ÎCCJ, decizie (scj.ro #85245)

Magistrat pensionar. Vechime continuă în magistratură de 24 de ani. Dreptul la plata indemnizației egale cu 5 salarii de bază nete. Legalitatea neacordării indemnizației.

Principiul neretroactivității legii Index alfabetic : Indemnizație Magistrat Principiul neretroactivității legii Vechime în magistratură Legea nr.92/1992, art.104 Legea nr. 142/1997 Potrivit art. 104 din Legea nr. 92/1992, pentru organizarea judecătorească, cu modificările și completările ulterioare, magistrații cu o vechime continuă în magistratură în ultimii 20 de ani, înainte de data pensionării, beneficiază la această dată de o indemnizație egală cu 5 salarii de bază nete, dar aceste dispoziții au fost introduse prin Legea nr. 142/1997 care a fost publicată în M. Of., Partea I nr. 170 din 25 iulie 1997. Or, aplicarea acestor dispoziții legale unui raport juridic care și-a produs efectele la data de 1 iunie 1990 echivalează cu o aplicare retroactivă a legii, ceea ce constituie o încălcare a prevederilor legale și constituționale care interzic acest lucru.

I.C.C.J., secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 7290 din 30 septembrie 2004 Notă: Legea nr. 92/1992 a fost abrogată de Legea nr.303/204 și legea nr.304/2004. Prin sentința civilă nr. 110 din 26 ianuarie 2004, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat Ministerul Justiției să-i recunoască dreptul la plata indemnizației egală cu 5 salarii nete, prevăzută de art. 104 din Legea nr. 92/1992, cu modificările și completările ulterioare. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că reclamanta a avut o vechime continuă în magistratură mai mare de 20 de ani, astfel că potrivit prevederilor art. 104 din Legea nr. 92/1992, introdus prin Legea nr. 142/1997, este îndreptățită să primească indemnizația egală cu 5 salarii de bază nete, la data când a fost eliberată din funcție din motive neimputabile.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs Ministerul Justiției susținând, în esență, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal (art. 304 pt. 9 C. proc. civ.) prevederile legale în materie fiind interpretate în mod greșit. Recursul este întemeiat. Este necontestat că intimata - reclamantă avea la data eliberării din funcție – data de 1 iunie 1990, când a fost pensionată pentru limită de vârstă – o vechime continuă în magistratură mai mare de 20 de ani.

Într-adevăr, potrivit art. 104 din Legea nr. 92/1992, pentru organizarea judecătorească, cu modificările și completările ulterioare, magistrații cu o vechime continuă în magistratură în ultimii 20 de ani, înainte de data pensionării, beneficiază la această dată de o indemnizație egală cu 5 salarii de bază nete, dar aceste dispoziții au fost introduse prin Legea nr. 142/1997 care a fost publicată în M. Of., Partea I nr. 170 din 25 iulie 1997. Or, aplicarea acestor dispoziții legale unui raport juridic care și-a produs efectele la data de 1 iunie 1990 echivalează cu o aplicare retroactivă a legii, ceea ce constituie o încălcare a prevederilor legale și constituționale care interzic acest lucru.

În ceea ce privește situația survenită ulterior datei de pensionare, când intimata - reclamantă și-a reluat activitatea, prin cumul cu pensia, în funcția de consilier juridic în cadrul Ministerului Justiției, până la data de 1 septembrie 2003, dispozițiile art. 104 din Legea nr. 92/1992 nu sunt aplicabile, această nouă perioadă fiind o perioadă distinctă și sub limita duratei prevăzute de lege. În concluzie, recursul a fost admis.