ÎCCJ, decizie (scj.ro #85247)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85247) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Magistrat.
Pensie de serviciu. Condiții. Noțiunea de vechime
continuă
în magistratură
Index
alfabetic
: Magistrat
Pensie de serviciu
Vechime continuă în magistratură
Legea
nr. 92/1992
, art. 42, art. 43, art. 104
Cum calitatea de magistrat, potrivit art.42 și 43 din
Legea nr.92/1992 a fost recunoscută numai pentru anumite
funcții juridice enunțate expres, este evident că numai persoanele care au
ocupat funcția de magistrat timp de 20 de ani neîntrerupt, beneficiază de
indemnizația prevăzută de art.104 și care reprezintă, de
altfel, o primă de loialitate pentru fidelitatea față de profesie,
recunoscându-se implicit gradul de dificultate și importanță socială
a acesteia.
Noțiunea de vechime continuă în magistratură nu se confundă cu
noțiunea de vechime în magistratură, care se are în vedere exclusiv
pentru stabilirea dreptului la pensie de serviciu, drept recunoscut de
legiuitor și pentru alte persoane, altele decât magistrații, care au
îndeplinit funcții de specialitate juridică, așa cum sunt definite de
art.44 din Legea nr.92/1992
I.C.C.J.,
secția de contencios administrativ și fiscal,
decizia
nr. 7321 din 1 octombrie 2004
Notă:
Legea nr. 92/1992 a fost abrogată de Legea nr. 303/2004 și de Legea nr.
304/2004.
Prin acțiunea formulată la 8 octombrie 2003, reclamantul C.N. a chemat în
judecată Ministerul Justiției, solicitând să se declare ilegal
Regulamentul aprobat prin Ordinul Ministerului Justiției nr.466/C/2000 în
măsura în care limitează la consilierii juridici din acest minister
categoria persoanelor asimilate magistraților în vederea acordării
drepturilor prevăzute de art.104 din Legea nr.92/1992; să se dispună anularea
acestei dispoziții și să se constate dreptul la vechime neîntreruptă în
magistratură, printre alții și pentru persoanele care erau încadrate în
funcția de judecător la data pensionării și care au întrerupt pentru anumite
perioade prestația de judecător în vederea îndeplinirii uneia dintre funcțiile
prevăzute de art.44 din Legea nr.92/1992.
Reclamantul a susținut în esență că în mod greșit i s-a respins
dreptul de a beneficia de dispozițiile art.104 din Legea nr.104/1992, deși
a funcționat ca judecător din 1964 până în iulie 2003, cu o
întrerupere de aproape 2 ani, din decembrie 1991- noiembrie 1993 cât a
funcționat ca secretar de stat la Ministerul de Interne.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ a
respins acțiunea, reținând că în fapt reclamantul nu a făcut dovada
vechimii neîntrerupte de 20 ani în magistratură.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul invocând drept temei
de drept dispozițiile art.304 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, recurentul a precizat că „renunță la
petitul privind anularea referirii în ordin la consilierii
juridici” și că se rezumă la criticarea modului de soluționare
a ultimului capăt de acțiune, referitor la contestația dreptului la
vechime neîntreruptă în magistratură.
Sub acest aspect, recurentul a susținut că dispozițiile art.104 nu fac referire
la magistrații rămași continuu în magistratură timp de 20 de ani, așa cum
greșit a reținut instanța fondului, ci se referă la magistrații cu o
vechime în magistratură continuă ceea ce în opinia sa este cu totul altceva și
însemnă pur și simplu vechime în magistratură așa cum o definește art.44.
Astfel fiind, vechimea continuă definită de legiuitor nu presupune faptul de a
îndeplini exclusiv funcția de judecător sau procuror, fiind posibil ca în
anumite perioade din cei 20 de ani, anteriori datei
pensionării să îndeplinească una dintre funcțiile prevăzute de
art.44.
Recursul nu este fondat.
In conformitate cu prevederile art.104 din Legea nr.92/1992, „magistrații cu o
vechime continuă în magistratură de cel puțin 20 de
ani, beneficiază la pensionare sau la eliberarea din funcție, din
motive neimputabile, de o indemnizație legală cu 5 salarii nete”.
Cum calitatea de magistrat, potrivit art.42 și 43 din Legea nr.92/1992 a
fost recunoscută numai pentru anumite funcții juridice enunțate
expres, este evident că numai persoanele care au ocupat funcția de magistrat
timp de 20 de ani neîntrerupt, beneficiază de indemnizația prevăzută
de art.104 și care reprezintă, de altfel, o primă de
loialitate pentru fidelitatea față de profesie, recunoscându-se implicit
gradul de dificultate și importanță socială a acesteia.
Noțiunea de vechime continuă în magistratură nu se confundă cu
noțiunea de vechime în magistratură, care se are în vedere exclusiv
pentru stabilirea dreptului la pensie de serviciu, drept recunoscut de
legiuitor și pentru alte persoane, altele decât magistrații, care au
îndeplinit funcții de specialitate juridică, așa cum sunt definite de
art.44 din Legea nr.92/1992
În consecință, recursul a fost respins.