ÎCCJ, decizie (scj.ro #83689)

Contestație

în anulare. Motivare generală

Dacă în

cadrul contestației în anulare nu se arată care dintre motivele de recurs nu a

fost analizat sau care este greșeala materială, susținându-se doar că instanța

de recurs nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate, atunci în cauză

nu-și găsesc aplicarea dispozițiile art.318 C.proc.civ., iar cererea va fi

respinsă ca nefondată.

Secția comercială, decizia nr.2383 din 2 aprilie 2002

Prin decizia nr.723 din 8 februarie 2001 a Curții Supreme de Justiție s-a

constatat nul recursul declarat de APAPS împotriva deciziei nr.2613 din 1

noiembrie 1999 a Curții de Apel București – Secția comercială și s-a respins ca

nefondat recursul declarat de pârâta SIF „M” împotriva aceleiași decizii..

În ceea ce privește recursul pârâtei, nu este suficientă simpla nemulțumire a

acesteia față de hotărârea atacată, după cum nu este suficientă nici afirmația

că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală.

Deși în preambulul recursului sunt invocate dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9

C.proc.civ., se face trimitere la dispozițiile Legii nr.31/1990, Legea

nr.50/1994 și Legea nr.164/1999, cu mențiunea că instanțele au dat dovadă de

superficialitate în soluționarea cauzei.

Constatându-se că recursul nu îmbracă nici una din cerințele prevăzute de

art.304 C.proc.civ., s-a dispus respingerea acestuia.

În contestația în anulare formulată pârâta SIF „M”a a invocat dispozițiile

art.318 și urm. din Codul de procedură civilă, considerând că prin ignorarea

motivelor invocate în recurs i s-a îngrădit dreptul la apărare.

Contestația este nefondată.

În conformitate cu art.318 C.proc.civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi

atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în

parte, a  omis să cerceteze vreunul  din motivele de modificare sau

de casare.

În raport cu dispozițiile art.318 C.proc.civ., acestea nu sunt întrunite atâta

vreme cât nu se arată care dintre motivele de recurs nu au fost analizate, sau

care este greșeala materială care a dus la o dezlegare netemeinică a pricinii.

Atât motivarea recursului cât și a contestației în anulare lasă la latitudinea

instanței să constate motivul care ar fi îndreptățit exercitarea acestei căi

extraordinare de atac.

Cum decizia pronunțată de Curtea Supremă de Justiție are în vedere motivele de

recurs, astfel cum au fost prezentate de contestatoare, fără trimitere la

motivele limitativ prevăzute de art.304 C.proc.civ., cu o caracterizare

generală a deciziei ca fiind netemeinică și nelegală, nu se dă posibilitate

instanței, ca în cadrul acestei căi de atac, să constate, care dintre motivele

de recurs invocate a rămas nerezolvat iar simpla susținere că instanța nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs este nerelevantă.

În consecință, în cauză  nu-și găsesc aplicarea dispozițiile art.318

C.proc.civ., iar contestația în anulare a fost respinsă ca nefondată.