ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 888/2017

Decizia nr. 888/2017 Asupra recursurilor de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă, la data de 15 septembrie 2014, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E., F., G. și H., pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută a actului juridic intitulat "Acord de rezoluțiune", autentificat din 14 martie 2014 de B.N.P., I., pe temeiul fraudei la lege.

Prin sentința civilă nr. 1299 din 17 iunie 2015 a Tribunalului Constanța a fost respinsă, ca nefondată, excepția lipsei calității procesual-active a reclamantei SC A. SA, invocată de pârâtul B.. A fost admisă cererea reclamantei SC A. SA, constatându-se nulitatea absolută a înscrisului intitulat „Acord de rezoluțiune" autentificat la B.N.P., I. din 14 martie 2014. Prin Decizia nr. 134/C din 9 noiembrie 2015, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinței nr. 1299/2015 pronunțată de Tribunalul Constanța. Cu aplicarea dispozițiilor art. 499 alin. (1) teza I C. proc.

civ., potrivit cărora hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, Înalta Curte constată următoarele: Pârâtul B. a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 134/C din 9 noiembrie 2015 a Curții de Apel Constanța, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. și solicitând casarea în tot a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare unei alte instanțe de apel din țară.

Prin cererea de recurs, pârâtul a formulat următoarele motive de recurs: - instanța de apel a soluționat greșit excepția lipsei calității procesual active a SC A. SA, întrucât aceasta nu reprezintă „o persoană interesată" în constatarea nulității absolute a acordului de rezoluțiune din 14 martie 2014; - instanța de apel a interpretat în mod greșit obiectul contractului de cesiune de drepturi litigioase, deci, și pe cel al acordului de rezoluțiune, astfel că decizia pronunțată cuprinde „motive străine de natura cauzei'*; - instanța de apel a reținut în mod greșit că nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 1020 C. civ.

1864, privind asumarea de vânzători a obligației de garanție a obținerii restituirii în natură a construcției situate în Constanța și neîndeplinirea acesteia; - instanțele de fond nu au indicat dispoziția legală concretă din Legea nr. 10/2001 sau Legea nr. 165/2013 care a fost încălcată prin încheierea acordului de rezoluțiune din 14 martie 2014, iar în lipsa unei dispoziții legale care să interzică acest act juridic, rezultă că el nu are o cauză ilicită și nu putea fi anulat de către instanță; - instanța de apel s-a pronunțat în legătură cu un motiv de nulitate care nu a fost invocat de SC A. SA, care nu a fost analizat de prima instanță, deci nu putea face obiect de critică în apel, și care nu a fost pus în discuție nici măcar în faza apelului; - instanța de apel a aplicat în mod greșit în cauză dispozițiile art. 1201 C. civ.

1864; - instanța de apel, în mod greșit, nu a dat eficiență dispozițiilor art. 1020 C. civ. 1864 și nu a confirmat efectele Acordului de rezoluțiune intervenit între părți la data de 14 martie 2014; - instanța de apel a interpretat în mod greșit cauza acordului de rezoluțiune încheiat la data de 14 martie 2014, ce a constat în îndeplinirea de către vânzători a obligației de garantare a existenței dreptului de proprietate asupra construcției din Constanța.

Pârâtul B. a declarat recurs și împotriva încheierii din camera de consiliu de la 7 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în Dosarul nr. x/118/2014**, solicitând casarea în tot a încheierii și, pe cale de consecință, îndreptarea erorii materiale din dispozitivul Deciziei nr. 134/C din 9 noiembrie 2015, în sensul înlăturării mențiunii „definitive" și înlocuirii acesteia cu mențiunea „cu recurs în 30 de zile de la comunicare, ce se depune la Curtea de Apel Constanța". Prin cererea de recurs, petentul a formulat următoarele motive de recurs: - raportat la valoarea obiectului juridic dedus judecății, Dosarul nr. x/118/2014** este supus și căii de atac a recursului; - curtea de apel a apreciat în mod greșit că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, ce reglementează calea derogatorie a apelului numai în cazul contestațiilor împotriva deciziilor/dispozițiilor emise în procedura Legii nr. 102001, republicată; - chestiunea timbrajului nu are legătură cu natura căii de atac incidență în cauză; - instanța de apel a ignorat faptul că acțiunea de constatare a nulității actului juridic inițial a fost supusă tuturor celor trei grade de jurisdicție, tocmai în raport de valoarea obiectului dedus judecății.

Ulterior, la termenul de judecată din 22 martie 2017, recurentul-pârât B. a invocat două motive de recurs de ordine publică: - față de împrejurarea că intimatul G. a decedat la data de 21 februarie 2015, anterior pronunțării sentinței Tribunalului Constanța și deciziei Curții de Apel Constanța, iar judecata a avut loc fără citarea moștenitorilor acestuia, devine incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., care atrage casarea hotărârilor și retrimiterea cauzei pentru soluționarea fondului la prima instanță de judecată. în condițiile lipsei capacității de folosință a unei părți litigante, intervine o nulitate necondiționată prin raportare la prevederile art. 176 C. proc.

civ., care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului afectat; - excepția inadmisibilității cererii de constatare a nulității absolute a contractului autentificat sub nr. 320 din 14 martie 2014, pentru faptul că acțiunea nu a fost formulată în contradictoriu cu toate părțile contractante, respectiv cu J. În cauză, au formulat recurs și succesoarele pârâtului G., respectiv K. și L., invocând în drept dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ. și solicitând casarea sentinței Tribunalului Constanța și a deciziei Curții de Apel Constanța și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Constanța, secția I civilă.

În motivarea recursului, cele două moștenitoare au arătat că au primit pentru prima dată citație de la Înalta Curte, la data de 10 martie 2017, când au aflat despre existența acestei cauze și despre obiectul ei, cât și soluțiile pe care instanța le-a pronunțat în dosar, fără citarea lor și în condițiile în care autorul lor era decedat, dar a fost în continuare citat, ca parte în proces. Cauza a fost soluționată în condițiile unei lipse de procedură cu pârâtul decedat G. și fără introducerea în cauză și citarea moștenitorilor. Până la acest moment, niciuna dintre hotărâri nu a fost comunicată succesoarelor, motiv pentru care au înțeles să promoveze acest recurs, prin care solicită casarea celor două hotărâri judecătorești pronunțate în lipsa citării lor.

Existența lipsei capacității de folosință a uneia dintre părțile litigante reprezintă o nulitate necondiționată, prin raportare la prevederile art. 176 C. proc. civ. și care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului afectat. În speță, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 480 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ. („judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată"), ceea ce impune admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea spre rejudecare la instanța de fond. Înalta Curte va admite recursurile din perspectiva motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru următoarele considerente: Motivul de recurs indicat vizează neregularități de ordin procedural, care sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc.

civ., dispoziții ce includ atât nesocotirea normelor procedurale de ordine publică, cât și a celor stabilite în interesul exclusiv al uneia dintre părți. Nulitatea reprezintă principala sancțiune ce se răsfrânge asupra actelor de procedură care au fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispozițiilor legale. În speță, sunt întrunite condițiile motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., dintr-o dublă perspectivă: a). Hotărârile instanțelor de fond au fost pronunțate în contradictoriu cu o persoană fără capacitate de folosință, caz de nulitate necondiționată de producerea unei vătămări, prevăzut de art. 176 C. proc. civ. Astfel, decizia instanței de apel a fost pronunțată la data de 9 noiembrie 2015, iar sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 17 iunie 2015, în condițiile în care, anterior, la data de 21 februarie 2015, pârâtul G. decedase.

Așa fiind, cele două hotărâri judecătorești au fost pronunțate în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate de folosință. în condițiile în care capacitatea de folosință a pârâtului menționat a încetat la 21 februarie 2015, prin decesul acestuia. Or, potrivit art. 56 alin. (1) C. proc. civ. „Poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile." Textul legal definește capacitatea de folosință ca fiind aptitudinea unei persoane fizice sau juridice de a avea drepturi și obligații în plan procesual. Ca atare, norma cuprinsă în art. 56 alin. (1) C. proc. civ. impune existența capacității de folosință a părții ca o condiție esențială a accesului la justiție. Capacitatea de folosință reprezintă, alături de capacitatea procesuală de exercițiu, o condiție de exercitare a acțiunii civile, în absența căreia procesul civil nu poate fi început și nici continuat.

Cum excepția de fond, absolută și peremptorie, a lipsei capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului, potrivit dispozițiilor art. 56 alin. (3) C. proc. civ., sunt lovite de nulitate atât actele de procedură, cât și hotărârile pronunțate în aceste condiții. Raportat la considerentele expuse, în condițiile în care, la data pronunțării celor două hotărâri, pârâtul G. nu mai avea capacitate procesuală de folosință și, implicit, calitatea de parte în procesul civil, față de dispozițiile art. 174, 175 alin. (2) și 176 C. proc. civ., este incidență sancțiunea nulității în ceea ce privește sentința nr. 1299 din 17 iunie 2015 a Tribunalului Constanța și Decizia nr. 134/C din 9 noiembrie 2015 a Curții de Apel Constanța.

b). Nicio instanță nu poate hotărî asupra unei pricini în lipsa părților și fără legala lor citare. În speță, după decesul pârâtului G., judecata a avut loc fără introducerea în cauză și citarea succesorilor acestuia, în condițiile prevăzute de art. 153 și urm. C. proc. civ., așa încât hotărârile pronunțate sunt lovite de nulitate, potrivit dispozițiilor art. 175 alin. (2) C. proc. civ. De asemenea, dispozițiile art. 497 raportat la art. 480 alin. (3) C. proc. civ., prevăd casarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru rejudecare, atunci când judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, întrucât partea prejudiciată nu a beneficiat de un grad de jurisdicție. Or, succesoarele K. și L., introduse în cauză, la termenul din 17 mai 2017, în calitate de pârâte, au invocat tocmai această ipoteză, a necitării în etapele procesuale fond și apel și a necomunicării celor două hotărâri pronunțate.

Având în vedere motivele invocate de cele două pârâte și textele legale incidente, precum și faptul că, prin încheierea din camera de consiliu de la 1 februarie 2017, completul de filtru a constatat admisibil în principiu recursul declarat în cauză de pârâtul B., în raport de prevederile art. 457, art. 483 alin. (1) C. proc. civ. și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că recursul declarat de K. și L. este, de asemenea, admisibil. Toate aceste aspecte fac inutilă analizarea celorlalte motive de recurs formulate de pârâtul B. împotriva Deciziei nr. 134/C din 9 noiembrie 2015 a Curții de Apel Constanța, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., în baza căruia vor fi casate hotărârile instanțelor de fond și cauza va fi trimisă spre rejudecare la prima instanță. Recursul declarat de pârâtul B. împotriva încheierii din camera de consiliu de la 7 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a rămas fără obiect, dat fiind că acesta a fost declarat admisibil în principiu de către completul de filtru, prin încheierea din camera de consiliu de la 1 februarie 2017, în raport de dispozițiile art. 446 C. proc. civ., urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul B. și recursul declarat de pârâtele K. și L. (succesoarele pârâtului G. - decedat) împotriva Deciziei nr. 134/C din 9 noiembrie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă. Casează decizia recurată, precum și sentința nr. 1299 din 17 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă, și trimite cauza spre rejudecare la prima instanță. Respinge recursul declarat de pârâtul B. împotriva încheierii din camera de consiliu de la 7 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în Dosarul nr. x/118/2014**, ca rămas fără obiect. Decizia este definitivă și se va comunica părților, conform dispozițiilor art. 427 alin. (1) din C. proc.

civ. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 mai 2017.