ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 434/2017

Decizia nr. 434/2017

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pârâta SC B. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună dezlipirea parcelei de 4.000 mp din terenul în suprafața totală de 25.696 mp (astfel cum rezultă din acte), respectiv de 28.786 mp (astfel cum rezultă din măsurătorile cadastrale) situat în București, sector 2, înscris în Cartea Funciară a sectorului 2 București, în conformitate cu Promisiunea bilaterală de vânzare autentificată din 19 martie 2013 și cu documentația de dezlipire anexată, precum și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare a parcelei de 4.000 mp dezlipite din terenul în suprafață totală de 25.696 mp (astfel cum rezultă din acte), respectiv de 28.786 mp (astfel cum rezultă din măsurătorile cadastrale) situat în București, sector 2, în calitate de vânzător și SC A. SRL în calitate de cumpărător, în conformitate cu Promisiunea bilaterală de vânzare autentificată din 19 martie 2013 de B.N.P., „C.”

Prin sentința civilă nr. 4210 din 03 iulie 2015

Tribunalul București, secția a VI-a civilă,

a admis excepția de inadmisibilitate pe capătul 1 de cerere prin care se solicită instanței să dispună dezlipirea parcelei de 4.000 mp din terenul în suprafață totală de 25.696 mp (astfel cum rezultă din acte), respectiv 28.786 mp (astfel cum rezultă din măsurătorile cadastrale) situat în București, înscris în Cartea funciară a sectorului 2 București.

A admis excepția de prematuritate pe capătul 2 de cerere prin care se solicită instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare a parcelei de 4.000 mp dezlipite din terenul în suprafață totală de 25.696 mp (astfel cu rezultă din acte), respectiv 28.786 mp (astfel cum rezultă din măsurătorile cadastrale) situat în București, sector 2, înscris în Cartea funciară a sectorului 2 București.

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă prin Decizia civilă nr. 216 din 03 februarie 2016 a admis apelul formulat de reclamanta SC A. SRL, a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond.

Împotriva Deciziei civile nr. 216 din 03 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, a declarat recurs pârâta SC B. SA întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 8 și art. 488 alin. (2) C. proc. civ.

În susținerea motivelor invocate, recurenta a arătat, în esență, că apelanta prin cererea principală a stabilit cadrul procesual, ceea ce nu dădea voie instanței de fond să analizeze și să reformuleze acțiunea apelantei, care a solicitat în mod expres, să fie dezlipită suprafața de teren de 4.000 mp.

Ori, susține recurenta, prevederile art. 478 C. proc. civ. arată indubitabil că limitele efectului devolutiv al apelului este determinat doar de ceea ce s-a supus judecății la prima instanță și că prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe.

Recurenta susține că apelanta nu a depus la fondul cauzei nicio precizare privind cadrul procesual, reinterpretat în mod nelegal de instanța de apel, apelanta a achiesat la validitatea obiectului dedus judecății, iar părțile ca și instanța de fond au înțeles în mod foarte clar și precis că se judecă în principal pe solicitarea de dezlipire a unei suprafețe și în secundar față de soluționarea primului capăt de cerere pe o eventuală hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.

În opinia recurentei instanța de apel nu a analizat dacă soluționarea fondului a fost temeinică - chiar judecat în baza excepțiilor de ordine publică, ci mai degrabă a sancționat un alt magistrat care a pronunțat o soluție legală, interpretând acțiunea apelantei altfel decât aceasta a formulat-o.

Recurenta consideră că instanța de apel a fost în eroare cu privire la prevederile art. 1669 alin. (2) C. civ. ce atestă prescrierea dreptului la acțiune al reclamantei, dacă în termen de 6 luni nu a introdus o astfel de acțiune de la data când trebuia întocmit contractul de vânzare-cumpărare.

Prezentând aspecte de fapt și susținerile părților privind fondul pricinii, recurenta arată că după soluționarea primului capăt de cerere privind dezlipirea, pentru suprafața de 4.000 mp, odată ce ar fi fost dezlipită solicitarea pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic, ar fi fost inadmisibilă nu numai prematură întrucât această suprafață nu a fost vândută niciodată apelantei, nu era individualizată/dezlipită și nici ieșită din indiviziune.

Eroarea instanței de apel care a soluționat pricina pe baza unor motive contradictorii celor care au stat la baza formulării acțiunii apelantei reclamante, susține recurenta, este promisiune de vânzare-cumpărare din 19 martie 2013 care nu are legătură cu prezenta cauză, ci cu Dosarul nr. x/3/2014 înregistrat la Tribunalul București, secția a VI-a civilă, care a dispus anularea cererii de chemare în judecată a reclamantei SC A. SRL, acțiune având ca obiect aceeași solicitare pentru obținerea unei hotărâri care să țină loc de vânzare - cumpărare.

Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat.

Prin întâmpinarea depusă la dosar

intimata-reclamantă S.C. SC A. SRL a invocat excepția nulității recursului în raport de dispozițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., excepția inadmisibilității cererii de recurs în raport de dispozițiile art. 497 C. proc. civ., solicitând, în principal anularea cererii de recurs întrucât aceasta nu este motivată; în cazul în care nu se va dispune anularea cererii de recurs, să se constate inadmisibilitatea cererii de recurs față de solicitarea ca Înalta Curte de Casație și Justiție să rețină cauza spre rejudecare, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

Prin răspunsul la întâmpinare

recurenta-pârâtă SC B. SA a răspuns excepțiilor invocate și a solicitat admiterea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și respingerea apelului ca inadmisibil.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 03 noiembrie 2016 s-a dispus, în unanimitate, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 08 noiembrie 2016.

În urma comunicării raportului, recurenta-pârâtă SC B. SA a depus punct de vedere prin care a reiterat solicitarea admiterii recursului așa cum a fost formulat.

Prin încheierea din data de 19 ianuarie 2017 Înalta Curte a respins excepția nulității recursului, a admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă SC B. SA

împotriva Deciziei civile nr. 216 din 03 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, și a acordat termen la data de 9 martie 2017 în ședință publică.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că, criticile recurentei se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 și reține că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Decizia pronunțată în apel este nelegală pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - „când prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității”.

Potrivit dispozițiilor art. 478 alin. (3) C. proc. civ., „în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi.”

Prevederile art. 479 C. proc. civ. obligă instanța de apel să verifice în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.

În speța de față, se constată că, instanța de apel a apreciat că „obiectul acțiunii îl constituie, de fapt, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de dezlipire și de vânzare-cumpărare având în vedere promisiunea de vânzare nerespectată de una din părți”.

Or, prin cererea de chemare în judecată reclamanta SC A. SRL a solicitat instanței:

„1. Să dispună dezlipirea parcelei de 4.000 mp din terenul în suprafață totală de 25.696 mp (astfel cum rezultă din acte), respectiv de 28.786 mp (astfel cum rezultă din măsurătorile cadastrale) situat în București, sector 2, înscris în Cartea funciară a sectorului 2 București, în conformitate cu Promisiunea bilaterală de vânzare autentificată din 19 martie 2013 și cu documentația de dezlipire anexată;

de 4.000 mp dezlipite din terenul de suprafață totală de 25.696 mp (astfel cum rezultă din acte), respectiv de 28.786 mp (astfel cum rezultă din măsurătorile cadastrale) situat în București, sector 2, în calitate de vânzător și SC A. SRL, în calitate de cumpărător, în conformitate cu promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată din 19 martie 2013 de B.N.P., „C.”

În conformitate cu principiul disponibilității, părțile pot determina conținutul procesului prin stabilirea cadrului procesual în privința obiectului și al participanților la proces, a fazelor și etapelor pe care procesul le-ar putea parcurge. În aplicarea acestui principiu, instanța este obligată să se pronunțe numai cu privire la ceea ce s-a cerut, astfel cum această solicitare a fost expusă în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

În speță, Înalta Curte constată că,

obiectul acțiunii formulate de reclamantă vizează în primul rând

dezlipirea parcelei de 4.000 mp din terenul în suprafață totală de 25.696 mp

, astfel că în mod eronat instanța de apel, prin decizia recurată, a apreciat că

obiectul acțiunii îl constituie, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de dezlipire și de vânzare-cumpărare având în vedere promisiunea de vânzare nerespectată de una din părți

, ce a constituit punctul doi al cererii de chemare în judecată.

Cele două capete ale cererii de chemare în judecată au o legătură de interdependență în sensul că din analiza primului capăt de cerere decurge analiza celui de al doilea capăt de cerere.

Prin neanalizarea primului punct din cererea de chemare în judecată, instanța de apel a nesocotit dispozițiile art. 478 alin. (3) C. proc. civ. îndepărtându-se de la respectarea dispozițiilor art. 479 de a

verifica în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.

În apel, față de dispozițiile imperative ale art. 478 alin. (3) C. proc. civ., instanța nu poate proceda la schimbarea cadrului procesual sub aspectul obiectului, ci numai la explicitarea lui în raport de cererea formulată în primă instanță.

Procedând în această modalitate, instanța de apel a încălcat principiul disponibilității și nu a soluționat, de fapt, fondul cauzei, astfel încât având în vedere considerentele arătate, în conformitate cu art. 497 coroborat cu

art. 488 pct. 8

din N.C.P.C.

, Înalta Curte va

admite recursul declarat de recurenta-pârâtă, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru soluționarea cauzei în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată și a temeiului de drept invocat și în funcție de acesta aplicarea dispozițiilor legale incidente.

Cu ocazia rejudecării, instanța urmează a analiza cererea de apel prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată și să răspundă criticilor formulate cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, conform art. 501 alin. (3) și (4) C. proc. civ. solicitând părților să administreze toate probele pe care le consideră necesare și utile justei soluționări a cauzei, potrivit art. 22 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SC B. SA împotriva Deciziei civile nr. 216 din 03 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

9 martie 2017.