ÎCCJ, decizie (scj.ro #85502)

Vamă.Taxă vamală.Rectificarea declarației vamale și

restituirea unei părți din taxele plătite. Condiția  prezentării unor acte

constatatoare întocmite conform art.54 din Legea nr.141/1997 privind Codul

vamal al României

Societatea comercială Romcontrol este

abilitată să efectueze controlul calității și cantității mărfurilor destinate

exportului, provenite din import sau în tranzit, conform standardelor, normelor

și prevederilor internaționale sau naționale, după caz. Ca urmare, actele

certificate de Romcontrol, cu privire la calitatea mărfurilor

importate,constituie temei de rectificare a declarației vamale și restituirea,

când este cazul, a taxelor vamale plătite necuvenit

Secția

de contencios administrativ – decizia nr.2979 din 10 octombrie 2002

Societatea comercială „M” SA a solicitat anularea deciziei nr.891 din 18 iunie

2001 emisă de Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală de soluționare

a contestațiilor și, pe cale de consecință, restituirea sumei de 557.230.471

lei, reprezentând taxe vamale nedatorate.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a importat de la Combinatul

Severstali, Federația Rusă, pentru comitentul său C.O.S. Târgoviște, cantitatea

de 1525 tone bandă dinam laminată la rece (semifabricat).

Pentru această marfă, partenerul extern a întocmit și înaintat facturi în

valoare totală de 633.173,8 USD; în baza acestor facturi și a celorlalte acte

necesare vămuirii, marfa importată a fost vămuită potrivit declarațiilor vamale

de import, plătindu-se taxele vamale de import în valoare de 3.716.621.514 lei.

Ca urmare a reclamației calitative făcută de beneficiarul C.O.S. Târgoviște,

s-a efectuat o inspecție comună a mărfii  importate, în urma căreia

reprezentantul Combinatului Severstali a recunoscut că 15% din marfa livrată nu

corespunde din punct de vedere tehnic scopului pentru care a fost importată, în

care sens s-a încheiat Protocolul de inspecție din 28 noiembrie 1998,

certificat de Societatea comercială Romcontrol SA București, precum și Protocolul

de  reglementare a reclamației calitative formulată de beneficiar.

Pe baza Protocolului de reglementare a reclamației calitative furnizorul extern

a restituit reclamantei, în calitate de importator,suma de 94.931 USD; de

asemenea, a înaintat și noi facturi, atestând valoarea reală a importului

în  sumă totală de 538.197,73 USD, astfel că între facturile inițiale, în

baza cărora s-au calculat și plătit taxele vamale, și facturile ulterioare, ce

atestă valoarea reală a mărfii importate, rezultă o diferență de 94.976,07 USD,

pentru care au fost plătite drepturi vamale nedatorate în sumă de 557.230.471

lei.

Totodată, reclamanta a arătat că, în mod greșit, prin decizia nr.891 din 18

iunie 2001, Ministerul Finanțelor Publice – Direcția generală de soluționarea

contestațiilor a respins contestația privind recalcularea taxelor vamale.

Curtea de Apel București – Secția contencios administrativ, prin sentința

civilă nr.1219 din 25 septembrie 2001, a respins acțiunea. Instanța a reținut,

în esență, că protocolul din 28 noiembrie 1998 - întocmit de furnizor,

importator, utilizator - produce efecte numai față de acestea, întrucât nu are

valoarea unui act încheiat de un organism neutru; legea prevede ca actul

constatator  să fie întocmit de un organism neutru; or, în cauză, actul

este întocmit de părți și numai vizat de Romcontrol; că, reclamantei nu  i

s-a refuzat rectificarea declarațiilor vamale, ci numai s-a constatat că

rectificarea nu are temei în raport cu dispozițiile art.52 și 54 din Codul

vamal.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, susținând că sunt incidente

dispozițiileart.54 și 146 din Codul vamal, precum și prevederile Acordului

GATT.

Recursul este fondat.

Potrivit art.54 din Codul vamal, rectificarea sau retragerea declarației vamale

se poate face și ulterior începerii controlului fizic al mărfurilor, din

inițiativa și pe răspunderea declarantului, dacă acesta, în conformitate cu

prevederile art.52, a cerut verificarea felului și a cantității mărfurilor, iar

cererea a fost refuzată, sau dacă deține acte constatatoare, întocmite de

organisme neutre prevăzute de lege.

Deci, printre altele, autoritatea vamală poate accepta rectificarea sau

retragerea declarației vamale dacă declarantul deține și prezintă

autorității vamale acte constatatoare întocmite de organisme neutre, care să

justifice diferențele între datele din declarație și marfa vămuită.

Un astfel de organism neutru este Societatea comercială  „Romcontrol”,

care, potrivit actului de înființare, este abilitată să efectueze controlul

calitativ și cantitativ al mărfurilor destinate exportului, provenite din

import sau în tranzit, conform standardelor, normelor și prevederilor

internaționale sau naționale, după caz, conform prevederilor contractuale.

În cauză, reclamanta deține acte constatatoare, respectiv Protocolul din 28

noiembrie 1998, pe care l-a prezentat autorității vamale, însă aceasta l-a

refuzat, motivând că nu a fost întocmit de către „Romcontrol”; acest argument,

însușit și de prima instanță, este greșit, întrucât contravine dispozițiilor

art.54 din Codul vamal.

Protocolul a fost semant și ștampilat de către reprezentantul „Romcontrol”, cu

mențiunea  „se certifică rezultatele inspecției comune” și, prin aceasta,

implicit, a fost însușit și, deci, el este un act constatator, întocmit în

condițiile prevăzute de art.54 din Codul vamal, respectiv cu participarea unui

organism neutru.

Dispozițiile art.54 din Codul vamal sunt în concordanță cu prevederile pct.2 al

art.VII din Acordul GATT, potrivit  cărora valoarea vamală a mărfurilor

importate trebuie să se bazeze pe valoarea reală a mărfurilor importate, la

care se aplică taxa.

În cauză, sunt incidente și  dispozițiile art.146 și 144 lit.b din

Codul vamal, potrivit cărora suma de plată  reprezentând drepturi vamale

este cea care rezultă din  aplicarea taxei vamale reduse cu suma

restituită reclamantei, întrucât nu a fost îndeplinită una din condițiile

stabilite prin regimul vamal  sub care a fost plasată marfa, respectiv

marfa importată  nu a corespuns  în proporție de 15% scopului pentru

care a fost importată și, pe cale de consecință, partenerul extern a restituit

contravaloarea acesteia, în sumă de 94.931 USD.

Față de cele menționate, prima instanță a interpretat greșit dispozițiile

Codului vamal, întrucât, potrivit textelor precitate, se impune rectificarea

declarațiilor vamale cu sumele ce corespund valorii reale a mărfii importate și,

pe cale de consecință, restituirea sumei de 557.230.471 lei, ca sumă

nedatorată.

În consecință, recursul a fost admis, s-a casat sentința, s-a admis acțiunea și

s-a anulat decizia nr.891 din 18 iunie 2001 emisă de Ministerul Finanțelor

Publice și, pe cale de consecință, Direcția Generală a Vămilor a fost obligată

să rectifice declarațiile vamale de import și, totodată, să restituie

reclamantei suma de 557.230.471 lei, ca nefiind datorată.