ÎCCJ, decizie (scj.ro #82240)

Grănițuirea

proprietății.

Cuprins pe materii

.

Dretp

civil. Dreptul de

proprietate.

Grănițuire

.

Index alfabetic

.

Drept civil.

-

Grănițuire

.

C.civ

.:

art

. 584

Dreptul la acțiune, bazat pe dispozițiile

art

.

584

C.civ

., circumscrie posibilitatea pentru

proprietar sau orice persoană, care are un drept real asupra unui fond

limitrof, de a pretinde vecinului său, prin acțiune în justiție

(sau pe cale amiabilă),

restabilitrea

hotarului

care separă fondurilor învecinate și marcarea acestora prin semne

materiale vizibile.

Într-o asemenea acțiune, judecătorul nu are a se pronunța asupra

existenței și întinderii dreptului de proprietate, ci asupra formei

terenului, în partea din litigiu, al cărui contur este fixat, decisiv,

prin linia hotarului despărțitor, determinată prin semne

vizibile.

Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia

nr

. 2153 din 18 iunie

2005.

La data de 21 aprilie 2003, J.G. și

J.E. au chemat în judecată, prin acțiune ulterior precizată, pe

D.Ș. și D.E. pentru

grănițuirea

,

prin reconstituirea hotarului real, între proprietatea lor și proprietatea

părților,  terenuri ce sunt limitrofe. Totodată, s-a

solicitat obligarea pârâților să restituie în deplină

proprietate și posesie, o fâșie de teren, lată de 25

ml

,aflată pe întregul traseu a liniei reale de hotar.

Judecătoria Șimleul

Transilvaniei

, prin sentința civilă nr.1235 din

13 noiembrie 2003, a admis în parte acțiunea și a stabilit hotarul

care desparte terenurile în litigiu, pe aliniamentul trasat pe o schița de

plan aflată la dosar. Totodată, a obligat pe pârâți să le

restituie reclamanților câtimea de 20

mp

de

teren, identificată în hotărâre.

Curtea de Apel

Cluj

,

Secția civilă, prin decizia nr.722 din 24 martie 2004, a admis apelul

pârâților și, modificând sentința, a stabilit linia de hotar

conform expertizei judiciare

efecuat

în cauză, a

înlăturat dispoziția referitoare la revendicarea

câtimei

de teren de 20

mp

și a respins, ca

nefondat

, apelul reclamanților, cu motivarea că

hotarul despărțitor fixat în apel, este cel real.

Reclamanții au declarat apel, invocând

nelegalitatea

hotărârii

recurate

,

determinată de nesocotirea de către instanțele de fond a

hotarului real care rezultă din harta cărții funciare și a

faptului ilicit al pârâților care au ocupat fără drept câtimea

de 45

mp

din terenul învecinat, proprietatea lor

privată (a reclamanților).

Recursul este

nefondat

.

În sens material, dreptul la acțiune,

bazat pe dispozițiile

art

. 584 C.

civ

., circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice

persoană care are un drept real asupra unui fond limitrof, de a pretinde

vecinului său, prin acțiune în justiție (sau pe cale

amiabilă), restabilirea hotarului real ce separă fondurile învecinate

și marcarea acestuia prin semne materiale vizibile.

Într-o asemenea acțiune,

judecătorul nu are a se pronunța asupra existenței dreptului de

proprietate (în întregul său), ci asupra formei terenului care

alcătuiește dreptul de proprietate (în partea din litigiu), al cărui

contur este fixat, decisiv, prin linia hotarului despărțitor,

determinată prin semne vizibile.

Operațiunile judiciare ale

grănițuirii

circumscriu identificarea hotarului

real, trasarea hotarului și așezarea semnelor de hotar. Identificarea

implică aflarea celor mai vechi semne de hotar, prin examinarea titlurilor

de proprietate, ascultarea părților și martorilor și

administrarea probelor cu expertize judiciare și cercetarea la fața

locului (specifice

grănițuirii

). Desigur,

în regim de carte funciară, medalioanele (hărțile) pot avea

relevanță dar numai dacă ele oferă date concludente care

pot ușura operațiunea de identificare și reconstituire a

hotarului real.

Or, în speță, medalionul de carte

funciară – depus la dosar -  este total eliptic cu privire la semnele

de hotar, situație în care instanțele de fond, luând în considerare,

că suprafețele celor două fonduri limitrofe sunt, în realitate,

mult inferioare celor înscrise în cartea funciară, au recurs la efectuarea

unei expertize judiciare ale cărei concluzii (în varianta din apel) sunt

confirmate de martorii audiați în proces și chiar de părți.

Cum aceste concluzii indică convingător hotarul real care separă

fondurile învecinate din litigiu, marcate de expert, prin semne materiale

vizibile, se constată că hotărârea

recurată

este temeinică și legală. Instanța de apel, respectând

obiectul firesc al acțiunii, cu temei a conchis că are a se

pronunța asupra formei terenului care alcătuiește dreptul de

proprietate al reclamanților și nu asupra existenței acestuia

(în întregul său), considerent pentru care, legal și temeinic, a fost

respins capătul de cerere privind revendicarea.

Așa fiind s-a respins recursul ca

nefondat

.