ÎCCJ, decizie (scj.ro #85368)

Magistrați. Vechime continuă în magistratură. Indemnizația prevăzută de art.104 din Legea nr. 92/1992 Legea nr.92/1992, art. 104 Indemnizația prevăzută de art.104 din Legea nr.92/1992 republicată se acordă exclusiv celor care au calitatea de magistrat în mod continuu, timp de cel puțin 20 ani și nu celor care au numai vechime în magistratură. (Secția de contencios administrativ, decizia nr.2019 din 27 mai 2003) Reclamanta OMR a solicitat obligarea Ministerului Justiției la plata unei indemnizații egale cu 5 salarii de bază nete, conform dispozițiilor art. 104 din Legea nr.92/1992 modificată.

In motivarea acțiunii, s-a arătat că a fost pensionată la data de 1 februarie 2002 și nu i s-a acordat indemnizația precizată, pârâtul refuzând nejustificat plata, conform adresei nr.2927/24 aprilie 2002. Curtea de Apel București, Secția contencios administrativ a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținându-se că reclamanta nu are vechime continuă în magistratură, conform art.104 din Legea nr.92/1992 (20 ani). Impotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat recurs, arătând, în esență, că și vechimea ca jurisconsult sau consilier juridic reprezintă vechime în magistratură, potrivit art.44 din Legea nr.92/1992, reclamanta îndeplinind aceste funcții din anul 1970 până în anul 1993, când a fost consilier juridic în Ministerul Justiției.

S-a mai precizat că instanța a reținut greșit că reclamanta a solicitat constatarea refuzului nejustificat al soluționării cererii sale; că tot eronat, curtea de apel a avut în vedere OMJ nr.466/C/2000 și nu art.44 din Legea nr.92/1992. Recursul nu este fondat. În conformitate cu dispozițiile art.104 din Legea nr.92/1992 republicată, „Magistrații cu o vechime continuă în magistratură de cel puțin 20 de ani beneficiază, la pensionare sau la eliberarea din funcție pentru motive neimputabile, de o indemnizație egală cu 5 salarii de bază nete.” Calitatea de magistrat, potrivit art. 42 și 43 din Legea nr.92/1992 modificată, o au judecătorii, procurorii, magistrații asistenți ai Curții Supreme de Justiție și personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiției și Institutul Național al Magistraturii.

Având în vedere aceste dispoziții legale, Curtea constată că reclamanta nu are vechime neîntreruptă de 20 ani ca magistrat, astfel încât nu poate beneficia de indemnizația prevăzută de dispozițiile art.104 din Legea nr.92/1992 modificată. Dispozițiile art.44 din lege, invocate de recurentă, nu au aplicabilitate în cauză. Acestea reglementează vechimea în magistratură, vechime, care se ia în calcul la acordarea pensiei de serviciu. Or, indemnizația prevăzută de art.104 din Legea nr.92/1992 modificată se acordă exclusiv celor care au calitatea de magistrat (nu celor care au numai vechime în magistratură), în mod continuu timp de cel puțin 20 ani. Cum recurenta nu a fost magistrat, conform art.104 din lege, timp de 20 ani, în mod legal și temeinic instanța de fond a respins acțiunea.

Celelalte critici aduse sentinței sunt de asemenea nefondate. Obiectul acțiunii circumscrie atricolului 1 teza II din Legea nr.29/1990 (refuzul autorității de a rezolva cererea referitoare la dreptul prevăzut de art.104 din Legea nr.92/1992 modificată), iar OMJ nr.466/2000 este emis în baza art.104 din Legea nr.92/1992 modificată, ordin care explică modul de calcul al vechimii continue în magistratură. Recursul a fost respins ca nefondat.