în sensul ca societatea cumpărătoare să fie

schimbată din SC C. SRL în

sc d.s. srl

.

Reprezentantul SC L.R.

SRL a fost de acord, a întocmit un act adițional în acest sens, act care nu a

fost semnat și de inculpată deși aceasta a preluat produsele petroliere în

numele SC D.S. SRL.

Întrucât începând cu

14 martie 2003, SC D.S. deși a primit produse petroliere nu a achitat

contravaloarea acestora, furnizorul SC L.R. SRL, a completat și la 18 aprilie

2003 introdus la plată fila C.E.C. lăsată drept garanție de SC C.I. SRL, filă

refuzată la plată cu mențiunea „client în interdicție bancară” de a emite

cec-uri în perioada 4 aprilie 2003 – 23 aprilie 2004.

Prejudiciul cauzat SC

L.R. SRL în sumă de 5.998.789.319 lei ROL nu a fost acoperit, iar la data de 7

mai 2003 s-a formulat plângere penală, consemnându-se că inculpatul M.C. a

acționat ca mandatar al societăților inculpatei.

Reține instanța de

fond că activitatea de inducere în eroare a societății furnizoare desfășurată

de inculpata T.E. este evidentă prin acțiunea de schimbare a unui element

esențial al contractului nr. 159 din 22 ianuarie 2003, respectiv cumpărătorul,

acesta devenind SC D.S. SRL, societate aflată în interdicție bancară începând

cu 5 august 2002 până la 26 noiembrie 2003.

La această activitate

infracțională, participația inculpatului M.C.S. s-a reținut sub forma

complicității, acesta fiind cel care a preluat de la rafinării produsele

petroliere, se ocupa de organizarea transportului și încasa prețul în schimbul

unui comision calculat la 100 lei/litru de produs.

O altă infracțiune

reținută în sarcina inculpaților este cea de înșelăciune în forma prevăzută de

art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., inculpata T.E. în calitate de autor și

M.C. în calitate de complice în dauna părții civile SC S.S. SRL Tg. Jiu

administrată de P.A.A.

Astfel, la data de 4

aprilie 2003, între cele două societăți, s-a încheiat un contract, SC D.S. SRL

a încasat în avans suma de 437.001.317 ROL fără însă să se achite de obligația

de a livra produse petroliere în echivalentul acestei sume.

După aproximativ 2

zile s-a expediat către cumpărătoare o cisternă de motorină, plata făcându-se

prin compensare, debitul datorat cumpărătoarei fiind suma anterior precizată.

S-au apreciat

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în forma

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu motivarea că inculpații

au indus în eroare societatea contractantă cu privire la plata prețului,

element esențial al contractului eroarea fiind determinată pentru partea

prejudiciată la momentul încheierii acestuia.

La data de 30

septembrie 2003, la SC D.S. SRL Buzău s-a efectuat un control de inspectori din

cadrul D.F.P. – D.C.F., ocazie cu care s-au constatat nereguli privind

deducerea TVA-ului.

Astfel, s-a constatat

că nu există documente justificative pentru deducerile de T.V.A., așa încât

prin nota întocmită la finalul controlului și expertiza efectuată de expert A.I.

s-a stabilit că obligațiile fiscale ale societății către bugetul de stat

însumează 9.819.557.930 ROL din care 8.071.895.541 ROL T.V.A. și 375.719.176

ROL impozit pe profit.

În drept fapta

inculpatei care a încălcat obligația legală de a întocmi și înregistra corect

în evidența contabilă a societății, documentele ce justificau dreptul de a

deduce TVA-ul, a fost apreciată ca întrunind elementele constitutive ale

infracțiunii de evaziune fiscală în forma prevăzută de art. 11 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 87/1994 reținându-se la săvârșirea acestei infracțiuni și

participația inculpatului M.C.S. sub forma complicității.

Același control a

stabilit că inculpata T.E. a ridicat din casieria societății în perioada

februarie – mai 2003 suma de 5.900.000.000 lei ROL cu titlu de avans dividende

folosită în scopuri personale, faptă apreciată ca îndeplinind elementele

constitutive ale infracțiunii de delapidare în forma prevăzută de art. 215

1

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În sarcina inculpatei

s-a mai reținut și săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., fals

în înscrisuri sub semnătură privată, constând în aceea că au fost întocmite

facturile fiscale nr. 1229941 din 14 februarie 2003 și nr. 1229935 din 12 februarie

2003, în care au fost menționate ca mijloace de transport, autocisterne, în mod

nereal, corespondența cu I.P.J. Prahova confirmând că în realitate erau

autoturisme DACIA proprietatea unor persoane fizice.

Împotriva sentinței,

inculpații au declarat apel invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii.

Inculpata T.E., a

solicitat desființarea sentinței și achitarea pentru infracțiunile reținute

greșit în sarcina sa, invocând drept temei juridic, dispozițiile art. 11 pct. 2

lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Inculpatul M.C.S., a

solicitat achitarea pentru infracțiunile reținute în sarcina sa printr-o

greșită interpretare a probelor, care în opinia sa nu fac dovada că este

autorul acestor fapte. Ca temei juridic se invocă dispozițiile art. 11 pct. 2

lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Instanța de apel, la

cererea inculpaților și față de caracterul devolutiv al căii de atac a dispus

completarea expertizei efectuată la instanța de fond de expert B.D., făcând

demersurile procedurale în vederea audierii martorilor R.N., B.D.F., indicați

în decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Urmare propriului

examen asupra probelor Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 84 din 27

mai 2008, a admis apelurile inculpaților, a descontopit pedepsele aplicate

pentru infracțiunile concurente, care au fost repuse în individualitatea lor.

În favoarea

inculpaților au fost reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C.

pen., reducându-se pedepsele astfel:

Pentru inculpata T.E.

:

- 5 ani închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu art. 41

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., parte civilă SC L.R.

SRL;

- 8 luni închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu

art. 74 și 76 C. pen.;

- 5 ani închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 215

1

alin. (2) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 74 și 76 C. pen.;

- 6 luni închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

87/1994 cu art. 13 C. pen., cu art. 74 și 76 C. pen.;

- 2 luni închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu art. 74 și 76 C. pen.

Conform art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata T.E. să execute pedeapsa

rezultantă de 5 ani închisoare.

Pentru inculpatul M.C.S.

:

- 4 ani închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3)

și (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 și 76 C. pen.;

- 8 luni închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și

(3) C. pen., cu art. 74 și 76 C. pen., parte civilă SC S. SRL Tg. Jiu;

- 6 luni închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

87/1994 cu art. 13 C. pen., cu art. 74 și 76 C. pen.

În baza art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa

rezultantă de 4 ani închisoare.

Pedepsele accesorii

aplicate conform art. 71 C. pen., au fost limitate la dispozițiile art. 64 lit.

a), teza a II-a și lit. b) C. pen., menținându-se restul dispozițiilor

sentinței.

Prin aceeași hotărâre

au fost reduse despăgubirile civile la care a fost obligată inculpata T.E.

către SC D.S. SRL Buzău de la 5.900.000.000 lei la suma de 3.943.740.000 lei

ROL, conform expertizei întocmite de expert B.D., și cele la care au fost

obligați în solidar inculpații către D.G.F.P. Buzău de la 9.819.557.930 lei ROL

la 1.315.285.609 lei ROL compus din:

- 375.719.176 lei ROL

– TVA impozit pe profit;

- 285.667.212 lei ROL

TVA pentru vânzări efectuate sub prețul de achiziție;

- 76.168.715 lei ROL

TVA dedus nelegal prin înregistrarea facturii SC M. SRL;

- 550.704.270 lei ROL

– TVA dedus nelegal prin înregistrarea facturii nereale SC M. SRL;

- 29.025.326 lei ROL –

TVA dedus nelegal prin înregistrarea facturii nr. 8476 din 5 iulie 2002.

În opinia instanței de

prim control judiciar, probele administrate în cele 2 faze procesuale

interpretate coroborat de prima instanță au condus la stabilirea unei situații

de fapt complete, din care rezultă atât existența faptelor cărora li s-a dat o

încadrare juridică corectă, cât și vinovăția inculpaților.

Împotriva sentinței,

inculpații au declarat recurs, invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii

prin prisma motivelor de casare dezvoltate în scris și susținute oral de

avocații aleși, așa cum au fost consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

Trecând la

soluționarea recursurilor, în raport de motivele invocate, Înalta Curte le

constată fondate în considerarea următoarelor critici.

Materialul probator

strâns la urmărirea penală cum și cel administrat în cursul cercetării

judecătorești în cele două cicluri procesuale este incomplet și nu permite

adoptarea unei soluții cu privire la existența sau inexistența infracțiunilor,

vinovăției și răspunderii penale a inculpaților așa cum s-a reținut în cauză.

Principala îndrumare

dată de instanța supremă prin decizia de casare nr. 6636 din 24 octombrie 2005

și nerespectată de instanța de fond viza efectuarea unei noi expertize

contabile, mijloc de probă care urma să stabilească printre altele, un element

esențial în raport de care se putea aprecia dacă activitatea inculpatei T.E., a

fost sub raport subiectiv, una de inducere în eroare a SC L.R. SRL, la momentul

în care a solicitat pe parcursul executării contractului nr. 159/ LxR din 22

ianuarie 2003, schimbarea cumpărătorului produselor petroliere.

În acest sens, unul

din obiectivele fixate era stabilirea dinamicii relațiilor comerciale avute de

firmele administrate de inculpată cu alți clienți și a sumelor ce trebuiau

încasate de aceste societăți la data când a avut loc ultima livrare de produse

petroliere către SC D.S. SRL.

Noua expertiza

contabilă efectuată în rejudecare s-a mărginit la a constata că până la data de

31 iulie 2003 când este întocmită balanța de verificare sintetică, clienții

neîncasați sunt în sumă de 369.880 lei (SC M.M.O. SRL și SC F.O. SRL Sinaia) la

firmele administrate de inculpata T.E. nefiind organizată evidența contabilă

analitică pe fiecare client, conform prevederilor legale, deși în

procesul-verbal din 30 septembrie  2003 se consemnează existența altor clienți.

Precizează expertul că

numai după refacerea evidenței contabile analitice de către administratorul

celor două firme se poate stabili valoarea sumelor pe care le aveau de încasat.

În baza acestor

concluzii formulate eliptic de expert deoarece nu se raportează la situația

financiară reală a societăților reprezentate de inculpată, niciuna din instanțe

nu a putut stabili cert dacă prin schimbarea unui element esențial al

contractului nr. 159/ LxR din 22 ianuarie 2003, respectiv societatea

cumpărătoare, inculpata a intenționat să inducă în eroare furnizorul produselor

petroliere cu scopul de a menține contractul, decizie păgubitoare sub aspect

patrimonial pentru acesta din urmă.

Unicul argument al

instanței de apel, în sensul că schimbarea cumpărătorului în SC D.S. SRL,

aflată în interdicție bancară, dovedește cert existența infracțiunii de

înșelăciune sub raportul laturii subiective, nu este convingător, câtă vreme

după 14 martie 2003 data ultimei livrări și până la 11 aprilie 2003, anterior

introducerii filei C.E.C. la plată, a fost achitată suma de 438.230 lei din

debitul total ce însuma 988.101 lei.

De remarcat că, în conținutul

contractului 159/ LxR din 22 ianuarie 2003, capitolul 5 pct. 3 s-a consemnat

„plata se va efectua în avans sau la termenul stabilit, garantată de fila C.E.C.”,

clauză nemodificată la data 20 ianuarie 2003, când se întocmește actul

intitulat „addendum”, nesemnat de inculpată în calitate de cumpărător, prin

care furnizorul accepta schimbarea cumpărătorului, fără să solicite o altă filă

C.E.C., ca garanție a plății contractului, în care părțile cu obligații

reciproce erau altele.

Privitor la această faptă,

reținută în sarcina inculpatei T.E. ca îndeplinind elementele constitutive ale

infracțiunii de înșelăciune, în forma prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3)

și (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., urmare aplicării în cauză a

dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., față de încadrarea juridică stabilită

prin rechizitor, în apel, cale devolutivă de atac sub toate aspectele de fapt

și de drept, s-a formulat un motiv expres solicitându-se schimbarea încadrării

juridice în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) din Legea nr. 59/1934,

critică pe care instanța de prim control judiciar a omis să o examineze,

nepronunțându-se asupra sa.

Cum aceste motive

temeinice au fost invocate în recurs și se circumscriu cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., se impune

casarea deciziei instanței de apel, cu trimitere spre rejudecare, în vederea

efectuării unei cercetări judecătorești complete, în raport de care să se

stabilească în afara oricărui dubiu, vinovăția inculpatei, componentă esențială

a laturii subiective, în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost

condamnată de prima instanță.

Analizarea motivelor

de recurs, dezvoltate la punctele III și IV din memoriu devine inutilă, față de

prevalența celor care impune soluția casării cu trimitere spre rejudecare.

Având în vedere că în

sarcina inculpatului M.C.S. s-a reținut săvârșirea sub forma complicității a

două infracțiuni continuate de înșelăciune în formă calificată, comise de

inculpata T.E. în calitate de autor, va fi admis și recursul acestuia fiind

esențial să rezolve unitar situația juridică a inculpaților.

Potrivit dispozițiilor

art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se va casa

decizia instanței de apel cu trimitere spre rejudecarea apelurilor

inculpaților, menținându-se actele îndeplinite până la data de 12 mai 2008.

Cu ocazia reluării

judecății, vor fi analizate și celelalte motive invocate de recurenții

inculpați, care nu au mai fost examinate față de prioritatea celor deja expuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de recurenții inculpați T.E. și M.C.S. împotriva deciziei penale nr. 84 din 27

mai 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze de familie și

cu minori.

Casează decizia penală

atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor inculpaților la instanța

de apel, Curtea de Apel Ploiești.

Menține actele îndeplinite

până la 12 mai 2008.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de câte 50 lei, pentru apărarea recurenților

inculpați, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 aprilie 2009.