ÎCCJ, decizie (scj.ro #84258)

Liberare provizorie pe cauțiune. Condiții Cuprins pe materii : Drept procesual penal. Partea generală. Măsurile preventive și alte măsuri procesuale. Măsurile preventive. Liberarea provizorie pe cauțiune Indice alfabetic : Drept procesual penal - liberare provizorie pe cauțiune C. proc. pen., art. 160 2 alin. (1), art. 160 4 alin. (1) Potrivit dispozițiilor art. 160 4 alin. (1) raportat la art. 160 2 alin. (1) C. proc. pen., liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda, între altele, în cazul săvârșirii infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 12 ani. Prin pedeapsă prevăzută de lege, în sensul acestor dispoziții, se înțelege pedeapsa stabilită în partea specială a Codului penal sau în legi speciale pentru infracțiunea săvârșită, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere a pedepsei, cum este cea prevăzută în art. 16 din Legea nr. 143/2000, sau a reducerii pedepsei ca efect al circumstanțelor atenuante.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 2134 din 31 martie 2006 Prin încheierea din 2 martie 2006, Curtea de Apel București, având pe rol soluționarea apelurilor formulate de C.C., L.G. și G.M. împotriva sentinței penale nr. 1323 din 20 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, în temeiul art. 160 8 alin. (3) C. proc. pen., a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune a inculpatului C.C. Recursul declarat de inculpat împotriva acestei încheieri nu este fondat. Potrivit art. 160 4 alin. (1) C. proc. pen., liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda de instanța de judecată, atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, la cerere, când s-a depus cauțiunea și sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 160 2 alin. (1) și (2) din același cod.

Condițiile prevăzute în art. 160 2 alin. (1) C. proc. pen. se referă, între altele, la limita pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, ce nu depășește 12 ani. Din interpretarea art. 160 2 alin. (1) C. proc. pen. rezultă că prin referirea la limita de pedeapsă legiuitorul a avut în vedere pericolul social pe care legea, în abstract, îl stabilește prin fixarea acestei limite. În cauză, inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 10 la 20 ani. Este adevărat că prima instanță a reținut în favoarea inculpatului prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu privire la înjumătățirea limitelor de pedeapsă, precum și împrejurări atenuante ale răspunderii prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Acestea fac parte, însă, fie din criteriile generale ale individualizării pedepsei prevăzute în art. 72 C. pen., fie constituie - în cazul art. 16 din Legea nr. 143/2000 - un caz special care se referă tot la individualizarea pedepsei, ce va fi avut în vedere la stabilirea și aplicarea pedepsei de către judecător în procesul deliberării. Chestiunea individualizării pedepsei este una judiciară, care trebuie rezolvată de instanță în legătură cu chestiunile de fapt concrete ce au în vedere împrejurări diferite de la caz la caz, funcție de probele administrate, și care se soluționează definitiv abia odată cu stabilirea și aplicarea definitivă a pedepsei. Chestiunea condiției referitoare la limita pedepsei care face aplicabil art. 160 2 alin. (1) C. proc.

pen. este una legală care nu este susceptibilă de altă interpretare decât cea literală, gramaticală. Prin urmare, recursul inculpatului a fost respins.