ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3384/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 111 din 29 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost admisă, în parte, cererea formulată de reclamanta SC J.S. SRL, în contradictoriu cu pârâta CNADNR SA, a fost obligat expropriatorul să-i plătească reclamantei suma de 33.000 euro în echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua plății, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a sentinței, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de anulare parțială a hotărârii nr. 10 din 15 noiembrie 2007 și a fost obligată pârâta la plata sumei de 3.970 RON cheltuieli de judecată, către reclamantă. Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței Tribunalului a fost respins, ca tardiv, prin decizia nr. 366 A din 14 iunie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. și susținând, în esență, că instanța a omologat un raport de expertiză tehnică efectuat cu încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, că nu i-a fost comunicată excepția tardivității apelului, încălcându-se astfel prevederile art. 129 alin. (5) din C. proc. civ., precum și dreptul la apărare și principiul contradictorialității. Recursul este nefondat. Raportat la soluția de respingere a apelului ca tardiv declarat, nu pot fi analizate decât motivele de recurs ce vizează acest aspect. Conform art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

Or, pârâtei i-a fost comunicată sentința Tribunalului la data de 22 martie 2010, iar declarația de apel a fost expediată prin poștă, la data de 14 aprilie 2010, după expirarea termenului legal. Este adevărat că a fost soluționată excepția la primul termen de judecată, fiind invocată de apărătorul reclamantei, care a formulat-o oral, deci nu se impunea a fi comunicată, iar faptul că pârâta nu s-a prezentat în instanță pentru a-și exercita dreptul la apărare nu este imputabil instanței, fiind la latitudinea părții, conform principiului disponibilității, dacă dorește să participe la dezbateri. În consecință, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta CNADNR pentru Statul Român împotriva deciziei nr. 366/A din 14 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă pe recurentă la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli de judecată către intimata SC J S. SRL. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 aprilie 2011.