ÎCCJ, decizie (scj.ro #83236)

Hotărâre judecătorească care ține loc de act de vânzare-cumpărare. Caracterul declarativ al acesteia. Condiții de admisibilitate Hotărârea judecătorească care ține loc de act de vânzare – cumpărare are caracter declarativ, ea, constată înțelegerea părților intervenită anterior. Acest lucru, este posibil, numai cu privire la convenții care la momentul încheierii lor întruneau toate condițiile de validitate nu și cu privire la convenții lovite de nulitate absolută pentru lipsa uneia sau unora dintre condițiile de validitate, întrucât nulitatea absolută nu poate fi acoperită în nici un fel și nici nu poate fi validată prin hotărâre judecătorească, dacă legea, prin excepție, nu dispune în sens contrar.

(Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia nr.984 din 11 martie 2008) Prin sentința nr.282 din 1 martie 2007, Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ a respins cererea formulată de reclamantul M.N., asociat unic la SC M.P. SRL în contradictor cu pârâta F.R.M. Instanța de fond a reținut în motivarea sentinței că cererea reclamantei prin care a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic în ce privește cumpărarea amenajării piscicole situate în comuna B. pe pârâtul C. nu poate fi admisă deoarece pârâta la momentul vânzării nu a avut în patrimoniu terenul pe care se afla amenajarea piscicolă. Curtea de Apel Ploiești, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr.138 din 26 iunie 2007, a respins ca nefondat apelul reclamantei.

În contra deciziei menționate reclamanta a declarat recurs solicitând modificarea deciziei atacate și pe fond admiterea acțiunii. Deși recurenta nu încadrează criticile formulate în motivele prevăzute limitativ de art.304 Cod procedură civilă, dezvoltarea acestora permite încadrarea lor în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă. Recursul este nefondat. În anul 2003 când recurentul pretinde că a dobândit de la intimată terenul, regimul juridic al circulației terenurilor era reglementat de Legea nr.54/1998, care prin art.2 alin.1 a stipulat că înstrăinarea și dobândirea terenurilor de orice fel prin acte juridice între vii trebuie să fie făcute prin încheierea actului în forma autentică.

Atât prin Legea nr.18/1991 cât și prin Legea nr.54/1998 forma autentică a actului de înstrăinare a fost instituită ad validitatem. În atare situație, cererea reclamantului recurent prin care a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic pentru amenajarea piscicolă situată pe suprafața de teren de 21,5 ha în mod corect a fost respinsă de instanță. Aceasta, deoarece, pe de o parte, nu s-a făcut dovada că vânzătoarea - pârâtă ar fi dobândit prin act autentic terenul în speță iar, pe de altă parte, chiar dacă s-ar fi făcut o atare dovadă, cum în anul 2003 când reclamantul pretinde că ”a cumpărat”, înstrăinarea și dobândirea de terenuri fiind supuse și ele condiției de validitate a formei autentice, actul care la acel moment era lovit de nulitate absolută nu poate fi confirmat pe cale judiciară printr-o hotărâre care să țină loc de act de vânzare – cumpărare în forma autentică.

Hotărârea judecătorească care ține loc de act de vânzare – cumpărare are caracter declarativ , ea, constată înțelegerea părților intervenită anterior. Acest lucru , este posibil , numai cu privire la convenții care la momentul încheierii lor întruneau toate condițiile de validitate nu și cu privire la convenții lovite de nulitate absolută pentru lipsa uneia sau unora dintre condițiile de validitate , întrucât nulitatea absolută nu poate fi acoperită în nici un fel și nici nu poate fi validată prin hotărâre judecătorească , dacă legea , prin excepție , nu dispune în sens contrar . Așa fiind Înalta Curte a respins recursul ca nefondat.