ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3724/2011

Ședința publică de la 18 noiembrie 2011 Asupra recursurilor de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 3559 din 18 martie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI a comercială, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții C.G.S. și M.I., în contradictoriu cu pârâtele SC T. SA și A.T.M., a constatat nulitatea absolută a hotărârii din data de 14 august 2003, a respins capătul de cerere privind nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3670 din 14 octombrie 2003, ca neîntemeiat și a respins acțiunea față de pârâtul A.Z. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, AGA din 14 august 2003 nu a fost convocată în conformitate cu dispozițiile art. 117 din Legea nr. 31/1990, ceea ce atrage nulitatea acesteia dar nu și nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3670 din 14 octombrie 2003, care a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 143 și art. 115 din Legea nr. 31/990 s-a reținut că valoarea contabilă a terenului în suprafață de 1963,98 mp care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare menționat nu depășea jumătate din valoarea contabilă a bunurilor aflate în patrimoniul societății astfel că puteau fi înstrăinate fără acordul adunării generale. În ce privește reaua-credință a pârâtei A.T.M.

instanța a reținut că nu a fost dovedită. Apelurile declarate de apelanții-pârâți A.T.M. și A.Z. și apelantul-reclamant C.G.S. au respinse prin decizia nr. 178 din aprilie 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că apelul reclamantului este nefondat deoarece prin hotărârea AGA din 14 august 2003 reclamantul C.C. a fost împuternicit să semneze contractul de vânzare-cumpărare a suprafeței de 1963,98 mp teren situat în comuna Voluntari, în calitate de reprezentant al SC T.U.J. SA. Potrivit art. 143 din Legea nr. 31/1990, administratorii societății aveau posibilitatea încheierii de acte juridice de dispoziție cu privire la bunurile aflate în patrimoniul societății a căror valoare depășește jumătate din valoarea contabilă a activelor societății la data încheierii actului numai cu aprobarea AGA.

Per a contrario, dacă valoarea bunului ce formează obiectul actului juridic nu depășește jumătate din valoarea contabilă a patrimoniului societății nu este necesară aprobarea AGA. În cauza de față, pârâta SC T.U.J. SA deținea în patrimoniul său la data înstrăinării o suprafață de 38.486,46 mp în comuna Voluntari, terenul vândut pârâtei în suprafață de 1.963,98 mp nu depășește jumătate din valoarea contabilă a bunurilor pârâtei iar pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare nu era necesară aprobarea AGA. În ce privește apelul declarat de pârâți s-a reținut că în mod corect instanța de fond a apreciat ca fiind dovedit de reclamant interesul său în promovarea acțiunii, deoarece prin anularea AGA dar mai ales a contractului de vânzare-cumpărare se urmărea readucerea în patrimoniul societății a imobilului înstrăinat.

Curtea a reținut deasemenea, că în mod corect a fost soluționată de către instanța de fond și excepția tardivității formulării acțiunii în anularea hotărârii AGA, atâta vreme cât s-a invocat nulitatea absolută a acesteia, prin încălcarea dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 31/1990 cu privire la convocarea AGA. Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs reclamantul C.C. și pârâții A.T.M. și A.Z., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală. În recursul reclamantului se critică sentința susținându-se că instanțele trebuiau să rețină că nu a existat consimțământul reclamantului la vânzarea bunului ceea ce atrage nulitatea absolută a acestuia, sens în care s-au invocat dispozițiile art. 3 alin. (2) din Actul constitutiv, motiv de casare încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recurenții-pârâți, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. au susținut că instanțele în mod greșit au respins excepția tardivității acțiunii în anularea hotărârii AGA. O altă critică vizează faptul că, în mod greșit instanțele au reținut că au fost încălcate dispozițiile art. 117 din Legea nr. 31/1990 privind convocarea AGA din 14 august 2003, astfel că este nelegală măsura anulării acesteia. Cu privire la recursul declarat de reclamantul C.C. urmează să se constate că acesta a fost legal citat cu mențiunea depunerii taxei judiciare de timbru de 1.404 lei și 5 lei timbru judiciar, obligație neîndeplinită care atrage anularea recursului ca netimbrat potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 modificată.

Referitor la recursul pârâților, acesta este nefondat deoarece așa cum bine a reținut și instanța de apel, instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamantului pentru anularea AGA este în termen deoarece s-a invocat nulitatea absolută a acesteia, sancțiune ce poate fi oricând invocată. Potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, acțiunea este imprescriptibilă când motivele invocate sunt dintre cele sancționate cu nulitatea absolută. Referitor la nerespectarea dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 31/1990, astfel cum era reglementată la 14 august 2003, când a avut loc adunarea generală, instanțele au reținut în mod corect că în lipsa convocării AGA în conformitate cu textul legal arătat hotărârea adoptată în aceste împrejurări este lovită de nulitate absolută.

Cum nici în recurs părțile interesate nu au depus la dosar convocatorul adunării generale, se impune menținerea soluției instanțelor referitoare la constatarea nulității absolute a hotărârii din 14 august 2003 pentru respectarea dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 31/1990. Pentru considerentele deja arătate urmează ca recursul declarat de reclamant să fie anulat ca netimbrat iar recursul pârâților să fie respins ca nefondat potrivit art. 312 pct. 1 C. proc. civ. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantul C.G.S. împotriva deciziei nr. 178 din 18 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții A.T.M. și A.Z., împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2011.