ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6336/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față, Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buhuși la data de 2 martie 2011, C.G. a solicitat punerea în executare silită a Sentinței civile nr. 2774 din 20 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, debitor fiind Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Primăria Filipești, județul Bacău. Prin încheierea din camera de consiliu din 4 martie 2011, Judecătoria Buhuși a respins cererea de încuviințare a executării silite, constatând că titlul executoriu face parte din categoria celor care cuprind dispoziții ce nu pot fi aduse la îndeplinire prin executare silită.

Prin Decizia nr. 471 din 3 iunie 2011, Tribunalul Bacău, secția civilă, a admis recursul declarat de C.G. împotriva încheierii, pe care a casat-o, cauza fiind trimisă spre rejudecare în primă instanță Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Tribunalul Bacău a reținut că titlul executoriu este pronunțat de o instanță de contencios administrativ, iar, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ț) din Legea nr. 554/2004, instanța de executare este cea care a soluționat fondul litigiului. Prin Sentința civilă nr. 2826 din 20 iunie 2012, Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buhuși.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului. Tribunalul București a reținut că, deși titlul executoriu reprezintă o hotărâre pronunțată de o instanță de contencios administrativ, acest lucru nu atrage și competența ratione materiae a instanței care a judecat fondul litigiului, deoarece instanța de contencios nu este instanță de executare de drept comun, iar art. 2 alin. (1) lit. ț) din Legea nr. 554/2004 are în vedere doar luarea măsurilor specifice de executare silită reglementate în domeniul de referință. Înalta Curte constată că nu există conflict negativ de competență și va respinge sesizarea de a pronunța un regulator de competență, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 20 C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente pentru a judeca aceeași pricină. Prin urmare, conflictul negativ de competență presupune sesizarea cu aceeași cauză a două sau mai multe instanțe care s-au declarat necompetente prin hotărâri rămase irevocabile, iar declinările de competență între instanțele sesizate să fie reciproce. În prezenta cauză, însă, nu sunt întrunite aceste condiții. În condițiile în care se pretinde că există conflict negativ de competență între Judecătoria Buhuși și Tribunalul București, se constată că între aceste instanțe nu a existat o declinare reciprocă de competență.

Trimiterea cauzei spre competentă soluționare în fond este o consecință a dezlegării dată de instanța de recurs chestiunii de ordine publică referitoare la competență, dezlegare obligatorie potrivit dispozițiilor art. 315 C. proc. civ. pentru instanța de rejudecare. Prin urmare, atât timp cât instanța competentă a fost stabilită de instanța de recurs, această chestiune nu poate fi repusă în discuție la rejudecare, motiv pentru care nu poate exista nici conflict negativ de competență.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge sesizarea cu regulator de competență. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 octombrie 2012. Procesat de GGC - GV