ÎCCJ, decizie (scj.ro #83645)

Acțiune în anularea hotărârii arbitrale. Condiții de admisibilitate C.proc.civ.,art..118, art129 alin(5), art.364 lit.i) Instanța a reținut că motivele invocate de reclamantă în vederea anulării hotărârii arbitrale nu sunt întemeiate și nu se încadrează în dispozițiile art.364 lit.i) C.proc.civ., că nu s-a pronunțat o soluție cu încălcarea art.118 C.proc.civ., pentru decăderea pârâtei din dreptul de a depune întâmpinare și de a invoca excepții, iar dreptul la apărare al reclamantei nu a fost încălcat din moment ce aceasta a avut cunoștință atât de termenul fixat pentru soluționarea litigiului (după repunerea pe rol) cât și de termenul la care a fost amânată pronunțarea și ca atare, avea posibilitatea de a se apăra, încât, în mod corect, a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii în anulare, fiind respectate prevederile art.129 alin.(5) C.proc.civ.

(Secția comercială, decizia nr.4393 din13 noiembrie 2003) Prin sentința civilă nr.223 din 20 aprilie 2002, Curtea de Arbitraj Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, a respins acțiunea formulată de reclamanta APAPS București împotriva pârâtei SC T. M. SA București, pentru plata penalităților. Tribunalul arbitral a reținut că față de clauza compromisorie inclusă în contract și faptul că încercarea de conciliere nu a dat rezultat, reclamanta a sesizat în primă instanță Curtea de Arbitraj. Pe fondul cauzei, Tribunalul arbitral a reținut că probele dosarului confirmă că pârâta a realizat în întregime, pentru anul 1998, programul investițional la SC M. SA Simeria, așa cum s-a obligat prin contractul de vânzare – cumpărare de acțiuni, modificat și completat prin mai multe acte adiționale succesive, situație în care, acțiuna, având ca obiect plata penalităților, este nefondată și a fost respinsă ca atare.

În temeiul art.364 lit.i) Cod procedură civilă, reclamanta a atacat sentința cu acțiune în anulare, susținând că hotărârea arbitrală ar încălca ordinea publică, bunele moravuri și dispozițiile imperative ale legii. Dacă pârâta nu a depus întâmpinare, Tribunalul arbitral, în conformitate cu dispozițiile art.118 C.proc. civ., trebuia să o decadă din dreptul de a mai produce probe și a mai invoca excepții, dar a admis cererea acesteia după ce a rămas în pronunțare și a repus cauza pe rol, situație care justifică, în opinia reclamantei, legalitatea acțiunii în anulare..

De asemenea, este justificată acțiunea în anulare împotriva aceleiași sentințe, în raport cu faptul că, deși reclamanta a solicitat un termen după repunerea cauzei pe rol pentru a-și formula apărarea, față de întâmpinarea depusă de pârâtă, totuși Tribunalul arbitral a procedat la amânarea pronunțării, timp insuficient pentru formularea unei apărări corespunzătoare și, în aceste circumstanțe, prin hotărârea dată în cauză i s-a încălcat dreptul la apărare, situație care atrage desființarea hotărârii atacate în baza textului legal menționat.

Curtea de Apel București , Secția a VI-a Comercială, (investită cu soluționarea cauzei prin hotărâre declinatorie de competență), prin decizia nr.116 din 28 ianuarie 2003, a admis excepția inadmisibilității acțiunii în anulare, invocată de pârâtă împotriva sentinței nr.223 din 29 aprilie 2002, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în contradictoriu cu reclamanta APAPS București, și pe cale de consecință a respins acțiunea în anulare formulată de reclamantă, ca inadmisibilă. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut că motivele invocate de reclamanta APAPS nu se încadrează în dispozițiile art.364 lit.i) C. proc.

civ. și ca urmare a admis excepția și a respins acțiunea în anulare ca inadmisibilă, apreciind totodată că este de prisos să mai fie examinate și celelalte susțineri care vizează fondul cauzei. Reclamanta a declarat recurs, invocând dispozițiile art.304 1 și art.364 lit.i) C. proc. civ. precum și cele ale art.1128 alin.(2)și art.1361 C.civ., reluând susținerile din acțiunea în anulare, precizând că, în mod greșit, Curtea de Apel București a reținut excepția inadmisibilității acțiunii în anulare, pe considerentul că motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile art.364 lit.i) C. proc. civ., deși,prin repunerea cauzei pe rol, la cererea pârâtei, au fost încălcate dispozițiile art.118 C. proc.

civ. precum și cele ale art.39 și art.40 din Regulamentul Curții de Arbitraj, care impuneau decăderea pârâtei din dreptul de a mai depune întâmpinare și înscrisuri doveditoare, din moment ce aceste drepturi nu au fost exercitate în termenul prevăzut de lege. Tribunalul arbitral trebuia să pronunțe soluția în baza dovezilor existente la dosar,iar nu să repună cauza pe rol pentru continuarea judecății. Reclamanta a mai susținut că soluția de respingere a acțiunii este criticabilă și sub aspectul dreptului la apărare, deoarece a solicitat la primul termen, după repunerea cauzei pe rol , acordarea unui nou termen pentru a-și formula apărarea în raport cu motivele invocate de pârâtă în întâmpinare, iar instanța arbitrală i-a respins cererea, încălcându-i dreptul la apărare.

În cele din urmă, reclamanta a susținut că instanța arbitrală a dispus, la cererea pârâtei, repunerea cauzei pe rol și continuarea judecății, în loc să constate că, aceasta a decăzut din dreptul de a formula întâmpinare și a propune probe iar împrejurarea că, prin soluția adoptată i s-a încălcat dreptul la apărare, constituie, contrar celor reținute de curtea de apel, motive care se încadrează în dispozițiile art.364 lit.i) C. proc. civ. și ca atare, acțiunea în anulare trebuia admisă cu consecința desființării hotărârii arbitrale iar nu respinsă ca inadmisibilă. Reclamanta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor, și pe fond, admiterea acțiunii cu consecința obligării pârâtei la plata penalităților datorate, ca urmare a nerespectării obligației investiționale din contractul de vânzare – cumpărare de acțiuni, astfel cum acesta a fost modificat prin actele adiționale ulterioare.

Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor de la dosar rezultă că, Tribunalul arbitral a fixat termen pentru soluționarea pricinii la data de 29 martie 2002, când procedura de citare a fost legal îndeplinită și pentru studierea actelor de la dosar a dispus amânarea pronunțării la data de 2 aprilie 2002. La data de 1 aprilie 2002, în termenul de pronunțare, pârâta a depus o serie de acte, inclusiv actul adițional din care a rezultat că aceasta a realizat programul investițional și a solicitat repunerea cauzei pe rol.

Prin încheierea din 2 aprilie 2002, Tribunalul arbitral a admis cererea pârâtei și a repus cauza pe rol, fixând termen pentru soluționarea litigiului la 23 aprilie 2002, și a dispus totodată comunicarea actelor către reclamantă, iar pârâtei i-a pus în vedere să depună întâmpinare, astfel că, instanța arbitrală a respectat dreptul la apărare al părților, urmând să se discute în contradictoriu toate actele depuse în termenul de pronunțare de către pârâtă.

La data de 23 aprilie 2002, deși procedura de citare a fost legal îndeplinită, reclamanta nu s-a prezentat dar, în respectarea dreptului la apărare al acesteia, instanța arbitrală a amânat pronunțarea hotărîrii, pentru ca părțile să depună concluzii scrise pentru data de 29 aprilie 2002 . Or, în contextul în care, reclamanta nu a depus actul adițional din 17 decembrie 2001, care a fost depus de pârâtă înăuntrul termenului de pronunțare și care avea o strânsă legătură cu litigiul dedus judecății, Tribunalul arbitral, care este îndriduit, în baza art.129 alin.(5) C. proc. civ., să ordone chiar din oficiu efectuarea unor probe, a dispus, în mod justificat, repunerea pe rol a cauzei, și ca atare în mod neîntemeiat, reclamanta a susținut că adoptarea acestei măsuri nu este legală si că instanța arbitrală era datoare, în conformitate cu art.118 C. proc.

civ., să constate că pârâta a decăzut din dreptul de a mai depune întâmpinare și a propune probe în apărare și să nu procedeze la repunerea cauzei pe rol și continuarea judecății. Dacă ar fi procedat astfel, Tribunalul arbitral ar fi pronunțat o soluție cu încălcarea dreptului la apărare al pârâtei, care din motive obiective confirmate de probele existente la dosar, nu a putut să-și formuleze apărarea și să depună întâmpinarea în termenul prevăzut de lege.În ceea ce privește susținerile reclamantei, în sensul că i s-ar fi încălcat dreptul la apărare, acestea nu sunt întemeiate, deoarece nu se află nici o cerere, prin care reclamanta să solicite, pentru data de 23 aprilie 2002 ( când a fost fixat termen după repunerea pe rol a cauzei) termen pentru a-și formula apărarea față de motivele invocate de pârâtă.

Pe de altă parte, rezultă că reclamanta s-a prezentat prin consilier juridic, căruia i s-a adus la cunoștință atât termenul la care s-a amânat pronunțarea cât și faptul că poate pune concluzii scrise. Așadar, în acest context, se constată că în mod formal, reclamanta a susținut că, prin hotărârea Curții de Arbitraj Comercial Internațional, i s-ar fi încălcat dreptul la apărare, din moment ce aceasta a avut cunoștință atât de termenul fixat pentru soluționarea litigiului (23 aprilie 2002) cât și de termenul la care a fost amânată pronunțarea soluției (29 aprilie 2002) și avea posibilitatea, așa cum bine a reținut Curtea de Apel București, să-și formuleze o apărare corespunzătoare. În consecință, recursul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat.