ÎCCJ, decizie (scj.ro #84687)

Omor calificat.

Determinarea sinuciderii. Latură obiectivă. Încadrare juridică

1.

Sechestrarea unei persoane timp de mai multe zile, supunerea ei la repetate

violențe și cauzarea de leziuni cu potențial de șoc și de primejduire a vieții

victimei, continuarea violențelor și după ce aceasta amenință că se va

sinucide, cu urmarea că victima s-a aruncat pe fereastră de la etajul 6 al

imobilului, decedând, constituie infracțiunea de omor, iar nu aceea de

determinare a sinuciderii.

cazul în care, urmare a agresiunii, victima s-a aruncat pe fereastră în stradă

și moartea s-a produs în stradă, loc public, fapta constituie omor calificat și

se încadrează în prevederile art.175 lit.c C.pen.

Decizia Secției penale nr.811 din 13

februarie 2002

Inculpatul A.S. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de

omor calificat prevăzută în art.174 raportat la art.175 lit.i C.pen.,

reținându-se că, în februarie 2000, inculpatul a lovit pe concubina sa cu

corpuri dure, pe o suprafață mare din corp, provocându-i multiple plăgi,

escoriații, echimoze și hematoame, constrângând-o astfel să sară pe fereastra

de la bucătăria apartamentului situat la etajul 6, cu urmarea morții acesteia.

Din actul medico-legal de autopsie a rezultat că moartea victimei a  fost

cauzată de o hemoragie și dilacerare meningo-cerebrală consecutivă unui

traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă și bază craniană, la autopsie

constatându-se multiple fracturi costale, contuzie pulmonară, contuzie renală,

leziuni ce s-au putut produce prin lovirea de corpuri și planuri dure, în

condițiile căderii de la înălțime.

De asemenea, s-a mai constatat că victima prezintă leziuni traumatice cu

vechime diferită, putând data cu câteva zile anterior decesului, leziuni cu

potențial de șoc, iar  în caz de supraviețuire ar fi necesitat 15 zile de

îngrijiri medicale și ar fi putut pune viața victimei în primejdie, aceste

leziuni putându-se produce prin lovire, probabil cu o curea din piele cu

cataramă metalică, cum este corpul delict prezentat spre examinare.

Prin sentința penală nr.180 din 12 martie 2001, Tribunalul București a dispus

schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de determinare a sinuciderii

prevăzută în art.179 alin.1 C.pen., în baza cărui text de lege inculpatul a fost

condamnat.

Prin decizia nr.363/A din 31 mai 2001, Curtea de Apel București, secția a II-a

penală, a admis apelul declarat de procuror și a dispus condamnarea

inculpatului pentru infracțiunea de omor prevăzută în art.174 raportat la

art.175 lit.i C.pen.

Instanța a motivat, între altele, că inculpatul a săvârșit cu intenție

indirectă infracțiunea de omor calificat, deoarece în urma violențelor fizice

și psihice exercitate asupra victimei, timp de o săptămână înaintea decesului,

chiar dacă nu a urmărit moartea acesteia, a acceptat posibilitatea producerii

ei în condițiile în care victima îi spusese că se va sinucide în cazul

continuării violențelor asupra ei.

Recursul declarat de inculpat, cu motivarea că încadrarea juridică dată faptei

de prima instanță este cea corectă, nu este fondat.

Din probe rezultă incontestabil că, timp de mai multe zile, inculpatul a

aplicat victimei lovituri în diferite zone ale corpului, cu o curea având o

cataramă metalică, a exercitat asupra ei presiuni pentru a o determina să

recunoască faptul că a avut legături cu alți bărbați anterior concubinajului

dintre ei și a sechestrat-o în locuință.

Sub imperiul acestei constrângeri fizice și psihice, victima s-a aruncat

pe fereastra bucătăriei din apartament, decedând pe loc.

Esențial în existența infracțiunii prevăzute în art.179 C.pen. este ca moartea

victimei să constituie urmarea unui act de voință al acesteia; chiar dacă

hotărârea a fost urmarea unui  îndemn sau a determinării de către

inculpat,  victima trebuie să aibă posibilitatea de a decide liber asupra

actului său, fără a exista o constrângere în acest sens.

Or, în situația existentă, victima nu a putut decide liber cu privire la sinucidere,

atât timp cât a fost sechestrată timp de 6 zile în apartamentul inculpatului,

fiind permanent agresată fizic și psihic și  încuiată, fără posibilitate

de scăpare.

În raport cu această stare de fapt, se impune concluzia că hotărârea de a se

sinucide nu a fost din voința victimei, ci este rezultatul constrângerii

exercitate de  inculpat prin violențe fizice și psihice la care a fost

supusă și cărora nu le-a putut rezista.

În consecință, fapta inculpatului care prin actele sale de agresiune  a

urmărit ori a acceptat gestul victimei de a se arunca pe geam, constituie

infracțiunea de omor calificat prevăzută în art.174 raportat la art.175 lit.i

C.pen., corect reținută de instanța de apel.

În ceea ce privește încadrarea faptei în prevederile art.175 lit.i C.pen., este

de observat că încadrarea juridică a unei fapte se face în raport cu acțiunea

materială și cu rezultatul produs, dacă aceasta este condiționată de producerea

unui rezultat.  În raport cu momentul când victima a sărit pe fereastră,

în stradă, precum și cu survenirea rezultatului,  moartea, care în speță

s-a produs pe aleea din jurul blocului, corect instanța a încadrat fapta

în  omor calificat, potrivit art.175 lit.i C.pen.

Hotărârea atacată fiind legală și temeinică, recursul declarat de inculpat a

fost respins.