ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4947/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la data de 27 septembrie 2012 pe rolul Curții de Apel Galați, reclamanta SC P.S.S. SRL a chemat în judecată pe pârâtă D.R.A.O.V. Galați, solicitând să se dispună suspendarea executării Deciziei pentru regularizarea situației nr. 22793 din 24 septembrie 2012 emisă de pârâtă, până la soluționarea pe fond a litigiului. În motivarea acțiunii, reclamanta arată că, în urma controlului vamal ulterior, efectuat în perioada 11 - 21 septembrie 2012, a fost întocmit Procesul - verbal de control nr. 22788 din 24 septembrie 2012, în cuprinsul căruia au fost reținute anumite aspecte referitoare la încălcarea de către societate a normelor dreptului vamal și s-a propus stabilirea unor obligații vamale și fiscale suplimentare.

Reclamanta susține că, pe parcursul controlului și la momentul încheierii procesului-verbal de control, societății nu i-a fost oferită posibilitatea de a-și prezenta în scris punctul de vedere asupra constatărilor echipei de control. În temeiul procesului-verbal de control, a fost emisă Decizia pentru regularizarea situației nr. 22793 din 24 septembrie 2012, prin care au fost stabilite în sarcina societății obligații de plată în cuantum total de 738.960 lei, reprezentând: taxe vamale - 424.520 lei; T.V.A. - 97.352 lei; dobânzi taxe vamale - 114.226 lei; dobânzi T.V.A. -27.414 lei; penalități taxe vamale - 60.845 lei; penalități T.V.A. - 14.603 lei, și următoarele termene de plată: (i) în termen de 10 zile de la data comunicării deciziei, pentru obligațiile vamale principale și accesorii (fără a se indica temeiul legal pentru stabilirea termenului de 10 zile); (î) până la data de 20 octombrie 2012, pentru restul obligațiilor fiscale.

Suplimentar, în cuprinsul deciziei s-a făcut referire la dispozițiile art. 194 din O.G. nr. 92/2003, inexistente în prezent, societatea fiind amenințată cu pierderea dreptului de a mai efectua operațiuni de vămuire până la data stingerii integrale a obligațiilor de plată către bugetul de stat. Se arată că societatea nu a fost audiată anterior emiterii deciziei contestate și nu a avut posibilitatea de a formula în scris un punct de vedere. În temeiul art. 205 și următoarele C. proc. fisc., societatea a formulat contestație în procedura administrativă împotriva deciziei, care a fost înregistrată la D.R.A.O.V.

Galați sub nr. 23021 din 26 septembrie 2012. Cu privire la existența cazului bine justificat, reclamanta susține că, prin încheierea procesului-verbal de control și emiterea deciziei, au fost eludate regulile inspecției fiscale, întrucât organul de control nu a emis și nu a comunicat avizul de inspecție fiscală, nu a respectat dreptul contribuabilului de a fi informat, pe parcursul desfășurării controlului vamal ulterior și nu a respectat dreptul contribuabilului de a fi audiat cu ocazia emiterii deciziei contestate, drept prevăzut de art. 9 alin. (1) C. proc. fisc. Referitor la paguba iminentă, reclamanta susține că menținerea efectelor deciziei contestate ar afecta grav activitatea economică curentă a societății, buna desfășurare a programelor societății și a programelor de investiții.

Decizia produce efecte de la data de 20 octombrie 2012 și executarea ei ar atrage plata dobânzilor și penalităților de întârziere, iar pornirea procedurii executării silite, ar conduce la vânzarea bunurilor imobile și mobile ale societății, în condițiile în care recuperarea ulterioară a acestora ar fi practic imposibilă. 2. Soluția pronunțată de Curtea de apel Prin Sentința nr. 440 din 9 octombrie 2012, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea reclamantei și a dispus suspendarea executării Deciziei pentru regularizarea situației nr. 22793 din 24 septembrie 2012, până la pronunțarea instanței de fond, pentru considerentele arătate în continuare. Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile procedurale impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv: consemnarea cauțiunii stabilite de instanță, potrivit art. 215 alin. (2) C. proc.

fisc. (filele 76 - 78), recipisa de consemnare fiind depusă la registrul de valori al instanței, și sesizarea autorității publice cu contestație în procedura administrativă reglementată de art. 205 și următoarele C. proc. fisc. Cu privire la cazul bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, instanța a reținut că, prin acțiune, reclamanta invocă grave ilegalități referitoare la lipsa avizului de inspecție fiscală, nerespectarea dreptului contribuabilului de a fi informat, nerespectarea dreptului contribuabilului de a fi audiat, administrarea nelegală a probelor și refuzul acordării facilităților necesare pregătirii apărării și insuficienta administrare a probelor de către organul de control.

Toate aceste presupuse nelegalități nu mai pot fi acoperite ulterior, întrucât, potrivit art. 213 alin. (4) C. proc. fisc., doar contestatorul sau intervenienții pot depune probe noi în susținerea cauzei. Toate aceste susțineri invocate de reclamantă creează aparența de nelegalitate a actului administrativ contestat și în condițiile în care vor fi dovedite ar conduce la anularea acestuia. Este îndeplinită și condiția referitoare la prevenirea producerii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, având în vedere suma de 738.960 lei pe care reclamanta ar urma să o achite, iar, prin punerea în executare a deciziei, practic, activitatea societății ar fi închisă cu consecința imposibilității derulării programelor de investiții, având în vedere faptul că reclamanta este o societate recent înființată.

3. Recursul declarat de pârâta D.R.A.O.V. Galați Î mpotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs pârâta D.R.A.O.V. Galați, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Prin criticile din recurs, recurenta-pârâtă susține, în esență, că instanța de fond, fără temei legal, a constatat că sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la cazul bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente. În privința condiției referitoare la existența unui cazul bine justificat, recurenta-pârâtă susține că reclamanta nu a indicat nici un motiv temeinic care să justifice admiterea cererii de suspendare a executării actului contestat, care se bucură de prezumția de legalitate până la anularea lui de către instanța de judecată.

Susține recurenta că decizia contestată a fost emisă în urma unui control ulterior, realizat cu respectarea în totalitate a Normelor metodologice aprobate prin Ordinul vicepreședintelui A.N.A.F. nr. 7521/2006, societatea a fost informată cu privire cu privire la efectuarea controlului, cu privire la constatările rezultate, a luat cunoștință despre conținutul procesului-verbal de control, prin semnarea acestuia, și se face confuzie între inspecția fiscală și controlul ulterior. Cu referire la paguba iminentă, recurenta-pârâtă susține că iminența producerii unei pagube iminete nu se prezumă, ci trebuie dovedită, iar susținerile intimatei-reclamante referitoare la faptul că i s-ar indisponibiliza bunuri și i s-ar restrânge creditele, nu pot fi reținute ca reprezentând o tulburare sau o pagubă dovedită, având în vedere că societății nu i se aplică un tratament preferențial față de alți contribuabili.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor din recurs, în raport cu art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Așa cum rezultă din expunerea anterioară a lucrărilor dosarului, reclamanta SC P.S.S. SRL a învestit instanța, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere de suspendare a executării Deciziei pentru regularizarea situației nr. 22793 din 24 septembrie 2012 emisă de pârâta D.R.A.O.V. Galați, până la soluționarea pe fond a litigiului.

Sub aspectul cazului bine justificat, reclamanta a invocat, în esență, faptul că, pe parcursul controlului și la momentul încheierii procesului-verbal de control, societății nu i-a fost oferită posibilitatea de a-și prezenta în scris punctul de vedere asupra constatărilor echipei de control, nu a fost audiată anterior emiterii deciziei contestate și nu a avut posibilitatea de a formula în scris un punct de vedere, fiind eludate regulile inspecției fiscale, întrucât nu a fost emis și nu a fost comunicat avizul de inspecție fiscală, nu a fost respectat dreptul contribuabilului de a fi informat pe parcursul desfășurării controlului vamal ulterior și nu a fost respectat dreptul contribuabilului de a fi audiat cu ocazia emiterii deciziei contestate, drept prevăzut de art. 9 alin. (1) C. proc.

fisc. Referitor la paguba iminentă, reclamanta a invocat iminența afectării grave a activității economice curente a societății, buna desfășurare a programelor societății și a investițiilor, iar executarea deciziei ar atrage plata dobânzilor și penalităților de întârziere, pornirea procedurii executării silite, cu riscul vânzării bunurilor imobile și mobile ale societății, în condițiile în care recuperarea ulterioară a acestora ar fi practic imposibilă.

Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative și în art. 15 din aceeași lege, pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în privința cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare.

Această măsură de protecție, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute cumulativ de lege: - cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; - paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

În jurisprudența sa constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analiza criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ. În cauză, realizând o a analiză sumară a aparenței dreptului, Înalta Curte reține că instanța de fond în mod temeinic și legal a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) cu referire la art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004, referitoare la cazul bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente.

Susținerile din recurs referitoare la faptul că reclamanta nu ar fi indicat niciun motiv temeinic de natură a răsturna prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ nu pot fi primite, iar, sub acest aspect, motivarea instanței de fond conferă consistență concluziei că subzistă o aparență de nelegalitate a actului contestat, ce decurge din posibila nerespectare a dispozițiilor legale care consacră dreptul contribuabilului de a fi informat și audiat, dreptul la apărare precum și cerințele procedurii de administrare a probelor în cadrul controlului fiscal.

Cu referire la prevenirea producerii unei pagube iminente, Înalta Curte reține că în mod corect instanța de fond a apreciat că este îndeplinită cerința prevăzută de textul de lege, în condițiile în care suma pe care societatea ar urma să o plătească în executarea actului contestat, ar conduce la imposibilitatea derulării programelor de investiții ale agentului economic, cu riscul vânzării, în cadrul procedurii de executare silită, a bunurilor sale mobile și imobile, în condițiile în care recuperarea ulterioară a acestora ar fi practic imposibilă. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de D.R.A.O.V.

Galați în nume propriu și pentru A.N.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.R.A.O.V. Galați în nume propriu și pentru A.N.V. împotriva Sentinței nr. 440 din 9 octombrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2013.