ÎCCJ, decizie (scj.ro #83236)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83236) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Hotărâre judecătorească care ține loc de act de
vânzare-cumpărare. Caracterul declarativ al acesteia. Condiții de
admisibilitate
Hotărârea judecătorească care ține loc de act de
vânzare – cumpărare are caracter declarativ, ea, constată
înțelegerea părților intervenită anterior.
Acest lucru, este posibil, numai cu privire la convenții care la momentul
încheierii lor întruneau toate condițiile de validitate nu și cu
privire la convenții lovite de nulitate absolută pentru lipsa uneia
sau unora dintre condițiile de validitate, întrucât nulitatea
absolută nu poate fi acoperită în nici un fel și nici nu poate
fi validată prin hotărâre judecătorească, dacă legea,
prin excepție, nu dispune în
sens
contrar.
(Înalta Curte de
Casație și Justiție Secția comercială decizia nr.984
din 11 martie 2008)
Prin
sentința nr.282 din 1 martie 2007, Tribunalul Dâmbovița, secția
comercială și de contencios administrativ a respins cererea
formulată de reclamantul M.N., asociat unic la SC M.P. SRL în contradictor
cu pârâta F.R.M.
Instanța de fond a reținut în motivarea sentinței că
cererea reclamantei prin care a solicitat pronunțarea unei hotărâri
care să țină loc de act autentic în ce privește
cumpărarea amenajării piscicole situate în comuna B. pe pârâtul C. nu
poate fi admisă deoarece pârâta la momentul vânzării nu a avut în
patrimoniu terenul pe care se afla amenajarea piscicolă.
Curtea de Apel Ploiești, Secția comercială și de contencios
administrativ și fiscal, prin decizia nr.138 din 26 iunie 2007, a respins
ca nefondat apelul reclamantei.
În contra deciziei menționate reclamanta a declarat recurs solicitând
modificarea deciziei atacate și pe fond admiterea acțiunii.
Deși recurenta nu încadrează criticile formulate în motivele
prevăzute limitativ de art.304 Cod procedură civilă, dezvoltarea
acestora permite încadrarea lor în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod
procedură civilă.
Recursul
este nefondat.
În anul 2003 când recurentul pretinde că a dobândit de la intimată
terenul, regimul juridic al circulației terenurilor era reglementat de
Legea nr.54/1998, care prin art.2 alin.1 a stipulat că înstrăinarea
și dobândirea terenurilor de orice fel prin acte juridice între vii
trebuie să fie făcute prin încheierea actului în forma autentică.
Atât prin Legea nr.18/1991 cât și prin Legea nr.54/1998 forma
autentică a actului de înstrăinare a fost instituită ad
validitatem.
În atare situație, cererea reclamantului recurent prin care a solicitat
pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act
autentic pentru amenajarea piscicolă situată pe suprafața de
teren de 21,5 ha în mod corect a fost respinsă de instanță.
Aceasta, deoarece, pe de o parte, nu s-a făcut dovada că
vânzătoarea - pârâtă ar fi dobândit prin act autentic terenul în speță
iar, pe de altă parte, chiar dacă s-ar fi făcut o atare
dovadă, cum în anul 2003 când reclamantul pretinde că ”a
cumpărat”, înstrăinarea și dobândirea de terenuri fiind supuse
și ele condiției de validitate a formei autentice, actul care la acel
moment era lovit de nulitate absolută nu poate fi confirmat pe cale
judiciară printr-o hotărâre care să țină loc de act de
vânzare – cumpărare în forma autentică.
Hotărârea
judecătorească
care
ține
loc de act de
vânzare
–
cumpărare
are
caracter
declarativ
, ea,
constată
înțelegerea
părților
intervenită
anterior.
Acest
lucru
,
este
posibil
,
numai
cu
privire
la
convenții
care la
momentul
încheierii
lor
întruneau
toate
condițiile
de
validitate
nu
și
cu
privire
la
convenții
lovite
de
nulitate
absolută
pentru
lipsa
uneia
sau
unora
dintre
condițiile
de
validitate
,
întrucât
nulitatea
absolută
nu
poate
fi
acoperită
în
nici
un
fel
și
nici
nu
poate
fi
validată
prin
hotărâre
judecătorească
,
dacă
legea
,
prin
excepție
,
nu
dispune
în
sens
contrar
.
Așa fiind Înalta Curte a respins
recursul ca nefondat.