ÎCCJ, decizie (scj.ro #84258)

Liberare

provizorie pe cauțiune. Condiții

Cuprins pe materii

: Drept procesual

penal. Partea generală. Măsurile preventive și alte măsuri procesuale. Măsurile

preventive. Liberarea provizorie pe cauțiune

Indice alfabetic

: Drept procesual penal

-

liberare

provizorie pe cauțiune

C. proc. pen.,

art. 160

2

alin. (1), art. 160

4

alin. (1)

Potrivit dispozițiilor

art. 160

4

alin. (1) raportat la art. 160

2

alin. (1) C.

proc. pen., liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda, între altele, în

cazul săvârșirii infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa

închisorii ce nu depășește 12 ani. Prin pedeapsă prevăzută de lege, în sensul

acestor dispoziții, se înțelege pedeapsa stabilită în partea specială a Codului

penal sau în legi speciale pentru infracțiunea săvârșită, fără luarea în

considerare a cauzelor de reducere a pedepsei, cum este cea prevăzută în art.

16 din Legea nr. 143/2000, sau a reducerii pedepsei ca efect al circumstanțelor

atenuante.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 2134 din 31 martie 2006

Prin încheierea din 2 martie 2006, Curtea de Apel București, având pe rol

soluționarea apelurilor formulate de C.C., L.G. și G.M. împotriva sentinței

penale nr. 1323 din 20 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, în

temeiul art. 160

8

alin. (3) C. proc. pen., a respins cererea de

liberare provizorie pe cauțiune a inculpatului C.C.

Recursul declarat de inculpat împotriva acestei încheieri nu este fondat.

Potrivit art.

160

4

alin. (1) C. proc. pen., liberarea provizorie pe cauțiune se

poate acorda de instanța de judecată, atât în cursul urmăririi penale, cât și

al judecății, la cerere, când s-a depus cauțiunea și sunt îndeplinite

condițiile prevăzute în art. 160

2

alin. (1) și (2) din același cod.

Condițiile prevăzute în art. 160

2

alin. (1) C. proc. pen. se referă,

între altele, la limita pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea

săvârșită, ce nu depășește 12  ani. Din interpretarea art. 160

2

alin. (1) C. proc. pen. rezultă că prin referirea la limita de pedeapsă

legiuitorul a avut în vedere pericolul social pe care legea, în abstract, îl

stabilește prin fixarea acestei limite.

În cauză, inculpatul a fost trimis în

judecată și condamnat în primă instanță pentru infracțiunea de trafic de droguri

de mare risc prevăzută în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, pentru

care  pedeapsa prevăzută de lege  este închisoarea de la 10 la 20

ani.

Este adevărat că prima instanță a reținut în favoarea inculpatului prevederile

art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu privire la înjumătățirea limitelor de

pedeapsă, precum și împrejurări atenuante ale răspunderii prevăzute în art. 74

alin. (1) lit. a) C. pen.

Acestea fac parte, însă, fie din criteriile generale ale individualizării pedepsei

prevăzute în art. 72 C. pen., fie constituie - în cazul art. 16 din Legea nr.

143/2000 - un caz special care se referă tot la individualizarea pedepsei, ce

va fi avut în vedere la stabilirea și aplicarea pedepsei de către judecător în

procesul deliberării.

Chestiunea individualizării pedepsei este una judiciară, care trebuie rezolvată

de instanță în legătură cu chestiunile de fapt concrete ce au în vedere

împrejurări diferite de la caz la caz, funcție de probele administrate, și care

se soluționează definitiv abia odată cu stabilirea și aplicarea definitivă a

pedepsei.

Chestiunea condiției referitoare la limita pedepsei care face aplicabil art.

160

2

alin. (1) C. proc. pen. este una legală care nu este

susceptibilă de altă interpretare decât cea literală, gramaticală.

Prin urmare, recursul inculpatului a fost respins.