BOYKO c. UKRAINE

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cererea nr. 13338/02 prezentată de Viktor Ivanovich BOYKO împotriva Ucrainei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 8 ianuarie 2008 într-o cameră compusă din Peer Lorenzen, președinte, Karel Jungwiert, Volodymyr Butkevych, Margarita Tsatsa-Nikolovska, Javier Borrego, Renate Jaeger, Mark Villiger, judecători, și Claudia Westerdiek; graffière de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 28 iulie 2001, după ce a deliberat, face următoarea decizie, făcând apel la reclamant, dl Viktor Ivanovich Boyko, un cetățean ucrainean, născut în 1959 și rezident în Kirovograd. Guvernul ucrainean (atmosfera) este reprezentat de agentul său, Yuriy Zaytsev, de la Ministerul Justiției. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: până în decembrie 2000, reclamantul a lucrat ca inspector-șef la administrația fiscală din orașul Kirovograd. La 24 octombrie 2000, un agent al serviciului regional de combatere a crimei organizate al Ministerului de Interne a emis un proces verbal prin care se concluziona că reclamantul încălcase art. 1 litera (a) din Legea privind combaterea corupției. În ceea ce privește faptul că, timp de un an, acesta a utilizat în mod gratuit, pe cont propriu, parcarea societății private F. La 25 octombrie 2000, procesul verbal privind încălcarea dreptului administrativ, împreună cu observațiile reclamantului anexate, a fost transmis Tribunalului. Printr-o decizie din 19 decembrie 2000 pronunțată în absența reclamantului și care nu poate face obiectul unei căi de atac, după ce a recunoscut reclamantul vinovat de corupție pasivă, tribunalul din Leninsky din Kirovograd i-a aplicat, în conformitate cu Legea privind combaterea corupției. O amendă administrativă în valoare de 500 UAH (hryvnyas ucraineans) și a ordonat administrației acestuia să-l concedieze. Instanța nota împotriva deciziei din 19 decembrie 2000, reclamantul a depus o plângere în ordin de control El nu a luat în considerare cazul său de către acesta din urmă, care, printr-o decizie din 12 februarie 2001, a redus suma de la mai mult de 425 [1] UAH, dar a confirmat decizia contestată pentru restul. Reclamantul a depus apoi o plângere în ordinea controlului Prin decizia din 14 mai 2001, pronunțată și în absența reclamantului, acesta a modificat deciziile din 19 decembrie 2000 și 12 februarie 2001, adăugând interdicția de a exercita funcții publice pe o perioadă de trei ani de la data concedierii. Invocând articolele 6 alineatul (1) și 13 din Convenție, reclamantul se plânge că instanța și-a încheiat cazul administrativ în absența sa, în timp ce l-a informat cu privire la încetarea sa de boală. El consideră că judecătorul a fost părtinitor. El critică, de asemenea, aprecierea probelor efectuate de instanță, care sunt injuste și incorecte. La 29 noiembrie 2005, Curtea a decis să aducă cererea la cunoștința guvernului, care și-a prezentat observațiile la 13 martie 2006. La 6 aprilie 2006, observațiile guvernului au fost comunicate reclamantului pentru ca acesta din urmă să își poată prezenta, la rândul său, observațiile înainte de 19 mai 2006. De atunci, reclamantul nu a contactat Curtea. La 11 iulie 2006, o scrisoare de avertizare cu confirmare de primire a fost trimisă de către grefa Curții reclamantului. Scrisoarea la care a informat că, în lipsa unui răspuns, Curtea ar putea considera că a decis să nu își mai mențină cererea și să decidă să o elimine din rol. Scrisoarea a ajuns la destinatar la 18 iulie 2006. Nu s-a dat nicio continuare acestei scrisori. În concluzie, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină pledoaria în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În plus, Curtea consideră că: Convenția. Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Modulul Președinte [1] Aproximativ 85 EUR

CINQUIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

13338/02

présentée par Viktor Ivanovich BOYKO

contre l’Ukraine

La Cour européenne des Droits de l’Homme (cinquième section), siégeant le 8 Janvier 2008 en une chambre composée de

:

Peer Lorenzen,

président,

Karel Jungwiert,

Volodymyr Butkevych,

Margarita Tsatsa-Nikolovska,

Javier Borrego Borrego,

Renate Jaeger,

Mark Villiger,

juges,

et de Claudia Westerdiek,

greffière de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 28 juillet 2001,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant, M. Viktor Ivanovich Boyko, est un ressortissant ukrainien, né en 1959 et résidant à Kirovograd. Le gouvernement ukrainien («

le Gouvernement

») est représenté par son agent, M. Yuriy Zaytsev, du ministère de la Justice.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

Jusqu’en décembre 2000, le requérant travaillait comme inspecteur en chef à l’administration fiscale d’Etat dans la ville de Kirovograd.

Le 24 octobre 2000, un agent du service régional de lutte contre le crime organisé du ministère de l’Intérieur dressa un procès verbal constatant que le requérant avait enfreint l’article 1 a) de la loi «

sur la lutte contre la corruption

», en ce que, durant une année, il avait gratuitement utilisé, pour son propre compte, le parking de la société privée F. Le 25 octobre 2000, le procès verbal de l’infraction administrative, avec les commentaires du requérant annexés, fut transmis au tribunal.

Par une décision du 19 décembre 2000 rendu en absence du requérant et non susceptible de recours, après avoir reconnu le requérant coupable de corruption passive, le tribunal d’arrondissement Leninsky à Kirovograd lui infligea, conformément à la loi «

sur la lutte contre la corruption

», une amende administrative d’un montant de 500 UAH (hryvnyas ukrainiennes) et ordonna à son administration de le licencier. Le tribunal nota

:

Contre la décision du 19 décembre 2000, le requérant déposa une plainte «

en ordre de contrôle

» auprès du président de la cour de la région de Kirovograd. Il n’assista pas à l’examen de son affaire par ce dernier qui, par une décision du 12 février 2001, diminua le montant de l’amende jusqu’à 425

[1]

UAH mais confirma la décision contestée pour le reste.

Le requérant déposa alors une plainte «

en ordre de contrôle

» auprès du président de la Cour Suprême de l’Ukraine. Celui-ci, par une décision du 14

mai 2001, également rendue en l’absence du requérant, modifia

in pejus

les décisions des 19

décembre 2000 et 12 février 2001, en y ajoutant l’interdiction d’exercer des fonctions publiques pour une période de trois ans à compter de la date de son licenciement.

GRIEFS

Invoquant les articles 6 § 1 et 13 de la Convention, le requérant se plaint que le tribunal ait tranché son affaire administrative en son absence, alors qu’il l’avait informé de son arrêt maladie. Il estime que la juge a été partiale. Il critique également l’appréciation des preuves opérée par le tribunal, l’estimant injuste et incorrecte.

EN DROIT

Le 29 novembre 2005, la Cour a décidé de porter la requête à la connaissance du Gouvernement, qui a présenté ses observations le 13

mars

Le 11 juillet 2006, une lettre d’avertissement avec accusé de réception a été envoyée par le greffe de la Cour au requérant. La lettre l’informait de ce que, en l’absence de réponse sa part, la Cour pourrait estimer qu’il n’entendait plus maintenir sa requête et décider de la rayer du rôle. La lettre est parvenue au destinataire le 18 juillet 2006. Aucune suite n’a été donnée à ce courrier.

La Cour en conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête, au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Elle estime, par ailleurs, qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1

in fine

de la Convention. Il convient donc de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Claudia Westerdiek

Peer Lorenzen

Greffière

Président

[1]

Environ 85 euros