ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4947/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4947/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

în judecată

Prin acțiunea înregistrată la data de 27

septembrie 2012 pe rolul Curții de Apel Galați, reclamanta SC P.S.S. SRL a

chemat în judecată pe pârâtă D.R.A.O.V. Galați, solicitând să se dispună

suspendarea executării Deciziei pentru regularizarea situației nr. 22793 din 24

septembrie 2012 emisă de pârâtă, până la soluționarea pe fond a litigiului.

În motivarea acțiunii,

reclamanta arată că, în urma controlului vamal ulterior, efectuat în perioada

11 - 21 septembrie 2012, a fost întocmit Procesul - verbal de control nr. 22788

din 24 septembrie 2012, în cuprinsul căruia au fost reținute anumite aspecte

referitoare la încălcarea de către societate a normelor dreptului vamal și s-a propus

stabilirea unor obligații vamale și fiscale suplimentare.

Reclamanta susține

că, pe parcursul controlului și la momentul încheierii procesului-verbal de control,

societății nu i-a fost oferită posibilitatea de a-și prezenta în scris punctul

de vedere asupra constatărilor echipei de control.

În temeiul procesului-verbal

de control, a fost emisă Decizia pentru regularizarea situației nr. 22793 din

24 septembrie 2012, prin care au fost stabilite în sarcina societății obligații

de plată în cuantum total de 738.960 lei, reprezentând: taxe vamale - 424.520 lei;

T.V.A. - 97.352 lei; dobânzi taxe vamale - 114.226 lei; dobânzi T.V.A. -27.414 lei;

penalități taxe vamale - 60.845 lei; penalități T.V.A. - 14.603 lei, și

următoarele termene de plată:

(i) în termen de 10

zile de la data comunicării deciziei, pentru obligațiile vamale principale și

accesorii (fără a se indica temeiul legal pentru stabilirea termenului de 10

zile);

(î) până la data de

20 octombrie 2012, pentru restul obligațiilor fiscale.

Suplimentar, în

cuprinsul deciziei s-a făcut referire la dispozițiile art. 194 din O.G. nr. 92/2003,

inexistente în prezent, societatea fiind amenințată cu pierderea dreptului de a

mai efectua operațiuni de vămuire până la data stingerii integrale a

obligațiilor de plată către bugetul de stat.

Se arată că societatea

nu a fost audiată anterior emiterii deciziei contestate și nu a avut

posibilitatea de a formula în scris un punct de vedere.

În temeiul art. 205

și următoarele C. proc. fisc., societatea a formulat contestație în procedura

administrativă împotriva deciziei, care a fost înregistrată la D.R.A.O.V.

Galați sub nr. 23021 din 26 septembrie 2012.

Cu privire la

existența cazului bine justificat, reclamanta susține că, prin încheierea

procesului-verbal de control și emiterea deciziei, au fost eludate regulile

inspecției fiscale, întrucât organul de control nu a emis și nu a comunicat

avizul de inspecție fiscală, nu a respectat dreptul contribuabilului de a fi

informat, pe parcursul desfășurării controlului vamal ulterior și nu a

respectat dreptul contribuabilului de a fi audiat cu ocazia emiterii deciziei

contestate, drept prevăzut de art. 9 alin. (1) C. proc. fisc.

Referitor la paguba

iminentă, reclamanta susține că menținerea efectelor deciziei contestate ar

afecta grav activitatea economică curentă a societății, buna desfășurare a

programelor societății și a programelor de investiții. Decizia produce efecte

de la data de 20 octombrie 2012 și executarea ei ar atrage plata dobânzilor și

penalităților de întârziere, iar pornirea procedurii executării silite, ar

conduce la vânzarea bunurilor imobile și mobile ale societății, în condițiile

în care recuperarea ulterioară a acestora ar fi practic imposibilă.

de Curtea de apel

Prin Sentința nr. 440

din 9 octombrie 2012, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis cererea reclamantei și a dispus suspendarea executării Deciziei

pentru regularizarea situației nr. 22793 din 24 septembrie 2012, până la

pronunțarea instanței de fond, pentru considerentele arătate în continuare.

Instanța a constatat

că sunt îndeplinite condițiile procedurale impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

respectiv: consemnarea cauțiunii stabilite de instanță, potrivit art. 215 alin.

(2) C. proc. fisc. (filele 76 - 78), recipisa de consemnare fiind depusă la

registrul de valori al instanței, și sesizarea autorității publice cu

contestație în procedura administrativă reglementată de art. 205 și următoarele

C. proc. fisc.

Cu privire la cazul

bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, instanța

a reținut că, prin acțiune, reclamanta invocă grave ilegalități referitoare la

lipsa avizului de inspecție fiscală, nerespectarea dreptului contribuabilului

de a fi informat, nerespectarea dreptului contribuabilului de a fi audiat,

administrarea nelegală a probelor și refuzul acordării facilităților necesare

pregătirii apărării și insuficienta administrare a probelor de către organul de

control. Toate aceste presupuse nelegalități nu mai pot fi acoperite ulterior,

întrucât, potrivit art. 213 alin. (4) C. proc. fisc., doar contestatorul sau

intervenienții pot depune probe noi în susținerea cauzei. Toate aceste

susțineri invocate de reclamantă creează aparența de nelegalitate a actului

administrativ contestat și în condițiile în care vor fi dovedite ar conduce la

anularea acestuia.

Este îndeplinită și

condiția referitoare la prevenirea producerii unei pagube iminente, în sensul art.

2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, având în vedere suma de 738.960 lei

pe care reclamanta ar urma să o achite, iar, prin punerea în executare a

deciziei, practic, activitatea societății ar fi închisă cu consecința

imposibilității derulării programelor de investiții, având în vedere faptul că

reclamanta este o societate recent înființată.

de pârâta D.R.A.O.V. Galați

Î

mpotriva sentinței

pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs pârâta D.R.A.O.V. Galați, în

temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Prin criticile din

recurs, recurenta-pârâtă susține, în esență, că instanța de fond, fără temei

legal, a constatat că sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la cazul bine justificat și prevenirea

producerii unei pagube iminente.

În privința condiției

referitoare la existența unui cazul bine justificat, recurenta-pârâtă susține

că reclamanta nu a indicat nici un motiv temeinic care să justifice admiterea

cererii de suspendare a executării actului contestat, care se bucură de

prezumția de legalitate până la anularea lui de către instanța de judecată.

Susține recurenta că decizia contestată a fost emisă în urma unui control

ulterior, realizat cu respectarea în totalitate a Normelor metodologice

aprobate prin Ordinul vicepreședintelui A.N.A.F. nr. 7521/2006, societatea a

fost informată cu privire cu privire la efectuarea controlului, cu privire la

constatările rezultate, a luat cunoștință despre conținutul procesului-verbal

de control, prin semnarea acestuia, și se face confuzie între inspecția fiscală

și controlul ulterior.

Cu referire la paguba

iminentă, recurenta-pârâtă susține că iminența producerii unei pagube iminete

nu se prezumă, ci trebuie dovedită, iar susținerile intimatei-reclamante

referitoare la faptul că i s-ar indisponibiliza bunuri și i s-ar restrânge

creditele, nu pot fi reținute ca reprezentând o tulburare sau o pagubă

dovedită, având în vedere că societății nu i se aplică un tratament

preferențial față de alți contribuabili.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma criticilor din recurs, în raport cu art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerentele arătate în continuare.

și de drept relevante

Așa cum rezultă din

expunerea anterioară a lucrărilor dosarului, reclamanta SC P.S.S. SRL a

învestit instanța, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere de

suspendare a executării Deciziei pentru regularizarea situației nr. 22793 din

24 septembrie 2012 emisă de pârâta D.R.A.O.V. Galați, până la soluționarea pe

fond a litigiului.

Sub aspectul cazului

bine justificat, reclamanta a invocat, în esență, faptul că, pe parcursul

controlului și la momentul încheierii procesului-verbal de control, societății

nu i-a fost oferită posibilitatea de a-și prezenta în scris punctul de vedere

asupra constatărilor echipei de control, nu a fost audiată anterior emiterii

deciziei contestate și nu a avut posibilitatea de a formula în scris un punct de

vedere, fiind eludate regulile inspecției fiscale, întrucât nu a fost emis și

nu a fost comunicat avizul de inspecție fiscală, nu a fost respectat dreptul

contribuabilului de a fi informat pe parcursul desfășurării controlului vamal

ulterior și nu a fost respectat dreptul contribuabilului de a fi audiat cu

ocazia emiterii deciziei contestate, drept prevăzut de art. 9 alin. (1) C.

proc. fisc. Referitor la paguba iminentă, reclamanta a invocat iminența

afectării grave a activității economice curente a societății, buna desfășurare

a programelor societății și a investițiilor, iar executarea deciziei ar atrage

plata dobânzilor și penalităților de întârziere, pornirea procedurii executării

silite, cu riscul vânzării bunurilor imobile și mobile ale societății, în

condițiile în care recuperarea ulterioară a acestora ar fi practic imposibilă.

Suspendarea

executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în

art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile

administrative și în art. 15 din aceeași lege, pentru etapa judiciară de

contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit

să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în privința

cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea

acestuia de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în

anulare.

Această măsură de

protecție, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ,

poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute

cumulativ de lege:

- cazul bine

justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind

împrejurările legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o

îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;

- paguba iminentă,

definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind

prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea

previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu

public.

Cazul bine justificat

și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete

ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate

efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de

fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru

rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să

îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care

pot fi afectate.

În jurisprudența sa

constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a

reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună

suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analiza

criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a

actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele

împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o

îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act

administrativ.

În cauză, realizând o

a analiză

sumară

a aparenței dreptului, Înalta Curte reține că instanța de fond în mod temeinic și

legal a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1)

cu referire la art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004,

referitoare la cazul bine justificat și prevenirea producerii unei pagube

iminente.

Susținerile din

recurs referitoare la faptul că reclamanta nu ar fi indicat niciun motiv

temeinic de natură a răsturna prezumția de legalitate de care se bucură actul

administrativ nu pot fi primite, iar, sub acest aspect, motivarea instanței de

fond conferă consistență concluziei că subzistă o aparență de nelegalitate a

actului contestat, ce decurge din posibila nerespectare a dispozițiilor

legale care consacră

dreptul contribuabilului de a fi informat și audiat, dreptul la apărare precum

și cerințele procedurii de administrare a probelor în cadrul controlului

fiscal.

Cu referire la prevenirea

producerii unei pagube iminente, Înalta Curte reține că în mod corect instanța

de fond a apreciat că este îndeplinită cerința prevăzută de textul de lege, în

condițiile în care

suma

pe care societatea ar urma să o plătească în executarea actului contestat, ar

conduce la imposibilitatea derulării programelor de investiții ale agentului

economic, cu riscul vânzării, în cadrul procedurii de executare silită, a

bunurilor sale mobile și imobile, în condițiile în care recuperarea ulterioară

a acestora ar fi practic imposibilă.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de D.R.A.O.V. Galați în nume propriu

și pentru A.N.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de D.R.A.O.V. Galați în nume propriu și pentru A.N.V. împotriva Sentinței

nr. 440 din 9 octombrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 aprilie 2013.