ÎCCJ, decizie (scj.ro #86798)

Decesul

uneia dintre părți înainte de pronunțarea hotărârii de

către instanța de fond. Nulitatea hotărârilor

judecătorești și a actelor de procedură ulterioare.

Cuprins

pe materii :

Drept procesual civil. Acte procedurale.

Nulitatea actelor de procedură.

Index

alfabetic :

act procedural

-

hotărâre judecătorească

-

capacitate procesuală de

folosință

-

nulitate absolută

C.proc.civ., art. 41, art. 105 alin.(2)

Decretul nr.31/1954, art.7

Conform dispozițiilor art.41 alin.(1) C.proc.civ.,

poate să fie parte în judecată, orice persoană care are

folosința drepturilor civile.

Capacitatea procesuală de folosință,

constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații

pe plan procesual, reprezintă aplicarea pe plan procesual a

capacității civile și presupune ca partea din proces să fie

în viață pe tot parcursul acestuia.

În cazul în care una dintre părți era

decedată la momentul închiderii dezbaterilor la prima instanță,

fără să poată fi aplicabile dispozițiile art.243 alin.

final C.proc.civ., conform cărora, decesul părții nu

împiedică pronunțarea hotărârii, dacă a intervenit ulterior

închiderii dezbaterilor în dosarul respectiv, hotărârile

judecătorești pronunțate de prima instanță și

instanța de apel, precum și toate actele de procedură

săvârșite de instanțe ulterior decesului părții

și în legătură cu aceasta, sunt lovite de nulitate

absolută, în condițiile art.105 alin.(2) C.proc.civ.

ICCJ,

Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia

civilă nr. 4237 din 25 iunie 2008

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Constanța, reclamantele G.E. și G.G.M. au chemat în judecată

Consiliul Local Constanța, Municipiul Constanța, prin Primar,

R.A.E.D.P.P. Constanța, D.M., A.A., T.H., D.A., și D.C., solicitând

obligarea acestora să le lase în deplină proprietate și posesie

un imobil situat în Constanța și constatarea nulității

absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între R.A.E.D.P.P.

și T.H., D.A., și D.C.

Prin sentința civilă nr.11370/2005 a Judecătoriei

Constanța, s-a admis excepția de necompetență

materială a acestei instanțe și a fost declinată cauza spre

competentă soluționare către Tribunalul Constanța, în

raport de temeiul juridic al primului capăt de cerere, constând în

dispozițiile Legii nr.10/2001, pentru celelalte cereri, operând prorogarea

de competență în favoarea Tribunalului.

Prin sentința civilă nr.2361 din 21 noiembrie 2006 a

Tribunalului Constanța, s-a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâților Consiliul Local Constanța, Municipiul

Constanța și R.A.E.D.P.P. Constanța, referitor la cererea de

revendicare a imobilelor pentru care au fost încheiate contractele de

vânzare-cumpărare cu pârâții T.H., D.A. și D.C. și s-a

respins ca atare, cererea respectivă, în contradictoriu cu pârâții

menționați; s-a respins ca prescrisă cererea de constatare a

nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare; s-a

respins ca nefondată cererea în revendicare formulată în

contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Constanța, Municipiul

Constanța, R.A.E.D.P.P. Constanța, D.M., A.A., T.H., D.A. și

D.C.

Prin decizia  civilă nr.154/C din 2 mai 2007 a Curții

de Apel Constanța, s-a admis apelul formulat de reclamante, a fost

desființată sentința apelată și s-a trimis cauza spre

rejudecare la Tribunalul Constanța.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs G.E. și G.G.M. criticând-o ca fiind

nelegală.

În fața instanței de recurs au fost depuse înscrisuri

din care rezultă că G.E. a decedat la data de 1 noiembrie 2006.

Întrucât, potrivit certificatului de moștenitor, a

rezultat că recurenta G.G.M. este unica moștenitoare a defunctei

G.E., aceasta participă în proces atât în nume propriu, cât și în

calitate de continuatoare a persoanei decedate.

Față de data la care a încetat din viață

G.E. și data închiderii dezbaterilor la prima instanță, inclusiv

data pronunțării hotărârilor, de către cele două

instanțe anterioare, Înalta Curte a supus dezbaterii, ca motiv de ordine

publică, prevăzut de art.304 pct.5 C.proc.civ., nulitatea acestora,

pentru pronunțarea în contradictoriu cu o persoană decedată, în

consecință, lipsită de capacitate de folosință.

Astfel, din înscrisurile enumerate mai sus rezultă că

G.E. a decedat la data de 1 noiembrie 2006, anterior închiderii dezbaterilor la

prima instanță (2 noiembrie 2006), pronunțarea sentinței

fiind amânată de mai multe ori și, cu atât mai mult, anterior

pronunțării sentinței civile nr. 2361 din data de 21 noiembrie

2006 a Tribunalului Constanța și pronunțării deciziei

nr.154/C din 2 mai 2007 a Curții de Apel Constanța, ambele

hotărâri fiind date în contradictoriu cu o persoană decedată.

Conform art.41 alin.(1) C.proc.civ., poate să fie parte în

judecată, orice persoană care are folosința drepturilor civile.

Aceasta presupune ca persoana respectivă să fie în

viață atât la data sesizării instanței, dar și pe

parcursul procesului, capacitatea de folosință presupunând tocmai

îndeplinirea acestei cerințe.

Conform art.7 alin.(1) din Decretul nr.31/1954, capacitatea de

folosință începe de la nașterea persoanei și încetează

la moartea acesteia.

Capacitatea procesuală de folosință, constând în

aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan

procesual, reprezintă aplicarea pe plan procesual a capacității

civile și presupune ca partea din

proces

să fie în viață pe tot parcursul acestuia.

Așa cum s-a arătat, G.E. era decedată la momentul

închiderii dezbaterilor la prima instanță, așa încât

sentința este lovită de nulitate, fără să poată

fi aplicabile dispozițiile art.243 alin. final C.poc.civ., conform

cărora, decesul părții nu împiedică pronunțarea

hotărârii, dacă a intervenit ulterior închiderii dezbaterilor în

dosarul respectiv.

Bineînțeles și la data pronunțării

hotărârilor judecătorești de către prima instanță

și instanța de apel, reclamanta era decedată, astfel încât,

aceste hotărâri, precum și toate actele de procedură

săvârșite de instanțe ulterior decesului reclamantei și în

legătură cu această parte, sunt lovite de nulitate

absolută, în condițiile art.105 alin.(2) C.proc.civ.

Prin urmare, cauza se va trimite spre rejudecare aceluiași

tribunal, care va dispune citarea în cauză a moștenitorilor persoanei

decedate, în raport și de faptul că reclamanta G.E. a decedat

ulterior sesizării primei instanțe, care a avut loc la data de 28

iulie 2005. În speță, după cum deja s-a arătat,

moștenitoarea părții sus-menționate este reclamanta G.G.M.,

care va participa în proces, în dublă calitate.

Pentru aceste argumente, conform dispozițiilor art.312

alin.(1)-(3) și art.313 cu referire la art.304 pct.5 C.proc.civ., Înalta

Curte a admis recursul declarat de recurenta G.G.M., în nume propriu și ca

moștenitoare a lui G.E., a casat hotărârile instanței de apel

și a primei instanțe, a trimis cauza spre rejudecare la același

tribunal. La pronunțarea acestei decizii, s-au avut în vedere și

dispozițiile art.297 alin.(2) C.proc.civ.