ÎCCJ, decizie (scj.ro #83956)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83956) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Publicitatea ședinței de judecată.

Infracțiuni prevăzute în Legea nr. 678/2001

privind prevenirea și combaterea traficului de persoane

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata.

Dispoziții generale

Indice

alfabetic:

Drept procesual penal

-

publicitatea

ședinței de judecată

-

i

nfracțiuni prevăzute în

Legea nr. 678/2001

privind

prevenirea și combaterea traficului de persoane

C.

proc

.

pen

.,

art. 290

Legea nr. 678/2001,

art. 24

Ședințele de judecată nu sunt publice, conform dispozițiilor art. 24

alin. (1) din Legea nr. 678/2001, numai în cauzele privind infracțiunea de

trafic de minori prevăzută în art. 13 și pornografie infantilă prevăzută în

art. 18 din această lege, prin derogare de la regula publicității ședinței de

judecată, instituită prin art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 127 din

Constituție și art. 290 alin. (1) teza I C.

proc

.

pen

.

Prin urmare, ori de câte ori, în aceeași cauză, inculpatul este trimis în

judecată pentru mai multe infracțiuni, dintre care unele se judecă în ședință

publică potrivit regulii publicității ședinței de judecată, iar altele în

ședință nepublică, în conformitate cu art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001,

cauza se judecă în ședință publică, sub sancțiunea nulității absolute și a

incidenței cazului de casare prevăzut în

art. 385

9

alin. (1) pct. 4

C.

proc

.

pen

.

, întrucât excepțiile de la regula

publicității ședinței de judecată

sunt de strictă interpretare și

aplicare, neputând fi extinse la alte infracțiuni decât cele la care se face

referire în art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Într-un asemenea caz, atunci când procedează la audierea părții vătămate

minore, instanța are posibilitatea de a lua măsuri pentru a asigura lipsa

publicității ședinței de judecată, în condițiile art. 290 alin. (2) - (4) C.

proc

.

pen

.

I.C.C.J.,

secția penală, decizia nr. 99 din 19 ianuarie 2009

Prin sentința penală nr. 113 din 19 decembrie 2007,

pronunțată de Tribunalul Dolj, Secția pentru minori și familie, în baza art.

334 C.

proc

.

pen

., a fost

schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în

judecată inculpații R.T., R.E. și R.L., din infracțiunile de trafic de persoane

prevăzută în art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin

O. U. G. nr. 79/2005, trafic de minori prevăzută în art. 13 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 678/2001, modificată prin O. U. G. nr. 79/2005, cu aplicarea art.

13 C.

pen

. și proxenetism prevăzută în art. 329 alin.

(1), (2) și (3) C.

pen

., în infracțiunea de trafic de

persoane prevăzută în art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001,

nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen

.

și art. 13 C.

pen

. și infracțiunea de trafic de

minori prevăzută în art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001,

nemodificată, cu aplicarea art. 13 C.

pen

.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001,

nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen

.

și art. 13 C.

pen

., au fost condamnați inculpații

R.E. și R.L. la câte o pedeapsă de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C.

pen

., după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr.

678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 C.

pen

.,

au fost condamnați aceiași inculpați la câte o pedeapsă de 5 ani închisoare și

3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen

.,

după executarea pedepsei principale.

Potrivit art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit.

b) și art. 35 alin. (3) C.

pen

., s-a dispus ca

inculpații R.E. și R.L. să execute fiecare pedeapsa cea mai grea, de 6 ani

închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen

.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001,

nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen

.

și art. 13 C.

pen

., a fost condamnat inculpatul R.T.

la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen

., după executarea pedepsei principale.

Potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc

.

pen

. raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C.

proc

.

pen

., a fost achitat

inculpatul R.T. pentru infracțiunea prevăzută în art. 13 alin. (1), (3) și (4)

din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 C.

pen

.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc

.

pen

. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C.

proc

.

pen

., au fost achitați

inculpații R.T., R.E. și R.L. pentru infracțiunea prevăzută în art. 323 alin.

(1) C.

pen

.

Prin decizia penală nr. 26 din 17 iunie 2008 pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, Secția minori și familie, au fost admise apelurile

declarate de inculpații R.L. și R.T. împotriva sentinței penale nr. 113 din 19

decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, Secția pentru minori și familie,

a fost desființată în parte sentința, cu privire la latura penală a cauzei,

sentința penală atacată și în, rejudecare:

A fost

descontopită

pedeapsa

rezultantă aplicată inculpatului R.L. în pedepsele componente, ce au fost

repuse în individualitatea lor.

În baza art. 334 C.

proc

.

pen

., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor

pentru care a fost trimis în judecată inculpatul R.L., din infracțiunile de

trafic de persoane prevăzută în art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr.

678/2001, modificată prin O. U. G. nr. 79/2005, trafic de minori prevăzută în

art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O. U. G. nr.

79/2005, cu aplicarea art. 13 C.

pen

. și proxenetism

prevăzută în art. 329 alin. (1), (2) și (3) C.

pen

.,

în infracțiunea de trafic de persoane prevăzută în art. 12 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 C.

pen

.

și infracțiunea de trafic de minori prevăzută în art. 13 alin. (1), (3) și (4)

din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 C.

pen

.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001,

nemodificată, cu aplicarea art. 13 C.

pen

., a fost

condamnat inculpatul R.L. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen

., ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei

principale.

Potrivit art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit.

b) și art. 35 alin. (3) C.

pen

., au fost

recontopite

pedepsele aplicate inculpatului R.L. în

pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen

., dispunându-se ca inculpatul să execute această

pedeapsă.

Au fost reținute în favoarea inculpatului R.T.

circumstanțele atenuante prevăzute în art. 74 C.

pen

.

raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C.

pen

. și a

fost redusă pedeapsa aplicată acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

în art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C.

pen

. și art. 13 C.

pen

., la 4 ani închisoare, fiind înlăturată pedeapsa

complementară.

A fost respins ca nefondat apelul declarat de

inculpatul R.E. împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au

declarat recurs inculpații R.T., R.E. și R.L. care, prin apărătorii aleși, au

invocat cazurile de casare prevăzute în art. 385

9

alin. (1) pct. 9,

pct. 10, pct. 18 și pct. 14 C.

proc

.

pen

.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând atât

motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, constată că

instanța de apel a încălcat dispozițiile privind publicitatea ședinței de

judecată, situație care se circumscrie cazului de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 4 C.

proc

.

pen

.

și care se ia întotdeauna în considerare, din oficiu, potrivit prevederilor

art. 385

9

alin. (3) C.

proc

.

pen

.

În Titlul II, Capitolul I „Dispoziții generale” din

Partea specială a Codului de procedură penală sunt prevăzute, în art. 287 - 312,

o serie de norme cu caracter de principii comune, respectiv reguli de bază ale

fazei de judecată și care asigură realizarea acestui tip de activitate

procesuală în condiții de obiectivitate și imparțialitate. Acestea sunt:

publicitatea, nemijlocirea, contradictorialitatea și oralitatea.

Publicitatea ședinței de judecată

este unul din cele mai importante principii ale dreptului procesual penal,

întrucât asigură, pe de o parte, punerea în valoare a celorlalte principii ale

activității de judecată (nemijlocirii, contradictorialității, rolului activ al

instanței), iar, pe de altă parte, dă siguranță faptului că instanța de

judecată, în întreaga ei activitate, respectă toate garanțiile procesuale

prevăzute pentru părți și ceilalți participanți la proces, în vederea aflării

adevărului, oferind societății posibilitatea exercitării unui control permanent

asupra înfăptuirii justiției.

Consacrarea

acestui principiu

este asigurată de dispozițiile art. 6

paragraful 1 din

Convenția europeană

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar pe plan

intern, de dispozițiile constituționale ale art. 127, respectiv de art. 12 din

Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Curtea Europeană a Drepturilor

Omului a subliniat importanța acestui

principiu procesual,

arătând

că art. 6 paragraf 1 din Convenție impune, ca o condiție distinctă a unui

proces echitabil, publicitatea acestuia -

„Fiecare persoană are dreptul

la judecarea în mod public”.

În

consecință, Curtea a statuat că publicitatea procedurilor organelor judiciare

la care se referă art. 6 paragraf 1 are ca scop protejarea justițiabililor

împotriva unei „justiții secrete”. Prin transparența pe care o asigură

administrării justiției, publicitatea dezbaterilor judiciare ajută la

realizarea obiectivului esențial - derularea unui proces echitabil în deplină

concordanță cu principiile fundamentale ale oricărei societăți democratice.

În materia administrării justiției

penale, acest principiu este consacrat de dispozițiile art. 290 alin. (1) fraza

I C.

proc

.

pen

. Importanța

sa, atât ca drept individual al acuzatului, cât și ca garanție procesuală este

reflectată de dispozițiile art. 197 alin. (2) C.

proc

.

pen

. care instituie sancțiunea nulității absolute

pentru ipotezele de nerespectare a publicității ședinței.

De la acest principiu, în procesul

penal sunt recunoscute o serie de excepții, respectiv o publicitate mediată,

reprezentativă sau simbolică, restrânsă la o anumită categorie de persoane

(opusă publicității populare care este generală și nelimitată). Aceste excepții

au, fie un caracter de maximă generalitate (art. 290 alin. 2 C.

proc

.

pen

. - dacă judecarea în

ședință publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei,

demnității sau vieții intime a unei persoane, instanța ... poate declara

ședință secretă), fie sunt limitate la anumite domenii (art. 485 alin. 2 C.

proc

.

pen

. - ședința separată,

nepublică în cadrul procedurii cu inculpați minori). Datorită caracterului lor

derogator, aceste excepții sunt întotdeauna menționate expres în dispozițiile

legale, neputând fi deduse pe cale de interpretare.

Astfel, în Legea specială nr. 678/2001 (privind prevenirea

și combaterea traficului de persoane), în art. 24 se stipulează că „ședințele

de judecată în cauzele privind infracțiunea de trafic de persoane prevăzută la

art. 13 și de pornografie infantilă prevăzută la art. 18

nu sunt publice

”.

Având în vedere că normele juridice se interpretează

potrivit metodei literale (declarative) și a regulii de interpretare logică,

exprimată prin adagiul

exceptio

est

strictissimae

interpretationis

,

rezultă că textul art. 24 din Legea nr. 678/2001 stabilește, expres și

limitativ, o derogare de la principiul constituțional al publicității ședinței

de judecată,

numai

pentru

infracțiunile de trafic de minori, prevăzută în art. 13 și de pornografie

infantilă, prevăzută în art. 18 din legea mai sus menționată.

Ca atare, în situația în care inculpatul este trimis în

judecată

doar

pentru infracțiunile

prevăzute în art. 13 și, respectiv, art. 18 din Legea nr. 678/2001, ședința de

judecată este nepublică pe tot parcursul judecății, prin excepție, prin

derogare de la regula publicității ședinței de judecată.

Problema de drept care se ridică și care, de altfel, a fost

evidențiată de speța de față, vizează caracterul public sau nepublic al

ședinței de judecată, în ipoteza în care inculpatul sau inculpații sunt trimiși

în judecată, în aceeași cauză, pentru mai multe infracțiuni, dintre care unele

se judecă în ședință publică, potrivit regulii publicității ședinței de

judecată, iar altele în ședință nepublică, potrivit Legii speciale nr.

678/2001.

Raportat la regula potrivit căreia excepțiile sunt de

strictă interpretare și aplicare, fiind prevăzute expres, Înalta Curte de

Casație și Justiție apreciază că dispozițiile art. 24 din Legea nr. 678/2001,

privind

nepublicitatea

ședinței de judecată, nu pot

fi extinse pe cale de interpretare ori prin analogie și la alte situații pe

care norma juridică respectivă nu le prevede.

Întrucât în cauza de față inculpații R.T., R.E. și R.L. au

fost trimiși în judecată atât pentru infracțiuni care se judecă după regula

publicității ședinței de judecată (infracțiunile de trafic de persoane

prevăzută în art. 12 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001 și proxenetism

prevăzută în art. 329 alin. 1, 2 și 3 C.

pen

.), cât

și pentru o infracțiune care se judecă în condiții de

nepublicitate

(infracțiunea de trafic de minori prevăzută în art. 13 alin. 1 și 2 din Legea

nr. 678/2001) și condamnați în primă instanță și în apel pentru infracțiunile

prevăzute în art. 12 alin. (1) și (2) și, respectiv, art. 13 alin. (1), (3) și

(4) din Legea nr. 678/2001, urmare a schimbării încadrării juridice a faptelor,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în mod greșit, instanța de

apel a procedat, începând de la termenul din 14 mai 2008, la judecarea cauzei

în condiții de

nepublicitate

a ședinței, fapt ce

atrage sancțiunea nulității absolute a hotărârii, în condițiile art. 197 alin.

(2) C.

proc

.

pen

.

Lipsa de publicitate a ședinței de judecată în cazul

infracțiunilor prevăzute în art. 13 și art. 18 din Legea nr. 678/2001 - la care

face referire textul art. 24 din Legea nr. 678/2001 - a fost prevăzută doar în

interesul părții vătămate minore, victimă a unor astfel de infracțiuni.

Instanța de apel, în prezenta cauză, în care erau supuse

judecății și alte infracțiuni decât cele strict enumerate de legiuitor în

textul art. 24 din Legea nr. 678/2001, trebuia să deruleze întreaga procedură

în condiții de publicitate, pentru a se asigura astfel transparența

administrării justiției.

Doar atunci când proceda la audierea părții vătămate minore

T.L., instanța avea posibilitatea să ia măsuri pentru a asigura lipsa

publicității, în condițiile art. 290 alin. (2) - (4) C.

proc

.

pen

., pentru ca partea vătămată minoră să nu fie

influențată, în sens negativ, de prezența în sala de judecată a unui număr mare

de persoane, care ar fi putut să o determine să aibă rețineri în relatarea unor

împrejurări esențiale, ceea ce ar fi dăunat aflării adevărului.

Dacă ar fi procedat în această modalitate, instanța de apel

ar fi dat rațiune și textului alin. (2) al art. 24 din Legea nr. 678/2001, care

se referă la o publicitate mediată, restrânsă la o anumită categorie de

persoane (părțile, reprezentanții acestora, apărătorii, precum și alte persoane

a căror prezență este considerată necesară de către instanță), ce pot asista la

desfășurarea judecății în cauzele privind infracțiuni de trafic de persoane, în

care unele victime sunt minore.

Mai mult, această modalitate de a proceda este în deplin

acord cu dispozițiile art. 6 paragraful 1 fraza a II-a din Convenția europeană

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în care se

stipulează că „accesul în sala de ședință poate fi interzis presei și

publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia”,

printre altele, „atunci când interesele minorilor ... o impun.”

De altfel, concretizarea acestui

standard convențional o regăsim și în textul art. 290 alin. (2) C.

proc

.

pen

., în care se stipulează

că instanța poate declara ședința secretă pentru

o anumită parte a judecării cauzei

, respectiv pe timpul efectuării

unor acte de judecată (cum ar fi ascultarea unei minore victimă a

infracțiunii). Singura condiție care se cere a fi îndeplinită este aceea ca

declararea ședinței secrete să fie făcută în ședință publică, conform alin. (3)

al art. 290 C.

proc

.

pen

.,

pentru a fi supusă controlului opiniei publice.

Problema de drept expusă mai sus - și care face obiectul

prezentei cauze - se aseamănă, sub aspectul procedurii, cu cea prevăzută de

legiuitor în cazul inculpatului minor trimis în judecată împreună cu un major,

astfel că pe cale de supliment analogic nu poate primi decât aceeași rezolvare.

Potrivit art. 486 C.

proc

.

pen

., atunci când în aceeași cauză sunt mai mulți

inculpați, dintre care unii minori și alții majori, dispozițiile speciale

derogatorii ale art. 485 alin. (2) C.

proc

.

pen

., care prevăd judecarea inculpatului minor în ședință

nepublică, nu își mai găsesc concretizarea, aplicându-se procedura obișnuită,

respectiv cea a judecării cauzei în ședință publică.

Față de cele expuse mai sus, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că judecarea prezentei cauze, de către instanța de apel, cu

încălcarea principiului publicității ședinței de judecată, în condițiile în

care inculpații au fost trimiși în judecată și pentru alte infracțiuni decât

cele prevăzute în art. 24 din Legea nr. 678/2001, atrage nulitatea absolută a

hotărârii, conform art. 197 alin. (2) și (3) C.

proc

.

pen

. - nulitate ce nu poate fi înlăturată în

niciun

mod și care poate fi invocată în orice stare a

procesului, luându-se în considerare chiar din oficiu - cu consecința casării

hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Sancțiunea nulității se aplică chiar dacă numai o parte a

judecății s-a desfășurat cu nerespectarea principiului publicității.

Având în vedere cele menționate mai sus, Înalta Curte de

Casație și Justiție, în conformitate cu prevederile art. 385

15

pct. 2

lit. c) C.

proc

.

pen

., a

admis recursurile declarate de inculpați împotriva deciziei penale nr. 26 din

17 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, Secția minori și familie, a casat

decizia penală menționată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Potrivit

art. 385

17

alin. (4) C.

proc

.

pen

. raportat la art. 383 alin. (3) C.

proc

.

pen

.,

Înalta

Curte de Casație și Justiție a menținut actele procedurale îndeplinite până la

data de 14 mai 2008.