ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3685/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3685/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului
negativ de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Judecătoriei Fălticeni, contestatorul S.P.G., în contradictoriu cu intimatele Consiliul
Local M. - D.T.I. și A.R.R. - Agenția A.R.R. Bacău a formulat contestație la executare
împotriva deciziei din 19 ianuarie 2012 și somației din 19 ianuarie 2012 emise de
intimate, precum și plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție
din 17 octombrie 2011.
Prin sentința
civilă nr. 616 din 26 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Fălticeni s-a admis
excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Fălticeni și s-a declinat cauza
civilă având ca obiect „contestație la executare + plângere contravențională",
privind pe contestatorul S.P.G. în contradictoriu cu intimatele Consiliul Local
M. - D.T.I. și A.R.R. - Agenția A.R.R. Bacău, spre competentă soluționare către
Judecătoria Bacău, reținându-se incidența prevederilor art. 32 alin. (2) din O.G.
nr. 2/2001, care reglementează o competență teritorială absolută, de la care părțile
nu pot deroga.
Cauza a fost înregistrată
pe rolul Judecătoriei Bacău.
Prin sentința
civilă nr. 5222 din 12 iunie 2012, Judecătoria Bacău, secția civilă, a admis excepția
necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bacău în ceea ce privește capătul de cerere
având ca obiect contestație la executare și a declinat competența de soluționare
a cauzei având ca obiect contestație la executare în favoarea Judecătoriei Fălticeni.
A constatat intervenit conflictul negativ de competență între Judecătoria Bacău
și Judecătoria Fălticeni și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și
Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență. A respins excepția
necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bacău în ceea ce privește capătul de cerere
având ca obiect plângere contravențională formulată împotriva procesului-verbal
din 17 octombrie 2011. A disjuns capătul de cerere având ca obiect plângere contravențională
și a dispus formarea unui nou dosar.
Pentru a pronunța
astfel, Judecătoria Bacău a reținut, în esență, cu privire la competența de soluționare
a contestației la executare faptul că, sunt incidente dispozițiile art. 373
alin. (2) C. proc. civ. și cele ale art. 136 alin. (5) C. proc. fisc.
Cu privire la
competența de soluționare a celui de al doilea capăt de cerere având ca obiect plângere
contravențională formulată împotriva procesului-verbal din 17 octombrie 2011, instanța
a respins ca neîntemeiată excepția necompetenței, reținând incidența prevederilor
art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.
Înalta Curte,
constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe,
care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul
dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență,
stabilind în favoarea Judecătoriei Fălticeni competența de soluționare a cauzei,
pentru următoarele considerente:
Obiectul prezentului
litigiu îl constituie capătul de cerere privind contestația la executare împotriva
deciziei din 19 ianuarie 2012 și a somației din 19 ianuarie 2012, ambele emise de
Consiliul Local M. - D.I.T., în temeiul căreia au fost invocate dispozițiile
art. 172-173 C. proc. fisc., art. 373, art. 374
1
și art. 399 C.
proc. civ., conform precizărilor făcute la data de 11 iunie 2012.
Dispozițiile
art. 172 alin. (1) C. proc. fisc. stabilesc că persoanele interesate pot face contestație
împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prezentului cod de către
organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească
un act de executare în condițiile legii. Alin. (4) din același text de lege evocat,
stabilește că, contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și
se judecă în procedură de urgență.
Înalta Curte reține
că, în lipsa unor proceduri exprese referitoare la instanța judecătorească competentă,
devin aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (3) C.proc.fisc. conform cărora "unde
prezentul cod nu dispune se aplică dispozițiile C. proc. civ.
Astfel că, prevederile
art. 373 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "instanța de executare este
judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, în afara cazurilor în care
legea dispune astfel", devin incidente speței.
Din coroborarea
acestor dispoziții legale cu prevederile art. 136 alin. (5) C.proc.fisc., rezultă
că, competența de soluționarea a contestației la executare de față îi revine Judecătoriei
Fălticeni, ca și instanță în a cărei rază teritorială urmează să se efectueze executarea,
respectiv sediul debitorului.
În consecință,
față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin.
(5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să stabilească competența de soluționare
a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Fălticeni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare în favoarea Judecătoriei Fălticeni.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
26 septembrie 2012.