ÎCCJ, decizie (scj.ro #82093)

Acțiune pentru constatarea pe cale judecătorească a dreptului de

proprietate asupra unei construcții. Caracterul patrimonial al acțiunii. Căi de

atac.

Cuprins

pe materii

. Drept procesual civil. Acțiune privind constatarea pe

cale judecătorească a dreptului de proprietate asupra unei construcții.

Caracterul patrimonial al acțiunii. Căi de atac.

Index

alfabetic

. Drept procesual civil.

-

Acțiune privind constatarea pe cale judecătorească a dreptului

de proprietate asupra unei construcții.

-

Caracterul patrimonial al acțiunii.

-

Căi de atac.

C.pr.civ

. :

art

. 282

1

,

art

.

299.

Termenul de litigiu folosit de legiuitor în

art

.

282

1

C.p.c

. desemnează toate acțiunile cu

caracter patrimonial, calificate ca atare de doctrină și jurisprudența în

materie, prin raportare la obiectul acestora, care privește în mod direct o

valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este un drept evaluabil

în bani.

Ca atare, litigiile având  ca obiect constatarea pe cale judecătorească a

dreptului de proprietate asupra unei construcției, acțiuni care privesc deci un

drept real imobiliar, au un caracter patrimonial, în condițiile în care se

tinde la apărarea acestui drept.

Î.C.C.J

., Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia

nr

. 1423 din 8 februarie 2006.

Prin acțiunea înregistrată la  27 octombrie 2004,

reclamanții

I.G

. și

I.A

. au

solicitat în contradictoriu cu Primăria sectorului 6 București prin Primar și

Municipiul București prin Primar general să se constate că sunt proprietarii

unei construcții reprezentate de extinderea balconului de la apartamentul 6,

situat în București, identificată conform raportului de expertiză tehnică

imobiliară ce urmează a fi efectuat în cauză.

Prin sentința civilă nr.115 din 14 ianuarie 2005, Judecătoria sector 6

București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și a

respins acțiunea reclamanților ca fiind formulată împotriva unor persoane

lipsite de calitate procesuală.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții se află în

situația reglementată de art.492 Cod civil, întrucât extinderea balconului nu

s-a făcut pe cota indiviză de teren aferentă apartamentului proprietatea lor ci

a exces pe terenul aferent întregului imobil, deci și a celorlalți proprietari

ai condominiului și fiind vorba de un teren proprietate privată, acțiunea

trebuia îndreptată împotriva proprietarilor acestuia.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și

familie, prin decizia nr.868 din 19 mai 2005 a admis excepția de

necompetență

materială și a declinat competența de

soluționare a recursului declarat de reclamanți împotriva hotărârii pronunțată

de judecătorie în favoarea Tribunalului București.

Curtea de apel a făcut

aplicațiunea

art.282

1

și art.299 alin.3 Cod procedură civilă, constatând că valoarea imobilului este

sub 1 miliard lei și calificând drept recurs calea de atac exercitată împotriva

hotărârii pronunțată la fond.

Împotriva acestei ultime decizii au declarat recurs reclamanții, solicitând

admiterea acestuia, casarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru soluționarea

apelului la Tribunalul București. Au arătat că au formulat o acțiune în

constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune, întemeiată pe

dispozițiile art.111 Cod procedură civilă, acțiune care nu poate fi considerată

ca fiind evaluabilă în bani.

Recursul este

nefondat

.

Art.282

1

C.p.c

. stipulează că nu sunt

supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile

introduse pe cale principală privind litigii al căror obiect are o valoare de

până la 5 miliarde lei, inclusiv, în materie civilă, iar art.2 pct.3

C.p.c

. prevede că tribunalele judecă, ca instanțe de

recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii,

care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.

Se reține că și înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.219/2005, art.282

1

C.p.c

. restrângea exercițiul apelului la litigii al

căror obiect avea o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, iar art.299

alin.3 prevedea că în situația în care hotărârile pronunțate de instanțele

judecătorești sunt supuse numai recursului, judecarea acestei căi de atac era

de competența instanței imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea în

cauză.

Termenul de litigiu folosit de legiuitor în art.282

1

C.p.c

. desemnează toate acțiunile cu caracter patrimonial,

calificate ca atare de doctrină și jurisprudența în materie, prin raportare la

obiectul acestora, care privește în mod direct o valoare patrimonială ori un

act juridic al cărui obiect este un drept evaluabil în bani.

Or, litigiul dedus judecății are ca obiect constatarea pe cale judecătorească a

dreptului de proprietate al reclamanților asupra construcției edificate,

acțiune care privește deci un drept real imobiliar, fiind de necontestat

caracterul său patrimonial, în condițiile în care se tinde la apărarea acestui

drept.

Se reține totodată că potrivit art.18

C.p.c

., în

cererile pentru constatarea existenței sau

neexistenței

vreunui drept, competența instanței se determină după regulile prevăzute pentru

cererile având ca obiect executarea prestației

Pentru aceste motive, recursul a fost respins ca

nefondat

.