ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 425/2012

Ședința publică de la 2 februarie 2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanta SC C.S.V.D.

SRL București prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța a

solicitat obligarea pârâtei SC D.F.T. SRL Constanța la plata sumei de

154.655,66 lei reprezentând cuantumul prejudiciului suferit de reclamantă

urmare a încălcării de către pârâtă a obligațiilor contractuale și la plata

dobânzii legale aferente creanței principale, până la acoperirea integrală a

prejudiciului.

Prin sentința civilă nr. 1392/ COM din

22 februarie 2011, Tribunalul Constanța a respins, ca nefondată, acțiunea

reclamantei SC C.S.V.D. SRL București.

Apelul declarat de reclamanta SC C.S.V.D.

SRL București împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefundat, de Curtea

de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 85/ COM din 14 iunie 2011.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8

și 9 C. proc. civ.

Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ.,

raportat la art. 11 și 20 alin. (1) – (3) din Legea nr. 146/1997, modificată și

completată și la dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., a

luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs și a reținut:

Conform art. 1 din

Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile

introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru

prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și

de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional până

la termenul stabilit de instanță.

Având în vedere

criticile formulate în recurs, raportat la soluția instanței, Înalta Curte, în

conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997 și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 a

stabilit în sarcina recurentei, obligația de a achita o taxă judiciară de

timbru în sumă de 2.352 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, în solidar.

Potrivit art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în

cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se

anulează ca netimbrată.

Constatând că

recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației

de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul din 2 februarie

2012, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea

legală de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență

dispozițiilor art. 20 pct. 1 și pct. 3 din Legea nr. 146/1997, modificată și

respectiv art. 30 pct. 1 și pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a

legii, precum și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu

modificările ulterioare și să dispună anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D

E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta SC C.S.V.D.

SRL împotriva deciziei civile nr. 85/ COM din 14 iunie 2011 a Curții de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 2 februarie

2012.