ÎCCJ, decizie (scj.ro #84567)

Omor.

Determinarea sau înlesnirea sinuciderii. Deosebiri

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea

specială. Infracțiuni contra persoanei. Infracțiuni contra vieții, integrității

corporale și sănătății.  Omuciderea. Omorul

Index alfabetic:

Drept penal

- Omor

-

Determinarea sau înlesnirea sinuciderii

C. pen.,

art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c), art. 179

Fapta inculpatului care, prin violențe fizice și psihice, a constrâns

victima să se arunce pe fereastra situată la etajul 4 al unui imobil, decedând,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, iar nu pe cele ale

infracțiunii de determinare sau înlesnire a sinuciderii, întrucât în cazul

acestei din urmă infracțiuni sinuciderea trebuie să fie rezultatul voinței

libere a victimei, fără a exista constrângere.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 6567 din 8 decembrie 2004

Prin

sentința penală nr. 83 din 17 iunie 2004, Tribunalul Călărași a condamnat pe

inculpatul C.N. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută în

art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

Instanța

a reținut că, în noaptea de 7 mai 2004, inculpatul a agresat fizic și psihic pe

soția sa care, pentru a scăpa, s-a aruncat pe fereastra de la bucătăria

apartamentului situat la etajul 4 al blocului, decedând.

Prin

decizia nr. 634 din 31 august 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a

penală, a admis apelul procurorului, majorând pedeapsa și a respins apelul

inculpatului, prin care a cerut schimbarea încadrării juridice în infracțiunea

de determinare a sinuciderii prevăzută în art. 179 C. pen., cu motivarea că

inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a-și ucide soția.

Recursul

declarat de inculpat, prin care a cerut, în principal, schimbarea încadrării

juridice a faptei, este nefondat.

Potrivit

art. 179 C. pen., latura obiectivă a infracțiunii constă în fapta de a

determina sau de a înlesni sinuciderea unei persoane, dacă sinuciderea sau încercarea

de sinucidere a avut loc.

Prin

urmare, pentru existența infracțiunii de determinare sau înlesnire a

sinuciderii este necesar ca moartea victimei să constituie urmarea unui act de voință

a acesteia, chiar dacă a fost îndemnată sau determinată de către inculpat, dar

având posibilitatea să decidă liber asupra actului său, fără a exista o

constrângere.

În

speță inculpatul, exercitând violențe fizice și psihice asupra victimei, a

constrâns-o să se arunce pe fereastră. Victima nu a decis, deci, liber cu

privire la sinucidere, ci ca urmare a constrângerii exercitate de inculpat și

căreia nu i-a putut rezista, iar inculpatul și-a dat seama că, datorită

violențelor exercitate, pentru a scăpa și fiind în imposibilitatea de a fugi,

victima se va arunca de la etaj și a acceptat producerea rezultatului,

acționând cu intenția indirectă de a ucide.

În

cazul constrângerii la sinucidere nu poate exista, deci,  determinare sau

înlesnire, întrucât victima nu are libertatea de a decide.

Întrucât

fapta inculpatului care și-a constrâns soția să se arunce de la etajul 4, cu

consecința morții acesteia, constituie infracțiunea de omor calificat prevăzută

în art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., iar nu infracțiunea

de determinare a sinuciderii, recursul inculpatului a fost respins.