ÎCCJ, decizie (scj.ro #83638)

Prescripție. Executarea cu întârziere a obligației dintr-un titlu executoriu. Consecințe Decretul nr. 167/1958 Prescripția dreptului de a cere despăgubiri pentru executarea cu întărziere a obligației de plată stabilită printr-o hotărâre judecătorească începe să curgă de la data la care aceasta constituie,potrivit legii,titlu executoriu. De aceea,în cazul în care executarea hotărârii de fond a fost suspendată până la data judecății recursului declarat de debitor,termenul de prescripție se calculează de la data respingerii recursului,când se naște și dreptul la acțiune al creditorului pentru devalorizarea sumelor acordate prin titlul executoriu.

(Secția comercială, decizia nr.3500 din 16 septembrie 2003) Reclamanta SC „V.I.E.” SRL București a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul General al Municipiului București, prin primar, pentru a fi obligat la despăgubiri, reprezentând actualizarea obligației de plată stabilită prin sentința civilă nr.2434/1994 a Judecătoriei Sector 3 București. Prin sentința civilă nr.134 din 12 februarie 2001, Tribunalul București, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a admis în parte acțiunea. Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr.444 din 18 octombrie 2001 a admis apelul pârâtului, a schimbat în parte sentința civilă, în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă. Reclamanta a declarat recurs, solicitând admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Recursul este fondat. Din examinarea probelor rezultă că, deși reclamanta a dobândit un titlu executoriu, prin sentința civilă nr.2434 din 4 martie 1994 a Judecătoriei Sector 3 București, având un drept de creanță împotriva pârâtului-debitor, acesta a executat plata sumelor la care a fost obligat abia în luna octombrie 2000, pricinuind reclamantei o pagubă născută din devalorizarea sumelor datorate, motiv pentru care a fost introdusă acțiunea. În speță, se constată că executarea sentinței civile nr.2434/1994 a Judecătoriei Sectorului 3 București și a deciziei nr.1746/1995 a Tribunalului București a fost suspendată, prin încheierea din 11 octombrie 1995 a Curții de Apel București, până la soluționarea recursului formulat de pârât, care a avut loc la data de 5 noiembrie 1998, iar prin decizia nr.1886 s-a respins recursul pârâtului.

Începând cu data de 5 noiembrie 1998 s-a născut dreptul reclamantei de a putea formula o cerere în despăgubiri echivalente cu devalorizarea sumelor pe care pârâtul i le datora în temeiul sentinței civile nr.2434/1994, care a devenit de la această dată executorie. Cum, pârâtul și-a executat cu întârziere obligația de plată din titlul executor, dreptul la acțiune al reclamantei din 17 noiembrie 2000, nu era prescris, având în vedere termenul de prescripție general de 3 ani, prevăzut de Decretul nr.167/1958. În consecință, soluția din decizia atacată, fondată pe excepția privind prescripția dreptului la acțiune al reclamantei, este greșită . Așadar, recursul declarat de reclamantă a fost admis, hotărârea atacată a fost casată iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași curte de apel.