ÎCCJ, decizie (scj.ro #83638)

Prescripție. Executarea cu întârziere a

obligației dintr-un titlu  executoriu. Consecințe

Decretul nr. 167/1958

Prescripția dreptului de a cere

despăgubiri pentru executarea cu întărziere a obligației de plată stabilită

printr-o hotărâre judecătorească începe să curgă de la data la care aceasta

constituie,potrivit legii,titlu executoriu.

De aceea,în cazul în care executarea hotărârii de fond a fost suspendată până

la data judecății recursului declarat de debitor,termenul de prescripție se

calculează de la data respingerii recursului,când se naște și dreptul la

acțiune al creditorului pentru devalorizarea sumelor acordate prin titlul

executoriu.

(Secția

comercială, decizia nr.3500 din 16 septembrie 2003)

Reclamanta SC „V.I.E.” SRL București

a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul General al Municipiului București,

prin primar, pentru a fi obligat la despăgubiri, reprezentând actualizarea

obligației de plată stabilită prin sentința civilă nr.2434/1994 a Judecătoriei

Sector 3 București.

Prin sentința civilă nr.134 din 12 februarie 2001, Tribunalul București, a

respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a admis în

parte acțiunea.

Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr.444 din 18 octombrie 2001 a

admis apelul pârâtului, a schimbat în parte sentința civilă, în sensul

respingerii acțiunii ca prescrisă.

Reclamanta a declarat recurs, solicitând admiterea acțiunii așa cum a fost

formulată.

Recursul  este fondat.

Din examinarea probelor rezultă că, deși reclamanta a dobândit un  titlu

executoriu, prin sentința civilă nr.2434 din 4 martie 1994 a Judecătoriei

Sector 3 București, având un drept de creanță împotriva pârâtului-debitor,

acesta a executat plata sumelor la care a fost obligat  abia în luna

octombrie 2000, pricinuind reclamantei o pagubă născută din  devalorizarea

sumelor datorate, motiv pentru care a fost introdusă acțiunea.

În speță, se constată că executarea sentinței civile nr.2434/1994 a Judecătoriei

Sectorului 3 București și a deciziei nr.1746/1995 a Tribunalului București a

fost suspendată, prin încheierea din 11 octombrie 1995 a Curții de Apel

București, până la soluționarea recursului formulat de pârât, care a avut loc

la data de 5 noiembrie 1998, iar prin decizia nr.1886 s-a respins recursul

pârâtului.

Începând cu data de 5 noiembrie 1998 s-a născut dreptul reclamantei de a

putea formula o cerere în despăgubiri echivalente cu devalorizarea sumelor pe

care pârâtul i le datora în temeiul sentinței civile nr.2434/1994, care a

devenit de la această dată executorie.

Cum, pârâtul și-a executat cu întârziere obligația de plată din titlul

executor, dreptul la acțiune al reclamantei din 17 noiembrie 2000, nu era

prescris, având în vedere termenul de prescripție general de 3 ani, prevăzut de

Decretul nr.167/1958.  În consecință, soluția din decizia atacată, fondată

pe excepția privind prescripția dreptului la acțiune al reclamantei, este

greșită .

Așadar, recursul  declarat de reclamantă a fost admis, hotărârea atacată a

fost casată iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași curte de apel.