ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4086/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4086/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Ședința publică din 13 decembrie 2011
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă
nr. 120 din 10 februarie 2011 pronunțată în dosarul nr. 7445/110/2010 al
Tribunalului
Curtea
de Apel Bacău, secția comercială și contencios administrativ, s-a respins ca
neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC S. SRL împotriva pârâtelor
B.N.R. – Centrala Incidentelor de Plăți București și Banca Transilvania Bacău
având ca obiect anularea incidentului de plată.
Pentru a pronunța
această soluție prima instanță a reținut în esență că reclamanta a solicitat
anularea și radierea din centrala incidentelor bancare a incidentului minor nr.
578 din 20 septembrie 2010, generat de refuzul la plată al biletului la ordin
pe care l-a emis în favoarea SC A.B.Q. SRL.
În motivarea acțiunii
reclamanta a arătat că deși plata biletului la ordin a fost refuzată din lipsa
disponibilului în cont, în aceeași zi a achitat la casieria beneficiarului suma
prevăzută în biletul la ordin urmând ca acesta să fie retras de la plată. Pe de
altă parte, la data introducerii la plată a biletului la ordin, societatea reclamantă
avea disponibil în cont pentru efectuarea plății, însă pârâta Banca
Transilvania Bacău a utilizat suma pentru acoperirea dobânzilor.
În temeiul prevederilor
art. 2 lit. b) din Regulamentul nr. 1/2001 emis de B.N.R., tribunalul a respins
acțiunea reclamantei cu motivarea că instanței de judecată nu-i revine misiunea
analizării obligațiilor contractuale dintre partenerii de afaceri, ci doar
aceea de a examina obligațiile participanților înaintea sau în timpul
procesului de decontare a instrumentelor de plată, respectiv a corectitudinii declanșării
incidentului de plată de către persoana declarantă și a îndeplinirii obligației
emitentului instrumentului de plată de a avea disponibil în cont la data
prezentării la plată.
Raportat la aceste
dispoziții legale, prima instanță a apreciat ca fiind lipsită de relevanță
împrejurarea că la data decontării, 20 septembrie 2010, reclamanta avea
disponibil în cont pentru a achita suma necesară, pe care însă pârâta Banca
Transilvania Bacău a utilizat-o pentru acoperirea dobânzilor, deoarece în
efectuarea plăților există anumite priorități legale ce trebuie respectate de
entitatea bancară. În plus, în condițiile în care reclamanta a achitat în
numerar suma datorată la casieria SC A.B.Q. SRL, în aceeași zi în care biletul
la ordin era scadent, aceasta are posibilitatea de a se îndrepta direct
împotriva partenerei sale de afaceri.
Prin decizia civilă
nr. 52 din 9 iunie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ
și fiscal, s-a admis apelul - recalificat potrivit art. 282
1
C.
proc. civ. - declarat de reclamantă, cu consecința schimbării în tot a
sentinței, în sensul admiterii acțiunii și anulării din Centrala Incidentelor
de Plăți a incidentului de plată nr. 578 din 20 septembrie 2010 privind biletul
la ordin nr. BTRL3BT7072860.
Pentru a proceda
astfel, instanța de apel a arătat că în aceeași zi în care biletul la ordin a
fost introdus la plată, adică 20 septembrie 2010, reclamanta a achitat în
numerar suma datorată către SC A.B.Q. SRL care a efectuat demersuri pentru a
retrage din circuit instrumentul de plată doar la data de 21 septembrie 2010,
când banca solicitase deja înregistrarea incidentului de plată.
Prin urmare,
obligația contractuală a reclamantei a fost îndeplinită în timpul procesului de
decontare a instrumentului de plată, astfel încât înregistrarea incidentului de
plată s-a făcut din eroare, deoarece obligația de plată fusese executată, ipoteza
în care nu se mai poate pune în discuție necesitatea apărării unui interes
public în sensul dispozițiilor Regulamentului nr. 1/2001 al B.N.R.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs pârâta B.N.R. – Centrala Incidentelor de Plăți criticând-o
pentru motivele de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea
criticilor recurenta invocă faptul că instanța de apel nu a indicat pârâta
obligată să anuleze incidentul de plată, nu face referire la poziția procesuală
a pârâtei Banca Transilvania Bacău ceea ce contravine dispozițiilor
Regulamentului nr. 1/2001 emis de BNR, potrivit cărora B.N.R. trebuie citată în
astfel de cauze pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă, dar nu poate fi direct
obligată deoarece nu are nici un rol în procesul declarării incidentului de
plată ci doar asigură baza materială a CIP și ținerea evidenței incidentelor
declarate.
Același regulament,
susține recurenta, a fost aplicat greșit prin decizia recurată, deoarece în
sensul acestui act normativ în cadrul incidentului de plată trebuie examinate
exclusiv relațiile dintre părțile procesului, respectiv reclamanta și persoana
declarantă și nu relațiile comerciale dintre cele două societăți comerciale.
În acest context,
chiar dacă reclamanta a efectuat plata directă în timpul procesului de
decontare a biletului la ordin, pârâtei Banca Transilvania Bacău nu-i este
imputabilă înregistrarea incidentului de plată, întrucât banca nu are obligația
de a întreprinde cercetări pentru stabilirea unei situații de fapt.
Analizând recursul
formulat prin prisma motivelor invocate și dispozițiile legale anterior
menționat, Înalta Curte constată că este nefondat.
Astfel, cu precizarea
că deși invocate, prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu sunt incidente în
lipsa unei dezvoltări corespunzătoare a criticilor, se va reține că prin
decizia recurată, instanța de apel a aplicat corect prevederile art. 2 lit. b)
și art. 36 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2001 emis de B.N.R., situație în
care motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
este de asemenea nefondat.
În conformitate cu
prevederile art. 2 lit. b) din regulament, incidentul de plată este definit ca
,,neîndeplinirea întocmai și la timp a obligațiilor participanților, înaintea
sau în timpul procesului de decontare a instrumentului, obligații rezultate
prin efectul legii și/sau al contractului care le reglementează, a căror neîndeplinire
este adusă la cunoștința CIP de către persoanele declarante, pentru apărarea interesului
public.
Din această
perspectivă, pe baza probelor administrate, a căror examinare nu este posibilă
în recurs, în considerarea specificului acestei căi de atac, prin decizia
recurată s-a stabilit că reclamanta și-a îndeplinit obligația de plată la data
de 20 septembrie 2010, în timpul procesului de decontare a instrumentului de
plată, iar înregistrarea, la aceeași dată a incidentului de plată s-a produs
numai ca efect al întârzierii demersului de retragere al biletului la ordin.
Prin urmare, nefiind
îndeplinite cerințele textului legal anterior citat instanța a dispus potrivit
art. 36 alin. (2) din regulament anularea incidentului de plată.
Conform acestor
dispoziții anularea informațiilor privind incidentele de plăți se poate face
numai de către persoanele declarante din proprie inițiativă sau la solicitarea
instanței judecătorești în baza unei cereri de anulare. În speță, anularea
incidentului a fost dispusă de instanță ca urmare a admiterii cererii de
anulare formulată de reclamanta și nu prin obligarea uneia dintre cele două
pârâte să aducă la îndeplinire această măsură.
Deși, este corectă
susținerea recurentei potrivit căreia citarea sa în cauză privește doar
opozabilitatea, o atare constatare nu poate conduce la o altă concluzie decât
aceea de înlăturare a acestei critici, în condițiile în care prin decizia
recurată nu s-a stabilit nicio obligație în sarcina recurentei.
Cu privire la cel de
al doilea motiv de recurs, constând în lipsa culpei pârâtei Banca Transilvania
Bacău în înregistrarea incidentului de plată, se va reține că această pârâtă nu
a exercitat calea de atac, iar pe de altă parte instanța de apel a argumentat
că înregistrarea incidentului s-a efectuat din eroare dar numai ca efect al întârzierii
demersului de retragere al biletului la ordin.
În concluzie,
recursul va fi respins ca nefondat conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat
recursul declarat de pârâta BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI – CENTRALA INCIDENTELOR
DE PLĂȚI BUCUREȘTI împotriva deciziei civile nr. 52/2011 din 9 iunie 2011
pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ
și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 13 decembrie 2011.