ÎCCJ, decizie (scj.ro #83956)

Publicitatea ședinței de judecată. Infracțiuni prevăzute în Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata.

Dispoziții generale Indice alfabetic: Drept procesual penal - publicitatea ședinței de judecată - i nfracțiuni prevăzute în Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane C. proc . pen ., art. 290 Legea nr. 678/2001, art. 24 Ședințele de judecată nu sunt publice, conform dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, numai în cauzele privind infracțiunea de trafic de minori prevăzută în art. 13 și pornografie infantilă prevăzută în art. 18 din această lege, prin derogare de la regula publicității ședinței de judecată, instituită prin art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 127 din Constituție și art. 290 alin. (1) teza I C. proc . pen . Prin urmare, ori de câte ori, în aceeași cauză, inculpatul este trimis în judecată pentru mai multe infracțiuni, dintre care unele se judecă în ședință publică potrivit regulii publicității ședinței de judecată, iar altele în ședință nepublică, în conformitate cu art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cauza se judecă în ședință publică, sub sancțiunea nulității absolute și a incidenței cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 4 C. proc . pen . , întrucât excepțiile de la regula publicității ședinței de judecată sunt de strictă interpretare și aplicare,

neputând fi extinse la alte infracțiuni decât cele la care se face referire în art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. Într-un asemenea caz, atunci când procedează la audierea părții vătămate minore, instanța are posibilitatea de a lua măsuri pentru a asigura lipsa publicității ședinței de judecată, în condițiile art. 290 alin. (2) - (4) C. proc . pen . I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 99 din 19 ianuarie 2009 Prin sentința penală nr. 113 din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, Secția pentru minori și familie, în baza art. 334 C. proc . pen ., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații R.T., R.E.

și R.L., din infracțiunile de trafic de persoane prevăzută în art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O. U. G. nr. 79/2005, trafic de minori prevăzută în art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O. U. G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen . și proxenetism prevăzută în art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen ., în infracțiunea de trafic de persoane prevăzută în art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . și art. 13 C. pen . și infracțiunea de trafic de minori prevăzută în art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 C. pen . În baza art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . și art. 13 C. pen ., au fost condamnați inculpații R.E.

și R.L. la câte o pedeapsă de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen ., după executarea pedepsei principale. În baza art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 C. pen ., au fost condamnați aceiași inculpați la câte o pedeapsă de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen ., după executarea pedepsei principale. Potrivit art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen ., s-a dispus ca inculpații R.E. și R.L.

să execute fiecare pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen . În baza art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . și art. 13 C. pen ., a fost condamnat inculpatul R.T. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen ., după executarea pedepsei principale. Potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc . pen . raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc . pen ., a fost achitat inculpatul R.T. pentru infracțiunea prevăzută în art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 C. pen . În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc . pen . raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc . pen ., au fost achitați inculpații R.T., R.E.

și R.L. pentru infracțiunea prevăzută în art. 323 alin. (1) C. pen . Prin decizia penală nr. 26 din 17 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția minori și familie, au fost admise apelurile declarate de inculpații R.L. și R.T. împotriva sentinței penale nr. 113 din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, Secția pentru minori și familie, a fost desființată în parte sentința, cu privire la latura penală a cauzei, sentința penală atacată și în, rejudecare: A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului R.L. în pedepsele componente, ce au fost repuse în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc . pen ., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul R.L., din infracțiunile de trafic de persoane prevăzută în art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O. U. G. nr. 79/2005, trafic de minori prevăzută în art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O. U. G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen . și proxenetism prevăzută în art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen ., în infracțiunea de trafic de persoane prevăzută în art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 C. pen . și infracțiunea de trafic de minori prevăzută în art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 C. pen . În baza art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 C. pen ., a fost condamnat inculpatul R.L.

la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen ., ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale. Potrivit art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen ., au fost recontopite pedepsele aplicate inculpatului R.L. în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen ., dispunându-se ca inculpatul să execute această pedeapsă. Au fost reținute în favoarea inculpatului R.T.

circumstanțele atenuante prevăzute în art. 74 C. pen . raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen . și a fost redusă pedeapsa aplicată acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . și art. 13 C. pen ., la 4 ani închisoare, fiind înlăturată pedeapsa complementară. A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul R.E. împotriva aceleiași sentințe. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații R.T., R.E. și R.L.

care, prin apărătorii aleși, au invocat cazurile de casare prevăzute în art. 385 9 alin. (1) pct. 9, pct. 10, pct. 18 și pct. 14 C. proc . pen . Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând atât motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, constată că instanța de apel a încălcat dispozițiile privind publicitatea ședinței de judecată, situație care se circumscrie cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 4 C. proc . pen . și care se ia întotdeauna în considerare, din oficiu, potrivit prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc . pen . În Titlul II, Capitolul I „Dispoziții generale” din Partea specială a Codului de procedură penală sunt prevăzute, în art. 287 - 312, o serie de norme cu caracter de principii comune, respectiv reguli de bază ale fazei de judecată și care asigură realizarea acestui tip de activitate procesuală în condiții de obiectivitate și imparțialitate.

Acestea sunt: publicitatea, nemijlocirea, contradictorialitatea și oralitatea. Publicitatea ședinței de judecată este unul din cele mai importante principii ale dreptului procesual penal, întrucât asigură, pe de o parte, punerea în valoare a celorlalte principii ale activității de judecată (nemijlocirii, contradictorialității, rolului activ al instanței), iar, pe de altă parte, dă siguranță faptului că instanța de judecată, în întreaga ei activitate, respectă toate garanțiile procesuale prevăzute pentru părți și ceilalți participanți la proces, în vederea aflării adevărului, oferind societății posibilitatea exercitării unui control permanent asupra înfăptuirii justiției.

Consacrarea acestui principiu este asigurată de dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar pe plan intern, de dispozițiile constituționale ale art. 127, respectiv de art. 12 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat importanța acestui principiu procesual, arătând că art. 6 paragraf 1 din Convenție impune, ca o condiție distinctă a unui proces echitabil, publicitatea acestuia - „Fiecare persoană are dreptul la judecarea în mod public”. În consecință, Curtea a statuat că publicitatea procedurilor organelor judiciare la care se referă art. 6 paragraf 1 are ca scop protejarea justițiabililor împotriva unei „justiții secrete”.

Prin transparența pe care o asigură administrării justiției, publicitatea dezbaterilor judiciare ajută la realizarea obiectivului esențial - derularea unui proces echitabil în deplină concordanță cu principiile fundamentale ale oricărei societăți democratice. În materia administrării justiției penale, acest principiu este consacrat de dispozițiile art. 290 alin. (1) fraza I C. proc . pen . Importanța sa, atât ca drept individual al acuzatului, cât și ca garanție procesuală este reflectată de dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc . pen . care instituie sancțiunea nulității absolute pentru ipotezele de nerespectare a publicității ședinței. De la acest principiu, în procesul penal sunt recunoscute o serie de excepții, respectiv o publicitate mediată, reprezentativă sau simbolică, restrânsă la o anumită categorie de persoane (opusă publicității populare care este generală și nelimitată).

Aceste excepții au, fie un caracter de maximă generalitate (art. 290 alin. 2 C. proc . pen . - dacă judecarea în ședință publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnității sau vieții intime a unei persoane, instanța ... poate declara ședință secretă), fie sunt limitate la anumite domenii (art. 485 alin. 2 C. proc . pen . - ședința separată, nepublică în cadrul procedurii cu inculpați minori). Datorită caracterului lor derogator, aceste excepții sunt întotdeauna menționate expres în dispozițiile legale, neputând fi deduse pe cale de interpretare.

Astfel, în Legea specială nr. 678/2001 (privind prevenirea și combaterea traficului de persoane), în art. 24 se stipulează că „ședințele de judecată în cauzele privind infracțiunea de trafic de persoane prevăzută la art. 13 și de pornografie infantilă prevăzută la art. 18 nu sunt publice ”. Având în vedere că normele juridice se interpretează potrivit metodei literale (declarative) și a regulii de interpretare logică, exprimată prin adagiul exceptio est strictissimae interpretationis , rezultă că textul art. 24 din Legea nr. 678/2001 stabilește, expres și limitativ, o derogare de la principiul constituțional al publicității ședinței de judecată, numai pentru infracțiunile de trafic de minori, prevăzută în art. 13 și de pornografie infantilă, prevăzută în art. 18 din legea mai sus menționată.

Ca atare, în situația în care inculpatul este trimis în judecată doar pentru infracțiunile prevăzute în art. 13 și, respectiv, art. 18 din Legea nr. 678/2001, ședința de judecată este nepublică pe tot parcursul judecății, prin excepție, prin derogare de la regula publicității ședinței de judecată. Problema de drept care se ridică și care, de altfel, a fost evidențiată de speța de față, vizează caracterul public sau nepublic al ședinței de judecată, în ipoteza în care inculpatul sau inculpații sunt trimiși în judecată, în aceeași cauză, pentru mai multe infracțiuni, dintre care unele se judecă în ședință publică, potrivit regulii publicității ședinței de judecată, iar altele în ședință nepublică, potrivit Legii speciale nr. 678/2001.

Raportat la regula potrivit căreia excepțiile sunt de strictă interpretare și aplicare, fiind prevăzute expres, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că dispozițiile art. 24 din Legea nr. 678/2001, privind nepublicitatea ședinței de judecată, nu pot fi extinse pe cale de interpretare ori prin analogie și la alte situații pe care norma juridică respectivă nu le prevede. Întrucât în cauza de față inculpații R.T., R.E. și R.L.

au fost trimiși în judecată atât pentru infracțiuni care se judecă după regula publicității ședinței de judecată (infracțiunile de trafic de persoane prevăzută în art. 12 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001 și proxenetism prevăzută în art. 329 alin. 1, 2 și 3 C. pen .), cât și pentru o infracțiune care se judecă în condiții de nepublicitate (infracțiunea de trafic de minori prevăzută în art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001) și condamnați în primă instanță și în apel pentru infracțiunile prevăzute în art. 12 alin. (1) și (2) și, respectiv, art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, urmare a schimbării încadrării juridice a faptelor, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în mod greșit, instanța de apel a procedat, începând de la termenul din 14 mai 2008, la judecarea cauzei în condiții de nepublicitate a ședinței, fapt ce atrage sancțiunea nulității absolute a hotărârii, în condițiile art. 197 alin. (2) C. proc . pen . Lipsa de publicitate a ședinței de judecată în cazul infracțiunilor prevăzute în art. 13 și art. 18 din Legea nr. 678/2001 - la care face referire textul art. 24 din Legea nr. 678/2001 - a fost prevăzută doar în interesul părții vătămate minore, victimă a unor astfel de infracțiuni.

Instanța de apel, în prezenta cauză, în care erau supuse judecății și alte infracțiuni decât cele strict enumerate de legiuitor în textul art. 24 din Legea nr. 678/2001, trebuia să deruleze întreaga procedură în condiții de publicitate, pentru a se asigura astfel transparența administrării justiției. Doar atunci când proceda la audierea părții vătămate minore T.L., instanța avea posibilitatea să ia măsuri pentru a asigura lipsa publicității, în condițiile art. 290 alin. (2) - (4) C. proc . pen ., pentru ca partea vătămată minoră să nu fie influențată, în sens negativ, de prezența în sala de judecată a unui număr mare de persoane, care ar fi putut să o determine să aibă rețineri în relatarea unor împrejurări esențiale, ceea ce ar fi dăunat aflării adevărului.

Dacă ar fi procedat în această modalitate, instanța de apel ar fi dat rațiune și textului alin. (2) al art. 24 din Legea nr. 678/2001, care se referă la o publicitate mediată, restrânsă la o anumită categorie de persoane (părțile, reprezentanții acestora, apărătorii, precum și alte persoane a căror prezență este considerată necesară de către instanță), ce pot asista la desfășurarea judecății în cauzele privind infracțiuni de trafic de persoane, în care unele victime sunt minore.

Mai mult, această modalitate de a proceda este în deplin acord cu dispozițiile art. 6 paragraful 1 fraza a II-a din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în care se stipulează că „accesul în sala de ședință poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia”, printre altele, „atunci când interesele minorilor ... o impun.” De altfel, concretizarea acestui standard convențional o regăsim și în textul art. 290 alin. (2) C. proc . pen ., în care se stipulează că instanța poate declara ședința secretă pentru o anumită parte a judecării cauzei , respectiv pe timpul efectuării unor acte de judecată (cum ar fi ascultarea unei minore victimă a infracțiunii).

Singura condiție care se cere a fi îndeplinită este aceea ca declararea ședinței secrete să fie făcută în ședință publică, conform alin. (3) al art. 290 C. proc . pen ., pentru a fi supusă controlului opiniei publice. Problema de drept expusă mai sus - și care face obiectul prezentei cauze - se aseamănă, sub aspectul procedurii, cu cea prevăzută de legiuitor în cazul inculpatului minor trimis în judecată împreună cu un major, astfel că pe cale de supliment analogic nu poate primi decât aceeași rezolvare. Potrivit art. 486 C. proc . pen ., atunci când în aceeași cauză sunt mai mulți inculpați, dintre care unii minori și alții majori, dispozițiile speciale derogatorii ale art. 485 alin. (2) C. proc . pen ., care prevăd judecarea inculpatului minor în ședință nepublică, nu își mai găsesc concretizarea, aplicându-se procedura obișnuită, respectiv cea a judecării cauzei în ședință publică.

Față de cele expuse mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că judecarea prezentei cauze, de către instanța de apel, cu încălcarea principiului publicității ședinței de judecată, în condițiile în care inculpații au fost trimiși în judecată și pentru alte infracțiuni decât cele prevăzute în art. 24 din Legea nr. 678/2001, atrage nulitatea absolută a hotărârii, conform art. 197 alin. (2) și (3) C. proc . pen . - nulitate ce nu poate fi înlăturată în niciun mod și care poate fi invocată în orice stare a procesului, luându-se în considerare chiar din oficiu - cu consecința casării hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Sancțiunea nulității se aplică chiar dacă numai o parte a judecății s-a desfășurat cu nerespectarea principiului publicității.

Având în vedere cele menționate mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu prevederile art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc . pen ., a admis recursurile declarate de inculpați împotriva deciziei penale nr. 26 din 17 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, Secția minori și familie, a casat decizia penală menționată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Potrivit art. 385 17 alin. (4) C. proc . pen . raportat la art. 383 alin. (3) C. proc . pen ., Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut actele procedurale îndeplinite până la data de 14 mai 2008.