ÎCCJ, decizie (scj.ro #82729)

Desfacerea contractului de muncă.Caz de nelegalitate Este nelegală desfacerea contractului de muncă din ințiativa angajatorului în perioada în care salariata se află în concediu pentru creșterea copilului, acordat în condițiile legii. Secția civilă, decizia nr.533 din 12 februarie 2002 În urma probelor administrate, prin sentința civilă nr.609 din 11.10.2000, pronunțată de Judecătoria Orșova, s-a admis contestația formulată de contestatoarea B.C. și s-a dispus anularea deciziei nr.29 din 07.06.2000, emisă de Liceul „T.L.” din Orșov, precum și reintegrarea contestatoarei pe postul deținut, cu plata drepturilor bănești, cuvenite de la data desfacerii contractului de muncă și până la data reintegrării efective.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a motivat că prin luarea măsurii desfacerii contractului de muncă a contestatoarei B. C. M., în perioada în care aceasta se afla în concediu pentru creșterea și îngrijrea copilului până la vârsta de 2 ani, intimatul Liceul „T. L.” din Orșova a încălcat prevederile art.146 din Codul muncii și prevederile art.6 din Precizările 961/1997 date de M.M.P.S.M. în aplicarea Legii nr.120/1997, decizia fiind ilegală, impunându-se anularea ei și restabilirea legalității. Prin decizia civilă nr.949/R/17.04.2001 pronunțată de Tribunalul Mehedinți s-a admis recursul declarat de intimat,s-a casat sentința pronunțată de Judecătoria Orșova și rejudecându-se cauza, s-a respins contestația formulată de contestatoarea B.C.M.

În motivarea deciziei s-a reținut că măsura desfacerii contractului de muncă al angajatei, aflată în concediu pentru creșterea și îngrijirea copilului până la vârsta de 2 ani, se justifică pentru că postul de laborant pe care aceasta a fost angajată cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată a fost desființat. Împotriva acestei decizii civile, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, în temeiul art.330 pct.2 Cod procedură civilă, considerând că hotărârea criticată a fost pronunțată cu încălcarea legii. Recursul în anulare este fondat.

Potrivit art.146 din Codul muncii, nu poate fi desfăcut din inițiativa unității contractul de muncă al persoanei încadrate, în timpul cât aceasta se află în perioada incapacității temporare de muncă, în care primește ajutoare de asigurări sociale, în caz de graviditate, în timpul concediului de maternitate și în perioada de alăptare, în perioada cât îngrijește copilul bolnav, în vârstă de până la trei ani, precum și în timpul cât soțul satisface serviciul militar, în afară de cazurile prevăzute de art.130 alin.1 lit.”c”, „d”, „g”, „j”, „k” și „l” din Codul muncii. Potrivit Legii nr.120/1997 privind concediul plătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, sub imperiul căreia s-a judecat litigiul, femeile asigurate în cadrul sistemului asigurărilor sociale de stat au dreptul la concediu plătit pentru îngrijirea copilului până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani.

Este de precizat că, deși Legea nr.120/1997 a fost abrogată la data de 1 aprilie 2001, prin Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări, acest drept a fost menținut, fiind prevăzut în art.121-125. Ministerul Muncii și Protecției Sociale, corelând reglementările legale în materie, prin art.6 din Precizările nr.961/13 august 1997 emise în aplicarea Legii 120/1997, stipulează că angajatorii nu pot dispune desfacerea contractelor individuale de muncă ale angajaților pe timpul cât aceștia beneficiază de indemnizații în baza Legii nr.120/1997. Din probele administrate în cauză, este de menționat,că la data desfacerii contractului de muncă, contestatoarea se afla în concediu pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, prevăzut de Legea nr.120/1997.

Cum prevederile art.146 Codul muncii, coroborate cu prevederile Legii nr.120/1997 sunt fără echivoc, nefăcându-se alte distincții, instanța de recurs a admis fără temei legal recursul intimatei-recurente, cu o motivare străină de prevederile legale arătate mai înainte, pronunțând în acest fel o hotărâre nelegală, cu încălcarea esențială a legii, ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.