ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3592/2011

Ședința publică de la 15 noiembrie 2011

Asupra recursului de față :

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 2011 din

19 mai 2001 pronunțată în dosarul nr. 5125/121/2009 al Tribunalului Galați, secția

comercială, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de

pârâta SC B.T.L. Transilvania IFN SA Cluj-Napoca s-a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei Banca Națională Română, sucursala Galați,

și s-a respins acțiunea împotriva pârâtei BNR ca fiind formulată împotriva unei

persoane fără calitate procesuală pasivă, s-a respins excepția inadmisibilității

acțiunii. S-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC P.F.L. SRL Galați

împotriva pârâtelor SC B.T.L. Transilvania IFN SA Cluj-Napoca, U.C.T.B. SA, sucursala

Galați, și B.N.R. și în consecință s-a constatat inexistența dreptului pârâtei

SC B.T.L. Transilvania IFN SA Cluj-Napoca de a introduce în circuitul bancar

biletul la ordin emis la 19 octombrie 2009 pentru suma de 1.503.869,86 lei cu

scadența la 19 iunie 2009, a fost obligată pârâta U.C.T.B. SA să solicite

anularea mențiunii privind incidentul de plată înregistrat în FNIP FNBO ca

urmare a cererii nr.1 din 19 august 2009, pârâta SC B.T.L. Transilvania IFN SA Cluj-Napoca

fiind obligată și la plata sumei de 38,6 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunța această soluție

prima instanță a reținut în esență că reclamanta a solicitat în temeiul art. 111

C. proc. civ. și art. 36 din Regulamentul nr. 1/2001 al BNR să se constate inexistența

dreptului pârâtei SC B.T.L. Transilvania IFN SA Cluj-Napoca de a introduce în

circuitul bancar biletul la ordin emis la 9 octombrie 2007 pentru suma de

1.503.869,86 lei cu scadența la 19 august 2009, precum și obligarea pârâtei U.C.T.B.

SA să solicite anularea mențiunii privind înregistrarea incidentului de plată

înregistrat în FNIP FNBO ca urmare a cererii acestei pârâte, formulate la data

de 19 august 2009.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că

în perioada octombrie 2007 – aprilie 2008 între pârâtă în calitate de

finanțator și utilizatorul SC T.V.R.M. SRL s-au încheiat 16 contracte de

leasing pentru o serie de bunuri, iar pentru a garanta plata ratelor de leasing

la termenele convenite în contracte, reclamanta în calitate de fidejusor, a

emis la cererea pârâtei 50 de bilete la ordin în alb, care au fost predate la

data de 11 octombrie 2007 pârâtei SC B.T.L. Transilvania IFN SA Cluj-Napoca

pentru a garanta rambursarea ratelor de leasing aferente a trei contracte.

Ca urmare a întârzierilor la plată

pentru toate contractele încheiate de utilizator, pârâta a notificat-o pentru

achitarea integrală a debitului, în calitate de garant invocând dispozițiile

art.14 din contractele de leasing.

Deși și-a manifestat acordul pentru

preluarea acestor contracte și respectiv pentru achitarea ratelor restante ale utilizatorului,

potrivit art. 14 alin. (2) din contracte, pârâta a refuzat să-i predea bunurile

și a completat cu întregul debit unul dintre biletele la ordin aflate în garanție

introducându-l la plată, în lipsa împuternicirii reclamantei în calitate de

fidejusor.

În plus, biletul la ordin conține

grave erori cu privire la data și locul emiterii și a plății, iar suma este

nejustificată și nu are un caracter cert, ceea ce evidențiază reaua-credință a

finanțatorului care a completat instrumentul de plată peste limitele

înțelegerii care a determinat emiterea lui, respectiv pentru garantarea ratelor

neachitate din 3 contracte de leasing și nu a debitului din toate contractele.

Fiind introdus în bancă în aceste

condiții, ca urmare a lipsei disponibilului în cont, pârâta U.C.T.B. SA, sucursala

Galați, a refuzat plata, formulând totodată cererea de înscriere a refuzului

bancar, deși nu erau îndeplinite niciuna dintre situațiile vizate de

Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R., raportat la convenția părților care stabilea

condițiile în care se putea proceda în acest mod.

În acest context, tribunalul, în

conformitate cu art. 137 C. proc. civ., având în vedere obiectul acțiunii, a

admis excepția lipsei calității procesuale pasive a B.N.R. cu motivarea că

Legea nr. 312/2004 privind Statutul B.N.R., nu stabilește raporturi juridice

între banca centrală a României și particulari, astfel că nu poate fi obligată

direct la anularea incidentului înregistrat.

Excepția lipsei calității procesuale

pasive invocată de pârâta SC B.T.L. Transilvania IFN SA a fost respinsă de

prima instanță în considerarea faptului că aceasta este parte în contractul în

baza cărui s-a emis biletul la ordin cu privire la care s-a solicitat constatarea

inexistenței dreptului acestei pârâte de a-l introduce în circuitul bancar.

De asemenea, s-a respins și excepția

inadmisibilității acțiunii, invocată în temeiul art. 111 C. proc. civ., cu

motivarea că pârâta SC B.T.L. Transilvania IFN SA nu a dovedit identitatea de

obiect a prezentei cereri cu aceea înregistrată în dosarul nr. 5125/121/2009 al

Judecătoriei Galați privind contestația la executare promovată de reclamantă.

În același sens s-a apreciat că sunt

îndeplinite cerințele art. 111 C. proc. civ., deoarece acest litigiu nu se

bazează pe existența unui titlu investit cu formulă executorie, pentru a fi incidente

prevederile art. 58/1934, cum eronat susține pârâta, ci reclamanta a solicitat să

se stabilească în ce măsură pârâta ar fi avut dreptul de a introduce biletul la

ordin în circuitul bancar.

Cu privire la fondul litigiului,

tribunalul analizând clauzele contractelor și corespondența dintre părți a

concluzionat că deși nu s-a dovedit în speță că scadența plății facturilor neachitate

a fost depășită cu 10 zile, prin adresa din 14 iulie 2009 a fost de acord, față

de rezilierea de drept a contractelor, să achite toate sumele restante și să

preia aceste contracte.

Prin urmare, pârâta SC B.T.L. Transilvania

IFN SA acționând cu rea-credință și-a încălcat obligația contractuală de a

preda bunurile fidejusorului, astfel că acțiunea reclamantei este fondată având

în vedere și faptul că sunt întemeiate și criticile aduse cu privire la erorile

pârâtei săvârșite în legătură cu modul de completare a biletului la ordin.

Apelul declarat de pârâta SC B.T.L. Transilvania

IFN SA a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 30 din 6 aprilie 2011

a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, care după

preluarea integrală a considerentelor sentinței a reținut în plus față de prima

instanță că singura acțiune cambială pe care reclamanta o putea exercita era

opoziția la executare, însă aceasta era condiționată de începerea executării,

cerință neîndeplinită în speță.

Într-o atare situație s-a apreciat că

reclamanta nu avea deschisă calea unei acțiuni în realizare, astfel încât

dispozițiile art. 111 C. proc. civ. au fost corect aplicate.

Prin urmare, reține instanța de apel,

modul de îndeplinire a obligațiilor principale din cele 16 contracte de leasing

nu are legătură cu obiectul litigiului care privește modalitatea în care s-a convenit

garantarea executării obligațiilor principale și condițiile în care părțile au

înțeles să completeze biletele în alb emis de reclamantă în calitate de fidejusor.

Sub acest aspect, nerespectarea

înțelegerii dintre părți cu privire la completarea biletelor în alb, reprezintă

o excepție personală care tinde la constatarea nulității titlului, excepție ce

poate fi opusă de emitent, respectiv reclamantă atât în procesele cambiale cât

și cele formulate pe calea dreptului comun.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta SC B.T.L. Transilvania IFN SA, criticând-o pentru motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, 8, 9 C. proc. civ., ulterior precizând

că înțelege să susțină doar criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ., derivate din aplicarea greșită a prevederilor art. 111 C. proc.

civ., Legea nr. 58/1934 și art. 2 din Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R.

În mod concret recurenta invocă faptul

că prin decizia recurată instanța de apel ignorând caracterul subsidiar al

acțiunii în constatare a apreciat că singurul mijloc procesual prin care

reclamanta putea invoca excepțiile personale redate în cererea sa era

promovarea unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., deși

apărările făceau trimitere în mod expres la neregularități legate de

completarea biletului la ordin și de raportul juridic fundamental.

Pentru valorificarea acestor apărări,

susține recurenta, în afara acțiunilor cambiale directe, reclamanta în calitate

de debitor avea la dispoziție și alte acțiuni în realizare extracambiale,

respectiv acțiunea cauzală și acțiunea întemeiată pe îmbogățirea fără justă

cauză, care nu au fost avute în vedere prin hotărârea pronunțată de instanțele anterioare,

deși aceste aspecte au fost învederate.

Pe de altă parte, instanța de apel a

statuat că excepțiile personale invocate de reclamantă tind la constatarea nulității

titlului, situație în care pot fi invocate atât în procesele cambiale, dar și

în cele formulate pe calea dreptului comun, ignorând însă faptul că potrivit

art. 63 din Legea nr. 58/1934, astfel de excepții trebuie întemeiate pe o probă

scrisă. Această cerință trebuie interpretată în acord cu prevederile art. 1169 C.

civ., care instituie în sarcina reclamantei obligația de a-și dovedi

susținerile, condiție neîndeplinită însă în speță, deoarece reclamanta a

recunoscut în scris existența debitului, astfel încât ulterior nu mai putea

solicita să se constate inexistența datoriei ce a făcut obiectul sumei cu care

a fost completat biletul la ordin. Instanța de apel a omis însă analizarea

acestei critici, precum și caracterul irevocabil al recunoașterii.

Examinând recursul formulat prin prisma

motivelor invocate și dispozițiile legale anterior menționate, Înalta Curte,

constată că este fondat.

Astfel, în conformitate cu prevederile

art. 111 C. proc. civ. ,,partea care are interes poate să facă cerere pentru

constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită

dacă partea poate cere realizarea dreptului.

Prin urmare, pentru admisibilitatea

acțiunii în constatare, textul impune condiția negativă ca partea să nu poată

cere realizarea dreptului dedus judecății, deoarece caracterul subsidiar al

acțiunii în constatare este o condiție pentru însăși exercitarea dreptului la

acțiune.

Din această perspectivă, solicitarea reclamantei

de a se constata inexistența dreptului pârâtei SC B.T.L. Transilvania IFN SA Cluj-Napoca

de a introduce în circuitul bancar biletul la ordin - cu motivarea că acesta

conține grave erori și suma este nejustificată, iar pe de altă parte pârâta, nu

și-a îndeplinit obligația contractuală de a-i preda bunurile ce au format

obiectul contractelor de leasing – nu se încadrează în ipoteza reglementată de

textul legal anterior citat.

Relevant în această privință este

faptul că reclamanta pentru a demonstra inexistența dreptului pârâtei, a

susținut că biletul la ordin este lovit de nulitate, în sensul art. 104 din

Legea nr. 58/1934, identificând prin urmare, ea însăși existența unei acțiuni

în realizare prin care să împiedice valorificarea drepturilor conferite pârâtei

în calitate de beneficiar al acestui titlu de credit.

În egală măsură, în aprecierea

caracterului subsidiar al acțiunii în constatare, trebuie avut în vedere că

art. 111 C. proc. civ. se referă la toate mijloacele de realizare a dreptului

inclusiv la contestația la executare – posibilitate de care, intimata a uzat și

nu numai la acțiunea în realizare de drept comun sau la cele prevăzute de Legea

nr. 58/1934.

În concluzie, se va reține că aplicând

greșit prevederile art. 111 C. proc. civ., instanța de apel a pronunțat o

decizie nelegală, care va fi modificată ca efect al admiterii recursului potrivit

art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, se va admite apelul

pârâtei SC B.T.L. Transilvania IFN SA Cluj-Napoca, împotriva sentinței care va

fi modificată în parte în sensul admiterii excepției inadmisibilității acțiunii

în constatare și respingerii acțiunii reclamantei, fiind menținute dispozițiile

referitoare la modul de soluționare al celorlalte excepții .

Fiind în culpă procesuală, în temeiul

art. 274 C. proc. civ. intimata va fi obligată și la plata cheltuielilor de

judecată în sumă de 313 lei către recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC B.T.L.

TRANSILVANIA IFN SA CLUJ-NAPOCA împotriva deciziei nr. 30/2011/A din 6 aprilie

2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, Maritimă și Fluvială,

pe care o modifică și în consecință:

Admite apelul declarat de pârâta SC B.T.L.

TRANSILVANIA IFN SA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței comerciale nr. 2011 din 19

mai 2010 a Tribunalului Galați, secția comercială, pe care o schimbă în parte, în

sensul că admite excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta SC B.T.L.

TRANSILVANIA IFN SA CLUJ-NAPOCA și în consecință respinge acțiunea formulată de

reclamanta SC P.F.L. SRL GALAȚI.

Menține restul dispozițiilor sentinței

privind modul de soluționare a celorlalte excepții procesuale.

Obligă intimata SC P.F.L. SRL GALAȚI

la 313 lei cheltuieli de judecată către recurenta SC B.T.L. TRANSILVANIA IFN SA

CLUJ-NAPOCA.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2011.