ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3724/2011

Ședința publică de la 18 noiembrie 2011

Asupra recursurilor de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința comercială nr. 3559 din 18 martie 2010 pronunțată de Tribunalul

București, secția a VI a comercială, instanța a admis în parte acțiunea

formulată de reclamanții C.G.S. și M.I., în contradictoriu cu pârâtele SC T. SA

și A.T.M., a constatat nulitatea absolută a hotărârii din data de 14 august

2003, a respins capătul de cerere privind nulitatea absolută a contractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3670 din 14 octombrie 2003, ca

neîntemeiat și a respins acțiunea față de pârâtul A.Z. ca fiind formulată

împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța a reținut că, AGA din 14 august 2003 nu a

fost convocată în conformitate cu dispozițiile art. 117 din Legea nr. 31/1990,

ceea ce atrage nulitatea acesteia dar nu și nulitatea contractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3670 din 14 octombrie 2003, care a fost

încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 143 și art. 115 din Legea nr. 31/990

s-a reținut că valoarea contabilă a terenului în suprafață de 1963,98 mp care a

făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare menționat nu depășea jumătate

din valoarea contabilă a bunurilor aflate în patrimoniul societății astfel că

puteau fi înstrăinate fără acordul adunării generale.

În

ce privește reaua-credință a pârâtei A.T.M. instanța a reținut că nu a fost

dovedită.

Apelurile

declarate de apelanții-pârâți A.T.M. și A.Z. și apelantul-reclamant C.G.S. au

respinse prin decizia nr. 178 din aprilie 2011.

Pentru

a pronunța această hotărâre, s-a reținut că apelul reclamantului este nefondat

deoarece prin hotărârea AGA din 14 august 2003 reclamantul C.C. a fost

împuternicit să semneze contractul de vânzare-cumpărare a suprafeței de 1963,98

mp teren situat în comuna Voluntari, în calitate de reprezentant al SC T.U.J. SA.

Potrivit

art. 143 din Legea nr. 31/1990, administratorii societății aveau posibilitatea

încheierii de acte juridice de dispoziție cu privire la bunurile aflate în

patrimoniul societății a căror valoare depășește jumătate din valoarea

contabilă a activelor societății la data încheierii actului numai cu aprobarea

AGA.

Per

a contrario, dacă valoarea bunului ce formează obiectul actului juridic nu

depășește jumătate din valoarea contabilă a patrimoniului societății nu este

necesară aprobarea AGA.

În

cauza de față, pârâta SC T.U.J. SA deținea în patrimoniul său la data

înstrăinării o suprafață de 38.486,46 mp în comuna Voluntari, terenul vândut

pârâtei în suprafață de 1.963,98 mp nu depășește jumătate din valoarea

contabilă a bunurilor pârâtei iar pentru încheierea contractului de

vânzare-cumpărare nu era necesară aprobarea AGA.

În

ce privește apelul declarat de pârâți s-a reținut că în mod corect instanța de

fond a apreciat ca fiind dovedit de reclamant interesul său în promovarea acțiunii,

deoarece prin anularea AGA dar mai ales a contractului de vânzare-cumpărare se

urmărea readucerea în patrimoniul societății a imobilului înstrăinat.

Curtea

a reținut deasemenea, că în mod corect a fost soluționată de către instanța de

fond și excepția tardivității formulării acțiunii în anularea hotărârii AGA,

atâta vreme cât s-a invocat nulitatea absolută a acesteia, prin încălcarea

dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 31/1990 cu privire la convocarea AGA.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal au declarat recurs reclamantul C.C. și pârâții

A.T.M. și A.Z., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.

În

recursul reclamantului se critică sentința susținându-se că instanțele trebuiau

să rețină că nu a existat consimțământul reclamantului la vânzarea bunului ceea

ce atrage nulitatea absolută a acestuia, sens în care s-au invocat dispozițiile

art. 3 alin. (2) din Actul constitutiv, motiv de casare încadrat în

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenții-pârâți,

invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. au

susținut că instanțele în mod greșit au respins excepția tardivității acțiunii

în anularea hotărârii AGA.

O

altă critică vizează faptul că, în mod greșit instanțele au reținut că au fost

încălcate dispozițiile art. 117 din Legea nr. 31/1990 privind convocarea AGA

din 14 august 2003, astfel că este nelegală măsura anulării acesteia.

Cu

privire la recursul declarat de reclamantul C.C. urmează să se constate că

acesta a fost legal citat cu mențiunea depunerii taxei judiciare de timbru de

1.404 lei și 5 lei timbru judiciar, obligație neîndeplinită care atrage

anularea recursului ca netimbrat potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

modificată.

Referitor

la recursul pârâților, acesta este nefondat deoarece așa cum bine a reținut și

instanța de apel, instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamantului pentru

anularea AGA este în termen deoarece s-a invocat nulitatea absolută a acesteia,

sancțiune ce poate fi oricând invocată.

Potrivit

dispozițiilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, acțiunea este

imprescriptibilă când motivele invocate sunt dintre cele sancționate cu

nulitatea absolută.

Referitor

la nerespectarea dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 31/1990, astfel cum era

reglementată la 14 august 2003, când a avut loc adunarea generală, instanțele

au reținut în mod corect că în lipsa convocării AGA în conformitate cu textul

legal arătat hotărârea adoptată în aceste împrejurări este lovită de nulitate

absolută.

Cum

nici în recurs părțile interesate nu au depus la dosar convocatorul adunării

generale, se impune menținerea soluției instanțelor referitoare la constatarea

nulității absolute a hotărârii din 14 august 2003 pentru respectarea

dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 31/1990.

Pentru

considerentele deja arătate urmează ca recursul declarat de reclamant să fie

anulat ca netimbrat iar recursul pârâților să fie respins ca nefondat potrivit

art. 312 pct. 1 C. proc. civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de

reclamantul C.G.S. împotriva deciziei nr. 178 din 18 aprilie 2011 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâții A.T.M. și A.Z., împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2011.