ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 888/2017

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 888/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 888/2017

Asupra recursurilor de față, constată

următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul

Tribunalului Constanța, secția I civilă,

la

data de 15 septembrie 2014, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu

cu pârâții B., C., D., E., F., G. și H., pronunțarea unei

hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută a actului

juridic intitulat "Acord de rezoluțiune", autentificat din 14

martie 2014 de B.N.P., I., pe temeiul fraudei la lege.

Prin sentința civilă nr. 1299 din 17

iunie 2015 a Tribunalului Constanța

a fost

respinsă, ca nefondată, excepția lipsei calității

procesual-active a reclamantei SC A. SA, invocată de pârâtul B..

A fost admisă cererea reclamantei SC A. SA,

constatându-se nulitatea absolută a înscrisului intitulat „Acord de

rezoluțiune" autentificat la B.N.P., I. din 14 martie 2014.

Prin Decizia nr. 134/C din 9 noiembrie 2015,

Curtea de Apel Constanța,

secția I civilă,

a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinței

nr. 1299/2015 pronunțată de Tribunalul Constanța.

Cu aplicarea dispozițiilor art. 499 alin. (1) teza I

C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea instanței de recurs va

cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza

acestora, Înalta Curte constată următoarele:

Pârâtul B. a declarat recurs împotriva Deciziei

nr. 134/C din 9 noiembrie 2015 a Curții de Apel Constanța, invocând

în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

și solicitând casarea în tot a hotărârii atacate și trimiterea

cauzei spre rejudecare unei alte instanțe de apel din țară.

Prin cererea de recurs, pârâtul a formulat

următoarele motive de recurs:

- instanța de apel a soluționat

greșit excepția lipsei calității procesual active a SC A.

SA, întrucât aceasta nu reprezintă „o persoană interesată"

în constatarea nulității absolute a acordului de rezoluțiune din

14 martie 2014;

-

instanța de apel a

interpretat în mod greșit obiectul contractului de cesiune de drepturi

litigioase, deci, și pe cel al acordului de rezoluțiune, astfel

că decizia pronunțată cuprinde „motive străine de natura

cauzei'*;

-

instanța de apel a

reținut în mod greșit că nu sunt aplicabile în cauză

dispozițiile art. 1020 C. civ. 1864, privind asumarea de vânzători a

obligației de garanție a obținerii restituirii în natură a

construcției situate în Constanța și neîndeplinirea acesteia;

-

instanțele de fond

nu au indicat dispoziția legală concretă din Legea nr. 10/2001

sau Legea nr. 165/2013 care a fost încălcată prin încheierea

acordului de rezoluțiune din 14 martie 2014, iar în lipsa unei

dispoziții legale care să interzică acest act juridic, rezultă

că el nu are o cauză ilicită și nu putea fi anulat de

către instanță;

-

instanța de apel

s-a pronunțat în legătură cu un motiv de nulitate care nu a fost

invocat de SC A. SA, care nu a fost analizat de prima instanță, deci

nu putea face obiect de critică în apel, și care nu a fost pus în

discuție nici măcar în faza apelului;

-

instanța de apel a

aplicat în mod greșit în cauză dispozițiile art. 1201 C. civ.

1864;

-

instanța de apel,

în mod greșit, nu a dat eficiență dispozițiilor art. 1020

C. civ. 1864 și nu a confirmat efectele Acordului de rezoluțiune

intervenit între părți la data de 14 martie 2014;

- instanța de apel a interpretat în mod

greșit cauza acordului de rezoluțiune încheiat la data de 14 martie

2014, ce a constat în îndeplinirea de către vânzători a obligației

de garantare a existenței dreptului de proprietate asupra

construcției din Constanța.

Pârâtul B. a declarat recurs și împotriva

încheierii din camera de consiliu de la 7 martie 2016 pronunțată de

Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în Dosarul nr. x/118/2014**,

solicitând casarea în tot a încheierii și, pe cale de

consecință, îndreptarea erorii materiale din dispozitivul Deciziei nr.

134/C din 9 noiembrie 2015, în sensul înlăturării mențiunii

„definitive" și înlocuirii acesteia cu mențiunea „cu recurs în

30 de zile de la comunicare, ce se depune la Curtea de Apel

Constanța".

Prin cererea de recurs, petentul a formulat

următoarele motive de recurs:

-

raportat la valoarea

obiectului juridic dedus judecății, Dosarul nr. x/118/2014** este

supus și căii de atac a recursului;

-

curtea de apel a

apreciat în mod greșit că sunt incidente în cauză

dispozițiile art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, ce

reglementează calea derogatorie a apelului numai în cazul

contestațiilor împotriva deciziilor/dispozițiilor emise în procedura

Legii nr. 102001, republicată;

-

chestiunea timbrajului

nu are legătură cu natura căii de atac incidență în

cauză;

-

instanța de apel a

ignorat faptul că acțiunea de constatare a nulității

actului juridic inițial a fost supusă tuturor celor trei grade de

jurisdicție, tocmai în raport de valoarea obiectului dedus

judecății.

Ulterior, la termenul de judecată din 22

martie 2017, recurentul-pârât B. a invocat două motive de recurs de ordine

publică:

-

față de

împrejurarea că intimatul G. a decedat la data de 21 februarie 2015,

anterior pronunțării sentinței Tribunalului Constanța

și deciziei Curții de Apel Constanța, iar judecata a avut loc

fără citarea moștenitorilor acestuia, devine incident motivul de

recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., care atrage casarea

hotărârilor și retrimiterea cauzei pentru soluționarea fondului

la prima instanță de judecată. în condițiile lipsei

capacității de folosință a unei părți litigante,

intervine o nulitate necondiționată prin raportare la prevederile

art. 176 C. proc. civ., care nu poate fi înlăturată decât prin

anularea actului afectat;

-

excepția

inadmisibilității cererii de constatare a nulității

absolute a contractului autentificat sub nr. 320 din 14 martie 2014, pentru

faptul că acțiunea nu a fost formulată în contradictoriu cu

toate părțile contractante, respectiv cu J.

În cauză, au formulat recurs și

succesoarele pârâtului G., respectiv K. și L., invocând în drept

dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ. și solicitând casarea

sentinței

Tribunalului

Constanța și a deciziei Curții de Apel Constanța și

trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Constanța, secția I

civilă.

În motivarea recursului, cele două

moștenitoare au arătat că au primit pentru prima dată

citație de la Înalta Curte, la data de 10 martie 2017, când au aflat

despre existența acestei cauze și despre obiectul ei, cât și

soluțiile pe care instanța le-a pronunțat în dosar,

fără citarea lor și în condițiile în care autorul lor era

decedat, dar a fost în continuare citat, ca parte în proces.

Cauza a fost soluționată în

condițiile unei lipse de procedură cu pârâtul decedat G. și

fără introducerea în cauză și citarea moștenitorilor.

Până la acest moment, niciuna dintre hotărâri nu a fost

comunicată succesoarelor, motiv pentru care au înțeles să

promoveze acest recurs, prin care solicită casarea celor două

hotărâri judecătorești pronunțate în lipsa citării

lor.

Existența lipsei capacității de

folosință a uneia dintre părțile litigante reprezintă

o nulitate necondiționată, prin raportare la prevederile art. 176 C.

proc. civ. și care nu poate fi înlăturată decât prin anularea

actului afectat.

În speță, sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de dispozițiile art. 480 alin. (3) teza a II-a

C. proc. civ. („judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a

fost legal citată"), ceea ce impune admiterea recursului, casarea

hotărârilor și trimiterea spre rejudecare la instanța de fond.

Înalta Curte va admite recursurile din

perspectiva motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.,

pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs indicat vizează

neregularități de ordin procedural, care sunt sancționate cu

nulitatea de art. 174 C. proc. civ., dispoziții ce includ atât nesocotirea

normelor procedurale de ordine publică, cât și a celor stabilite în

interesul exclusiv al uneia dintre părți.

Nulitatea reprezintă principala

sancțiune ce se răsfrânge asupra actelor de procedură care au

fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispozițiilor legale.

În speță, sunt întrunite

condițiile motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5

C. proc. civ., dintr-o dublă perspectivă:

a). Hotărârile instanțelor de

fond au fost pronunțate în contradictoriu cu o persoană

fără capacitate de folosință, caz de nulitate

necondiționată de producerea unei vătămări,

prevăzut de art. 176 C. proc. civ.

Astfel, decizia instanței de apel

a fost pronunțată la data de 9 noiembrie 2015, iar sentința

instanței de fond a fost pronunțată la data de 17 iunie 2015, în

condițiile în care, anterior, la data de 21 februarie 2015, pârâtul G.

decedase.

Așa fiind, cele două

hotărâri judecătorești au fost pronunțate în contradictoriu

cu o persoană lipsită de capacitate de folosință. în

condițiile în care capacitatea de folosință a pârâtului

menționat a încetat la 21 februarie 2015, prin decesul acestuia.

Or, potrivit art. 56 alin. (1) C. proc.

civ. „Poate fi parte în judecată orice persoană care are

folosința drepturilor civile." Textul legal definește

capacitatea de folosință ca fiind aptitudinea unei persoane fizice

sau juridice de a avea drepturi și obligații în plan procesual.

Ca atare, norma cuprinsă în art.

56 alin. (1) C. proc. civ. impune existența capacității de

folosință a părții ca o condiție esențială a

accesului la justiție.

Capacitatea de folosință

reprezintă, alături de capacitatea procesuală de exercițiu,

o condiție de exercitare a acțiunii civile, în absența

căreia procesul civil nu poate fi început și nici continuat.

Cum excepția de fond,

absolută și peremptorie, a lipsei capacității procesuale de

folosință poate fi invocată în orice stare a procesului,

potrivit dispozițiilor art. 56 alin. (3) C. proc. civ., sunt lovite de

nulitate atât actele de procedură, cât și hotărârile

pronunțate în aceste condiții.

Raportat la considerentele expuse, în

condițiile în care, la data pronunțării celor două

hotărâri, pârâtul G. nu mai avea capacitate procesuală de

folosință și, implicit, calitatea de parte în procesul civil,

față de dispozițiile art. 174, 175 alin. (2) și 176 C.

proc. civ., este incidență sancțiunea nulității în

ceea ce privește sentința nr. 1299 din 17 iunie 2015 a Tribunalului

Constanța și Decizia nr. 134/C din 9 noiembrie 2015 a Curții de

Apel Constanța.

b). Nicio instanță nu poate

hotărî asupra unei pricini în lipsa părților și

fără legala lor citare.

În speță, după decesul

pârâtului G., judecata a avut loc fără introducerea în cauză

și citarea succesorilor acestuia, în condițiile prevăzute de

art. 153 și urm. C. proc. civ., așa încât hotărârile

pronunțate sunt lovite de nulitate, potrivit dispozițiilor art. 175

alin. (2) C. proc. civ.

De asemenea, dispozițiile art. 497

raportat la art. 480 alin. (3) C. proc. civ., prevăd casarea

hotărârii și trimiterea cauzei pentru rejudecare, atunci când

judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal

citată, întrucât partea prejudiciată nu a beneficiat de un grad de

jurisdicție.

Or, succesoarele K. și L.,

introduse în cauză, la termenul din 17 mai 2017, în calitate de pârâte, au

invocat tocmai această ipoteză, a necitării în etapele

procesuale fond și apel și a necomunicării celor două

hotărâri pronunțate.

Având în vedere motivele invocate de

cele două pârâte și textele legale incidente, precum și faptul

că, prin încheierea din camera de consiliu de la 1 februarie 2017,

completul de filtru a constatat admisibil în principiu recursul declarat în

cauză de pârâtul B., în raport de prevederile art. 457, art. 483 alin. (1)

C. proc. civ. și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, Înalta

Curte constată că recursul declarat de K.

și L. este, de asemenea, admisibil.

Toate aceste aspecte fac inutilă

analizarea celorlalte motive de recurs formulate de pârâtul B. împotriva Deciziei

nr. 134/C din 9 noiembrie 2015 a Curții de Apel Constanța, având în

vedere că sunt îndeplinite condițiile motivului de recurs

prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în baza căruia

vor fi casate hotărârile instanțelor de fond și cauza va fi

trimisă spre rejudecare la prima instanță.

Recursul declarat de pârâtul B.

împotriva încheierii din camera de consiliu de la 7 martie 2016 pronunțată

de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a rămas

fără obiect, dat fiind că acesta a fost declarat admisibil în

principiu de către completul de filtru, prin încheierea din camera de

consiliu de la 1 februarie 2017, în raport de dispozițiile art. 446 C.

proc. civ., urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul B.

și recursul declarat de pârâtele K. și L. (succesoarele pârâtului G.

- decedat) împotriva Deciziei nr. 134/C din 9 noiembrie 2015 a Curții de

Apel Constanța, secția I civilă.

Casează decizia recurată,

precum și sentința nr. 1299 din 17 iunie 2015 pronunțată de

Tribunalul Constanța, secția I civilă, și trimite cauza

spre rejudecare la prima instanță.

Respinge recursul declarat de pârâtul B.

împotriva încheierii din camera de consiliu de la 7 martie 2016 pronunțată

de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în Dosarul nr. x/118/2014**,

ca rămas fără obiect.

Decizia este definitivă și se va

comunica părților, conform dispozițiilor art. 427 alin. (1) din

C. proc. civ.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 24 mai 2017.