ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3732/2011

Ședința publică din 18 noiembrie 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC E.K.T. SRL, a chemat în

judecată pe pârâtul C.G. și a solicitat să se constate nulitatea absolută a

contractului de vânzare autentificat sub nr. 385/1998, încheiat între autoarea

reclamantei și pârât, pentru lipsa consimțământului, cauza ilicită și lipsa

avizului autorității administrative, repunerea părților în situația anterioară

și obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate și liniștită posesie

imobilul ,,Ferma Chitila”.

Reclamanta a susținut, în esență, că

prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4130/2003, SC G.C. SA

i-a vândut tot activul său, respectiv toate drepturile reale și de creanță,

inclusiv drepturile litigioase existente în patrimoniul său, iar în situația în

care se vor identifica și alte bunuri și creanțe, acestea se vor transfera de

drept în proprietatea cumpărătoarei.

Consideră reclamanta că între autoarea

sa

SC G.C. SA și pârât

s-a încheiat în anul 1998 un contract de schimb prin care pârâtul a transmis trei

suprafețe de teren, în schimbul Fermei Chitila, cu toate că societatea

comercială se afla în procedura insolvenței, iar procedura de vânzare

reglementată de art. 14 alin. (2), art. 63 și art. 102 din Legea nr. 64/1995, nu

a fost respectată așa încât vânzătorul nu și-a manifestat consimțământul de a

înstrăina.

Pe de altă parte reclamantul a

susținut că actul încheiat în anul 1998 este afectat de cauză ilicită, valoarea

contraprestației fiind de 30 de ori mai mică.

Au formulat în cauză cereri de

intervenție în interes propriu

SC

D. SRL, SC I.T.X. România SRL și SC H. România SA Tribunalul București, prin

sentința comercială nr. 13914 din 23 noiembrie 2007, a respins excepția

necompetenței funcționale a instanței, a admis excepția lipsei calității active

a reclamantei, respingând acțiunea și a disjuns cererile de intervenție

principale formulate de SC D. SRL, SC H. România SA și SC I.T.X. România SA.

Instanța de fond a reținut că bunul ce

formează obiectul actului a cărui nulitate se cere nu a fost menționat în actul

adițional la contractul încheiat între reclamantă și SC G.C. SA, iar judecătorul

sindic, la data pronunțării încheierii privind identificarea bunurilor

debitoarei falite (în aplicarea dispozițiilor art. 102 din Legea nr. 64/1995,

nu avea propunerea lichidatorului asupra includerii în activul societății

comerciale, a ,,Fermei Chitila”, întrucât aceasta a fost înstrăinată în anul

1998.

Astfel,

SC G.R.B.G. SRL, care a dobândit drepturile litigioase de

la reclamantă, nu justifică, prin subrogație, calitatea procesuală activă.

Împotriva sentinței astfel pronunțată,

SC G.R.B.G. SRL a declarat apel, criticând hotărârea primei instanțe pe motiv

că instanța competentă să soluționeze acțiunea de constatare a nulității

contractului de schimb era instanța civilă, iar calitatea procesuală activă era

dată de actul de vânzare-cumpărare, prin care, autoarea sa - SC E.K.T. SRL - a

dobândit întreg activul, respectiv toate drepturile patrimoniale, reale și de

creanță, inclusiv drepturile litigioase existente în patrimoniul vânzătorului.

Prin încheierea din 5 mai 2009, Curtea

de Apel București, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1) C. proc. civ.

suspendă judecata apelului astfel declarat, motivat pe importanța actelor de

urmărire penală care se întocmesc împotriva pârâtului C.G. și care pot avea

legătură cu interesele părților în litigiu.

Prin decizia nr. 1783 din 19 mai 2010

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost admis recursul reclamantei,

împotriva încheierii de suspendare a judecății cauzei și trimis dosarul curții

de apel pentru continuarea judecății.

Instanța de recurs a considerat greșit

interpretate dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. în raport de

unul dintre motivele de apel - lipsa calității procesuale active – față de care

instanța trebuia să facă o analiză strictă din perspectiva înrâuririi pe care

ar fi avut-o în procesul penal, în condițiile în care pretinsele fapte penale

au legătură cu fondul litigiului care nu a fost soluționat de prima instanță.

Prin decizia comercială nr. 220 din 26

aprilie 2011, Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul declarat de

SC G.R.B.G. SRL împotriva sentinței nr. 13914/2007 a Tribunalului București.

Instanța de apel a reținut în esență

că cererea de nulitate absolută a unui act juridic cu conținut patrimonial,

este o cerere în realizare întrucât consecința anulării produce schimbări corespunzătoare

asupra titularului dreptului, iar domeniul de aplicare al art. 4 C. com.,

interpretat după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 138/2000 îl constituie toate

actele și operațiunile unui comerciant, ca prezumție

juris tantum

de

comercialitate.

În privința calității procesuale,

instanța de apel a reținut că pentru a avea calitate procesuală activă,

reclamantul trebuie să afirme un interes personal și D. corespunzător unui

drept subiectiv al cărui titular este. Însă, transmisiunea activelor realizată

prin actul de vânzare din anul 2003 nu includea ,,Ferma Chitila”, iar art. 6.2

din actul adițional conferea cumpărătorului calitatea de succesor cu titlu

particular, actul de schimb încheiat în 1998 fiind în afara bunurilor imobile ce

au format obiectul contractului de vânzare-cumpărare.

Împotriva deciziei astfel pronunțată,

SC G.R.B.G. SRL a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3 și

9 C. proc. civ.

Critica legată de încălcarea dispozițiilor

de ordine publică privind competența instanței nu a mai fost susținută de

recurentă, astfel încât asupra acestor motive nu se va mai face vreo referire.

În privința greșitei interpretări și

aplicări a legii, recurenta susține că prin contractul de vânzare-cumpărare,

autoarea acesteia a cumpărat toate drepturile patrimoniale reale și de creanță,

inclusiv drepturile litigioase iar în situația în care se vor identifica și alte

bunuri și creanțe, acestea vor trece de drept în proprietatea cumpărătoarei.

Mai susține recurenta că interesul

reclamantei este dovedit prin punerea în mișcare a acțiunii penale încă din

anul 1998 împotriva pârâtului prin ordonanță a procurorului pentru fapta de a

ajuta pe inculpații I. și S. de a dispune de terenul de 98.130 mp. Iar dacă s-a

pus în mișcare acțiunea penală, interesul întregii societăți este de a obține anularea

actului de schimb.

Critica deciziei recurate se referă și

la ignorarea de către instanța de apel a autorității de lucru judecat a

deciziei comerciale 595/R/2006 a aceleiași curți de apel, prin care s-a

recunoscut calitatea procesuală activă a autoarei reclamantei într-o acțiune ce

avea obiect drepturile litigioase și prin care s-a menționat că drepturile

acesteia nu sunt limitate la acțiunile promovate de vânzător.

Un alt motiv de recurs întemeiat pe

greșita aplicare și interpretare a legii, se referă la prevederile art. 98 și

urm. din Legea nr. 64/1995 și are drept argument dobândirea de către SC E.K.T.

SRL în cadrul procedurii falimentului, a întreg activului SC G.C. SA cu prețul

de 3.300.000 dolari SUA ceea ce îi conferă calitatea de succesor universal

inclusiv pentru drepturile viitoare. Astfel art. 100 din lege prevedea că

bunurile vor putea fi vândute în bloc sau individual; art. 101 prevedea obligația

lichidatorului de întocmire a unui raport în care vor fi indicate descrise și

evaluate bunurile ce urmează a fi vândute; iar vânzarea s-a realizat ca fracție

din patrimoniu cu valoare de natură să acopere pasivul, să preia obligațiile

aferente activului și să arhiveze documentele SC G.C. SA.

Recurenta consideră că instanța de

apel nu a avut în vedere prevederile art. 16, art. 19 și art. 20 din Legea nr. 15/1990,

art. 65 din Legea nr. 31/1990, art. 14 și art. 22 din Legea nr. 82/1991 și H.G.

1353/1990 ce reglementează constituirea societăților pe acțiuni ca succesoare

ale unităților economice de stat, inventarierea patrimoniului și proprietatea

asupra bunurilor, precum și valoarea acțiunilor, vărsămintele efectuate și

înregistrarea în contabilitate.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru considerentele ce se vor expune.

Prin contractul de vânzare

autentificat sub nr. 4130 din 12 noiembrie 2003

SC E.K.T. SRL a dobândit dreptul de proprietate asupra

activelor consemnate în art. 1, Cap. I-IV.

Cap. V al art. 1 prevedea transferul

altor bunuri și creanțe care se vor identifica în patrimoniul SC G.C. SA, în

proprietatea reclamantei (cumpărătorului), prin încheierea unui act adițional.

Actul adițional din 2 decembrie 2005 a

identificat alte active ce au fost transmise în patrimoniul reclamantei precum

și drepturile litigioase existente, între care nu figura ,,Ferma Chitila”.

Prin art. 6.2 al actului încheiat

între vânzătoare și cumpărătoare s-a stabilit calitatea de succesor cu titlu

particular asupra imobilelor, calitate pe care instanțele de fond au

constatat-o în persoana reclamantei.

Interpretarea dată de reclamantă

actului dedus judecății – contractul și actul adițional și pe care instanța de

recurs o analizează sub aspectele prevăzute de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.,

este greșită .

Urmare a actului de schimb încheiat în

anul 1998, în patrimoniul

SC

G.C. SA a avut loc o subrogație reală, locul Fermei Chitila fiind luat de

terenurile date în schimb. În această măsură atât prin identificarea bunurilor

de către lichidator , cât și prin actele încheiate în anii 2003 și 2005,

prevederile Cap. V din contract completate cu art. 6 din actul adițional apar neîndoielnice.

Ele vizează bunuri și drepturi care se vor identifica după încheierea acordului

de voință pentru cele ce ar fi existat în patrimoniul vânzătoarei; dar prin

actul de schimb încheiat cu 5 ani înainte drepturile asupra bunului, obiect al

acestui prim act, nu se mai aflau în patrimoniul vânzătoarei și asupra lui nu

exista un drept litigios pentru a avea o vocație asupra sa.

Existența unei ordonanțe de punere în

mișcare a acțiunii penale din 15 octombrie 1998, fără ca până la această dată să

se finalizeze printr-o hotărâre judecătorească, nu justifică, prin ea însăși

anularea actului de schimb. Interesul general pentru anularea actului de schimb

indicat în condițiile stipulate în anul 1998 devine D. legitim, născut și

actual în situația în care se dovedește săvârșirea unei infracțiuni în legătură

cu încheierea și efectele actului.

În privința puterii de lucru judecat a

deciziei comerciale 595/R/2006 a Curții de Apel București, instanța de apel

judicios a considerat motivul nepertinent.

Instanța în situația dedusă judecății

a apreciat în concret asupra calității procesuale active a reclamantei SC E.K.T.

SRL în raport de prevederile art. 6.1 din actul adițional la contractul

4130/2003, considerând îndeplinite toate condițiile de exercitare a acelei

acțiuni.

În această măsură critica deciziei

atacată prin prezentul recurs este nepertinentă, efectele hotărârii

judecătorești evocate fiind relative, cu privire la părți, obiect și cauză.

Calitatea de succesor universal nu

numai că nu e recunoscută formal în actele încheiate de părți (vânzător și

cumpărător) dar și ca o consecință a transmisiunii activului și drepturilor

litigioase, fără a avea importanță prețul plătit.

Motivele de recurs relative la greșita

aplicare a Legii nr. 15/1990, art. 14 și art. 22 din Legea nr. 82/1991 și H.G.

1353/1990 nu au fost invocate instanței de apel.

Astfel, exercitarea controlului

judiciar, guvernat de principiul legalității căilor de atac, determină ca

examinarea hotărârii atacate să nu poată fi făcută decât pentru motivele

analizate de instanța anterioară și care au fost cuprinse în motivele de apel. Aceasta

presupune analiza în recurs numai a ceea ce a fost apelat, altfel ajungându-se

la judecarea unor cereri și apărări pentru prima dată în calea extraordinară a

recursului.

Cu toate acestea, se constată că

prevederile legale invocate nu au legătură cu chestiunea procesuală supusă

analizei - calitatea procesuală a reclamantei;

- constituirea fostelor unități

economice de stat în societăți comerciale sau regii autonome, inventarierea și

evaluarea patrimoniului, constituirea capitalului social, relevă situații de

fapt, după cum valoarea acțiunilor sau verificarea înregistrărilor în contabilitate

nu au legătură cu aspectul procesual dezbătut.

Ferma Chitila a făcut parte din

patrimoniul SC G.C. SA până în 1998 când s-a încheiat contractul de schimb,

dată de la care în patrimoniul societății comerciale locul bunului menționat a

fost luat de trei suprafețe de teren.

De menționat că în procedura

falimentului niciunul din participanți nu au solicitat anularea actului ca

fiind încheiat în frauda intereselor creditorilor, pentru readucerea bunului

societății falite.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei 220 din 26 aprilie

2011 pronunțată de Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de reclamanta SC G.R.G.

SRL GLINA împotriva

deciziei nr. 220 din 26

aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

18 noiembrie 2011.