ÎCCJ, decizie (scj.ro #84567)

Omor. Determinarea sau înlesnirea sinuciderii. Deosebiri Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei. Infracțiuni contra vieții, integrității corporale și sănătății. Omuciderea. Omorul Index alfabetic: Drept penal - Omor - Determinarea sau înlesnirea sinuciderii C. pen., art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c), art. 179 Fapta inculpatului care, prin violențe fizice și psihice, a constrâns victima să se arunce pe fereastra situată la etajul 4 al unui imobil, decedând, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, iar nu pe cele ale infracțiunii de determinare sau înlesnire a sinuciderii, întrucât în cazul acestei din urmă infracțiuni sinuciderea trebuie să fie rezultatul voinței libere a victimei, fără a exista constrângere.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 6567 din 8 decembrie 2004 Prin sentința penală nr. 83 din 17 iunie 2004, Tribunalul Călărași a condamnat pe inculpatul C.N. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută în art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. Instanța a reținut că, în noaptea de 7 mai 2004, inculpatul a agresat fizic și psihic pe soția sa care, pentru a scăpa, s-a aruncat pe fereastra de la bucătăria apartamentului situat la etajul 4 al blocului, decedând. Prin decizia nr. 634 din 31 august 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul procurorului, majorând pedeapsa și a respins apelul inculpatului, prin care a cerut schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de determinare a sinuciderii prevăzută în art. 179 C. pen., cu motivarea că inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a-și ucide soția.

Recursul declarat de inculpat, prin care a cerut, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei, este nefondat. Potrivit art. 179 C. pen., latura obiectivă a infracțiunii constă în fapta de a determina sau de a înlesni sinuciderea unei persoane, dacă sinuciderea sau încercarea de sinucidere a avut loc. Prin urmare, pentru existența infracțiunii de determinare sau înlesnire a sinuciderii este necesar ca moartea victimei să constituie urmarea unui act de voință a acesteia, chiar dacă a fost îndemnată sau determinată de către inculpat, dar având posibilitatea să decidă liber asupra actului său, fără a exista o constrângere. În speță inculpatul, exercitând violențe fizice și psihice asupra victimei, a constrâns-o să se arunce pe fereastră.

Victima nu a decis, deci, liber cu privire la sinucidere, ci ca urmare a constrângerii exercitate de inculpat și căreia nu i-a putut rezista, iar inculpatul și-a dat seama că, datorită violențelor exercitate, pentru a scăpa și fiind în imposibilitatea de a fugi, victima se va arunca de la etaj și a acceptat producerea rezultatului, acționând cu intenția indirectă de a ucide. În cazul constrângerii la sinucidere nu poate exista, deci, determinare sau înlesnire, întrucât victima nu are libertatea de a decide. Întrucât fapta inculpatului care și-a constrâns soția să se arunce de la etajul 4, cu consecința morții acesteia, constituie infracțiunea de omor calificat prevăzută în art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., iar nu infracțiunea de determinare a sinuciderii, recursul inculpatului a fost respins.