ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3413/2012

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

Prin Decizia nr. 723/ A din 7 aprilie 2011,

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a admis apelul declarat de pârâtul

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Caraș-Severin,

împotriva Sentinței civile nr. 974 din 2 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul

Caraș-Severin și sentința a fost schimbată în tot în sensul respingerii

acțiunii formulată de reclamantul D.I.

Pentru a decide

astfel, instanța a reținut că, față de Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a

Curții Constituționale, a fost desființat temeiul juridic care a stat la baza

admiterii acțiunii reclamantului.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamantul. Arată că instanța de apel nu s-a

raportat la suferințele îndurate de bunicul său și la moartea acestuia.

Consideră că nimic nu poate justifica reorientarea practicii judecătorești după

intervenirea deciziei instanței de contencios constituțional. Mai arată că

autorul său nu a beneficiat de facilitățile prevăzute de Decretul-lege nr.

118/1990.

Recursul este nul.

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub

sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul

și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un

memoriu separat.

Recursul se

motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau

înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind limitativ prevăzute la

art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din cod prevede că recursul este

nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute

la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.

Potrivit legii, nu

orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii

recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea

motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.,

iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici

privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs invocat.

Indicarea greșită a

motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora

realizează exigențele art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că face

posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 din cod.

Or, în speță,

succintele critici formulate de reclamant nu permit încadrarea în motivele de

nelegalitate prevăzute de textul de lege menționat, recurentul nesusținând în

vreun fel nelegalitatea soluției din apel.

Ignorând faptul că

obiectul recursului îl constituie decizia pronunțată în apel, care a fost

fundamentată pe incidența Deciziei nr. 1358/2010 pronunțată de Curtea

Constituțională, recurentul nu a formulat critici susceptibile de cenzură în

recurs, nesocotind astfel existența judecății anterioare.

Or, în calea

extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, ceea ce

constituie obiect al judecății fiind legalitatea hotărârii pronunțată în apel.

De aceea, eventualele

critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. ar fi

trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra pentru care

motive este eronat și nelegal raționamentul instanței de apel.

Văzând dispozițiile

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., precum și pe cele ale

art. 306 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 304 din cod, se va constata

nulitatea căii de atac exercitată în asemenea condiții procedurale, încât nu

este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de reclamantul D.I. împotriva Deciziei civile nr. 723/ A din 7 aprilie

2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 mai 2012.

Procesat de GGC - AZ