ÎCCJ, decizie (scj.ro #85368)

Magistrați.

Vechime continuă în magistratură. Indemnizația prevăzută de art.104 din Legea

nr. 92/1992

Legea

nr.92/1992,

art. 104

Indemnizația prevăzută de art.104 din Legea nr.92/1992 republicată se acordă

exclusiv celor care au calitatea de magistrat în mod continuu, timp de cel

puțin 20 ani și nu celor care au numai vechime în magistratură.

(Secția de contencios administrativ, decizia nr.2019 din

27 mai 2003)

Reclamanta OMR a solicitat obligarea Ministerului Justiției la plata unei

indemnizații egale cu 5 salarii de bază nete, conform dispozițiilor art. 104

din Legea nr.92/1992 modificată.

In motivarea acțiunii, s-a arătat că a fost pensionată la data de 1 februarie

2002 și nu i s-a acordat indemnizația precizată, pârâtul refuzând nejustificat

plata, conform adresei nr.2927/24 aprilie 2002.

Curtea de Apel București, Secția contencios administrativ a respins acțiunea ca

neîntemeiată, reținându-se că reclamanta nu are vechime continuă în

magistratură, conform art.104 din Legea  nr.92/1992 (20 ani).

Impotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat recurs, arătând, în esență,

că și vechimea ca jurisconsult sau consilier juridic reprezintă vechime în

magistratură, potrivit art.44 din Legea nr.92/1992, reclamanta îndeplinind

aceste funcții din anul 1970 până  în anul 1993, când a fost consilier

juridic în Ministerul Justiției.

S-a mai precizat că instanța a reținut greșit că reclamanta a solicitat

constatarea refuzului nejustificat al soluționării cererii sale; că tot eronat,

curtea de apel a avut în vedere OMJ nr.466/C/2000 și nu art.44 din Legea

nr.92/1992.

Recursul nu este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art.104 din Legea nr.92/1992 republicată,

„Magistrații cu o vechime continuă în magistratură de cel puțin 20 de ani

beneficiază, la pensionare sau la eliberarea din funcție pentru motive

neimputabile, de o indemnizație egală cu 5 salarii de bază nete.”

Calitatea

de magistrat, potrivit art. 42 și 43 din Legea nr.92/1992 modificată, o au

judecătorii, procurorii, magistrații asistenți  ai Curții Supreme de

Justiție și personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiției și

Institutul Național al Magistraturii.

Având în vedere aceste dispoziții legale, Curtea constată că reclamanta nu are

vechime neîntreruptă de 20 ani ca magistrat, astfel încât nu poate beneficia de

indemnizația prevăzută de dispozițiile art.104 din Legea nr.92/1992 modificată.

Dispozițiile art.44  din lege, invocate de recurentă, nu au aplicabilitate

în cauză. Acestea reglementează vechimea în magistratură, vechime, care se ia

în calcul la acordarea pensiei de serviciu. Or, indemnizația prevăzută de

art.104 din Legea nr.92/1992 modificată se acordă exclusiv celor care au

calitatea de magistrat (nu celor care au numai vechime în magistratură), în mod

continuu timp de cel puțin 20 ani.

Cum recurenta nu a fost magistrat, conform art.104 din lege, timp de 20 ani, în

mod legal și temeinic instanța de fond a respins acțiunea.

Celelalte critici aduse sentinței sunt de asemenea nefondate. Obiectul acțiunii

circumscrie atricolului 1 teza II din Legea nr.29/1990 (refuzul autorității de

a rezolva cererea referitoare la dreptul prevăzut de art.104 din Legea

nr.92/1992 modificată), iar OMJ nr.466/2000 este emis  în baza art.104 din

Legea nr.92/1992 modificată, ordin care explică modul de calcul al vechimii

continue în magistratură.

Recursul a fost respins ca nefondat.