ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 939/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 939/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta Fundația

Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice a solicitat, în contradictoriu

cu pârâtul C.N.A., anularea actului administrativ nr. 5027 din 14 aprilie 2010

emis de pârât, obligarea pârâtului să-i recunoască dreptul la replică față de

postul R.T.V. în legătură cu solicitarea nr. 4262, să constate încălcarea art. 29

alin. (1) lit. c), d), art. 40 și art. 90 alin. (1) lit. g) din Legea audiovizualului

nr. 504/2002 actualizată, prin furnizarea unui program care conține afirmații

discriminatorii pe criteriul sex, de către postul R.T.V. în data de 24

februarie 2010 în cadrul știrilor de la ora 14.00, obligarea C.N.A. să emită un

act administrativ prin care să oblige postul R.T.V. să acorde reclamantei dreptul

la replică și să oblige C.N.A. să emită o decizie prin care să sancționeze

contravențional postul R.T.V. pentru discriminare.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că prin actul administrativ nr. 5027 din 14 aprilie 2010

emis de autoritatea pârâtă a fost vătămată într-un interes legitim public prin

neacordarea dreptului la replică și prin nesancționarea pârâtului.

Reclamanta a precizat

că la data de 8 martie 2010 a înregistrat la postul R.T.V. solicitarea cu nr. 462

pentru a i se acorda dreptul la replică față de declarațiile prof. univ. dr. T.B.,

expert, psiholog criminalist, făcute în timpul unui interviu telefonic acordat

postului de televiziune în cauză, în data de 24 februarie 2010, în cadrul

știrilor de la ora 14.00. În cadrul interviului, declarațiile prof. B. date pe

marginea subiectului difuzat au avut un profund caracter discriminatoriu

împotriva femeilor iar reporterii nu le-au sancționat în nici un fel.

Reclamanta a mai

arătat că nu a primit nici un răspuns în termenul legal din partea postului de

televiziune, astfel că a făcut sesizare la C.N.A. prin care i-a solicitat

acestuia să-i acorde dreptul la replică și să constate și totodată, să

sancționeze contravenția săvârșită de postul R.T.V. constând în furnizarea de

către acesta a unui program care conține afirmații discriminatorii pe criteriu

de sex, potrivit art. 29 alin. (1) lit. c), art. 40 și art. 90 alin. (1) lit. g)

din Legea audiovizualului nr. 504/2002.

Prin încheierea de

ședință de la data de 12 aprilie 2011, Curtea de apela dispus introducerea în

cauză în calitate de pârât a SC R.M. SRL, societate care deține postul R.T.V.

Prin sentința civilă nr.

479 din 14 iunie 2011 Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta Fundația

Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice în contradictoriu cu pârâții C.N.A.

și SC R.M. SRL, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că decizia C.N.C.D. nr. 281/20

octombrie 2010 nu este opozabilă nici C.N.A. și nici postului de televiziune R.T.V.,

cu atât mai mult cu cât este emisă după emiterea actului atacat în prezenta

procedură. Este adevărat că ambele autorități verifică existența discriminării și

pot aplica sancțiuni însă ele sunt independente în ceea ce privește opinia pe

care o exprimă. În nici un caz nu se poate vorbi de o întâietate a opiniei C.N.C.D.

în această materie cu atât mai mult cu cât opinia acestuia a fost exprimată

după ce o altă autoritate a statului, respectiv C.N.A. a exprimat opinia

potrivit căreia faptele nu constituie discriminare.

În aceste condiții,

sancționarea postului de televiziune pe motiv că ar fi permis transmiterea de

mesaje discriminatorii nu se justifică.

Cât privește dreptul

la replică sau dreptul la rectificare, instanța de fond a constat că, în speță,

C.N.A. a reținut în mod corect că ceea ce s-a exprimat în emisiune reprezintă o

opinie a persoanei intervievate cu privire la cauzele care favorizează

producerea de agresiuni sexuale. Calitatea persoanei intervievate de om de

știință nu face ca o opinie să se transforme într-un fapt.

Împotriva hotărârii instanței

de fond reclamanta Fundația Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice a declarat

recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului s-a arătat că prima instanță a ignorat jurisprudența obligatorie a C.E.D.O.

în domeniul discriminării încadrând ca fiind nediscriminatorii declarațiile

făcute în emisiune prin aplicarea testului comparabilității la o situație în

care nu există termen de comparație între femei și bărbați.

Recurenta consideră

că instanța de fond însăși discriminează împotriva femeilor prin legitimarea

teoriei că femeile, printr-un comportament provocator, favorizează producerea

de agresiuni sexuale împotriva lor din partea bărbaților.

Prima instanță a

aplicat în mod eronat prevederile legale în domeniul dreptului la replică și la

rectificare întrucât nu a respectat jurisprudența C.E.D.O. prin care se cere să

se facă o diferențiere între declarația de fapte și opinia sau judecata de

valoare - faptele pot fi demonstrate, în timp ce judecățile de valoare nu pot

fi demonstrate.

În mod eronat prima

instanță a încadrat declarațiile făcute în emisiune de prof.Butoi ca nefiind discriminatorii

pe criteriul sex.

Astfel, recurenta

consideră că instanța a aplicat greșit prevederile art. 29.(1).c și d, art. 40,

din Legea audiovizualului nr. 504/2002 și art. 46 din Decizia nr. 187 din 3

aprilie 2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, precum

și prevederile art. 16 din Constituție și Protocolul12 la C.E.D.O.

Prima instanță deși a

luat în discuție caracterul discriminatoriu al declarațiilor făcute de prof. B.,

a desconsiderat complet Hotărârea C.N.C.D. nr. 281 din 20 octombrie 2010.

Aceasta califica drept discriminatorii pe criteriul sex declarațiile analizate

în cauză.

Prin urmare,

constatarea caracterului discriminatoriu al afirmațiilor prof. B. a fost

determinată cu putere de lucru judecat. Ceea ce trebuia să analizeze prima

instanță era comportamentul pârâtelor, C.N.A. și SC R.M. SRL., nu

comportamentul prof.Butoi.

Recurentul mai arată

că prima instanță a ignorat standardele obligatorii emise de C.E.D.O. în

domeniul libertății de exprimare.

Examinând cauza și

sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile

legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la

această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate:

Prin adresa recurenta

a solicitat C.N.A. sancționarea postului de televiziune R.T.V., precum și

obligarea acestui post la acordarea dreptului la replică și a dreptului la

rectificare în favoarea sa.

În susținerea

cererii, recurenta a invocat faptul că în emisiunea de știri difuzată de postul

R.T.V. în ziua de 24 februarie 2010, începând cu ora 14.00, declarațiile

telefonice ale profesorului universitar doctor T.B., specialist în psihologie

judiciară, în legătură cu cauzele care pot determina exercitarea violenței

asupra femeilor, ar fi avut un caracter discriminatoriu la adresa acestora din

urmă.

În emisiunea de știri

menționată, postul a prezentat informații cu privire la un caz neobișnuit,

petrecut în orașul lași, în care un bărbat comitea acte de violență în serie

asupra mai multor femei, pe care le tăia în zona coapselor cu un obiect

ascuțit.

Profesorul B. și-a

exprimat opinia generală cu privire la astfel de cazuri, precizând că, în unele

situații, comportamentul unei anumite categorii de femei este determinant în

producerea unor agresiuni.

Consiliul a luat în

discuție adresa formulată de recurentă și, pe cale de consecință, a apreciat că

în emisiunea menționată nu au fost încălcate prevederi din domeniul

audiovizualului, în general, și nici cele cu privire la discriminare, care să

atragă emiterea unei sancțiuni pentru postul R.T.V., nefiind îndeplinite nici

condițiile de acordare a dreptului la replică sau la rectificare.

Consiliul a mai

constatat că afirmațiile făcute de profesorul B. au reprezentat opiniile

acestuia în legătură cu cauzele care pot determina violențe și nicidecum fapte

neadevărate care să necesite drept la replică sau informații inexacte care ar

trebui rectificate, comunicându-i recurentei faptul că în ceea ce privește

solicitarea de acordare a dreptului la replică sau la rectificare, în cauză,

erau incidente dispozițiile art. 49 alin. (1) lit. a) din Decizia nr. 187/2006

privind Codul audiovizualului, art. 50 din Decizia nr. 220/2011, care prevăd că

dreptul la replică nu poate fi solicitat pentru opinii și judecăți de valoare.

Prin adresa din 12

mai 2010, Consiliul a comunicat recurentei faptul că își menține decizia luată

în ședința din data 13 aprilie 2010 comunicată prin adresa a cărei anulare se

solicită.

În ceea ce privește invocarea

Hotărârii C.N.C.D. nr. 281/2010, Înalta Curte constată că, în motivarea

acesteia, C.N.C.D. nu a stabilit că, în cauză, ar fi avut loc o discriminare în

sensul legii, ci un comportament pe criteriul genului, care poate duce la

crearea unui cadru intimidant.

Dar, chiar și în

situația în care prin Decizia C.N.C.D. s-ar fi stabilit fără echivoc că ar fi

avut loc o discriminare în sensul legii care reglementează acest domeniu, acest

fapt nu-i conferă autoritate de lucru judecat în raport de actele emise de

C.N.A., al cărui domeniu specific este reglementat de Legea audiovizualului,

având în vedere că, pe de o parte, un act administrativ nu poate fi asimilabil

ca formă, conținut și efecte cu o hotărâre judecătorească definitivă și

irevocabilă, iar, pe de altă parte, autoritatea de lucru judecat operează în

cazul acțiunilor în justiție, nu în cazul actelor administrative emise de

autorități publice în domenii specifice diferite.

Înalta Curte mai

constată că își motivează sentința în sensul că opinia profesorului B. nu poate

fi considerată discriminatorie atât timp cât se raporta exclusiv la tema

emisiunii care au reprezentat-o actele de violență săvârșite de un agresor de sex

masculin împotriva unor persoane de sex feminin.

Recurenta susține că

refuzul instanței de a dispune prin sentința recurată acordarea dreptului la

replică și rectificare reprezintă ignorarea standardelor obligatorii emise de C.E.D.O.

în domeniul libertății de exprimare, fără a arăta care sunt acestea.

Cele două drepturi -

la replică și la rectificare, astfel cum au fost solicitate, nu pot fi acordate

concomitent.

Dreptul la replică se

acordă oricărei persoane ale cărei drepturi sau interese legitime au fost

lezate prin prezentarea în cadrul unui program audiovizual a unor fapte

neadevărate.

Dreptul la

rectificare se acordă atunci când în cadrul unui program audiovizual drepturile

sau interesele legitime ale unei persoane au fost lezate prin prezentarea unor

informații inexacte.

Deci, pentru a putea

fi acordat dreptul la replică este necesar ca la adresa unei persoane

determinate să fie făcute acuzații cu privire la fapte pe care aceasta nu l-a

comis, iar pentru acordarea dreptului la rectificare ar fi trebuit să fie

prezentate pe post informații inexacte cu privire la o persoană, de asemenea,

identificabilă.

În cauza de față,

profesorul B. și-a exprimat o opinie cu privire la cauzele, respectiv

comportamentul unor femei care atrag comiterea de gesturi violente din partea

unor bărbați.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că instanța de fond nu a făcut o aplicare greșită a prevederilor

articolelor 41 și 90 alin. (1) literele d) și g) din Legea audiovizualului,

astfel cum susține recurenta, ci, a apreciat corect că cele exprimate de

profesorul B. au constituit opinia acestuia în legătură cu cauzele unor acte de

violență sexuală, opinie care nu constituie discriminare la adresa femeilor și

pentru care nu poate fi acordat dreptul la replică sau rectificare.

Asocierea refuzului

de acordare a dreptului la replică sau rectificare pentru opinii exprimate în

emisiune cu îngrădirea libertății de exprimare este incompatibilă, ținând cont

de conținutul libertății de exprimare care cuprinde libertatea de opinie și

libertatea de a primi sau comunica informații sau idei, fără ingerințe din

partea autorităților publice și fără limitări date de frontierele dintre state.

Libertatea de opinie

presupune ca nimeni să nu fie urmărit sau condamnat pentru opiniile sale,

deoarece posibilitatea pentru orice persoană de a avea și de a exprima o opinie

minoritară este o componentă esențială a unei societăți democratice care se

întemeiază pe pluralism, pe toleranță și pe spirit de deschidere.

Libertatea de a primi

ori de a comunica informații sau idei cuprinde atât libertatea de a difuza

informații, cât și libertatea de a primi informații în mod liber și din diverse

surse, fără nicio ingerință din partea autorităților publice.

Dreptul la replică

sau la rectificare pe care îl poate exercita o persoană care se consideră

prejudiciată prin difuzarea unui material audiovizual care a conținut fapte

neadevărate ori informații inexacte nu se circumscrie definiției libertății de

exprimare, și, pe cale de consecință, neacordarea dreptului la replică/rectificare

pentru opiniile exprimate în cadrul unei emisiuni audiovizuale nu poate

constitui îngrădirea libertății de exprimare, astfel cum în mod greșit

consideră recurenta.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu

pot fi primite, instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe

care o va menține.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Fundația Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice împotriva

sentinței civile nr. 4179 din 14 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 februarie 2013.