ÎCCJ, Decizia nr. 117/2009

ÎCCJ, Decizia nr. 117/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Decizie emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, prin

care a fost declinată competența de soluționare a

notificării. Contestație formulată de autoritatea sesizată.

Lipsa calității procesuale active.

Cuprins pe materii :

Drept procesual civil. Părțile. Calitate

procesuală activă.

Index alfabetic :

dispoziție emisă în procedura Legii nr. 10/2001

-

calitate procesuală activă

Legea nr. 10/2001, art. 26

Potrivit

prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, decizia emisă în

procedura administrativă reglementată de Legea nr. 10/2001, poate fi

contestată numai de persoana îndreptățită. Prin urmare, cât

timp legiuitorul a reglementat numai în favoarea persoanei îndreptățite

posibilitatea declanșării procedurii judiciare, prin formularea unei

contestații împotriva deciziei sau dispoziției emise de unitatea

notificată, nu este permisă sesizarea instanțelor de

judecată de către o altă persoană.

Aplicarea dispozițiilor legale menționate

și care conferă calitate procesuală activă numai persoanei

îndreptățite, nu poate fi înlăturată de faptul că

autoritatea care a fost sesizată cu notificarea formulată în temeiul

Legii nr. 10/2001, nu a soluționat notificarea ci a declinat, printr-o

decizie emisă în procedura legii speciale, competența de

soluționare altei autorități, astfel că aceasta din

urmă nu are calitate procesuală activă, neîncadrându-se în sfera

subiectelor de drept care  pot contesta în justiție o asemenea

decizie.

Secția I

civilă, decizia nr. 1586 din 21 martie 2013

Prin cererea înregistrată la data de 30.06.2009 pe rolul

Tribunalului București, Primăria Orașului Cîmpeni a chemat în

judecată Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și a

solicitat anularea deciziei nr. 117/2009 emisă de intimată și

obligarea intimatei să soluționeze notificarea  formulată

de B.R.

În motivarea contestației, s-a arătat

că, prin decizia nr. 117/2009 emisă de AVAS, a fost declinată

competența de soluționare a notificării formulată de B.R.,

către Primăria Orașului Cîmpeni. A mai învederat contestatoarea

că, pentru a emite această decizie, AVAS a avut în vedere

dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată.

Prin sentința civilă nr. 232 din

23.02.2010, Tribunalul București, Secția a IV-a civilă a admis

excepția lipsei calității procesuale active și a respins

contestația formulată de contestatoarea Primăria Orașului

Cîmpeni, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate

procesuală activă.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut următoarele:

Din interpretarea dispozițiilor Legii nr.

10/2001, rezultă că numai persoana îndreptățită poate

formula contestație împotriva deciziei emise de unitatea

deținătoare, nu și o altă persoană juridică, în

favoarea căreia s-a declinat competența de soluționare a notificării.

Prin urmare, Primăria orașului Cîmpeni

nu are calitate procesuală activă, aceasta având obligația de a

soluționa notificarea, prin emiterea unei dispoziții motivate,

conform prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta

Primăria Orașului Cîmpeni, prin primar, iar prin decizia nr. 38/A din

06.03.2012, Curtea de Apel București, Secția a IX-a civilă

și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de

muncă și asigurări sociale a respins apelul, ca nefondat.

Pentru a pronunța această decizie, instanța

de apel a avut în vedere în vedere următoarele :

Obiectul cauzei deduse judecății îl reprezintă contestația

formulată de Primăria Orașului Cîmpeni împotriva deciziei

emisă de AVAS București, care nu este o decizie de soluționare a

unei notificări emisă în baza prevederilor art. 26 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001, ci o decizie privitoare la competența de

soluționare a acesteia.

În mod just instanța de fond a apreciat că posibilitatea

atacării în justiție a deciziei, în termen de 30 de zile de la

comunicare, aparține numai persoanei care a formulat notificarea nu

și Primăriei Cîmpeni, prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr.

10/2001 referindu-se la persoana care se pretinde îndreptățită.

Pe de altă parte,

are calitatea de entitate deținătoare în sensul Legii nr.

10/2001 și are obligația de a răspunde notificărilor

formulate de persoanele pretins îndreptățite la măsuri

reparatorii, acea entitate cu personalitate juridică care are imobilul

înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost

înregistrat. Este de menționat că prin patrimoniu se înțelege

totalitatea drepturilor (activul) și a obligațiilor (pasivul) unei

persoane fizice ori juridice care au o valoare economică, ceea ce înseamnă

că acesta este constituit din totalitatea drepturilor cu valoare

economică care îi aparțin și nu doar a drepturilor de

proprietate.

În consecință,

entitățile deținătoare nu pot refuza soluționarea

notificărilor care le sunt adresate cu privire la imobilele pentru care

exercită alte drepturi patrimoniale, doar sub motiv că nu

exercită un drept de proprietate. Așa fiind, nu poate fi primită

apărarea contestatoarei în sensul că nu ar avea acest imobil în

patrimoniu, aceasta întrucât aparțin patrimoniului său nu numai

bunurile asupra cărora exercită un drept de proprietate, cum

greșit susține, ci și cele asupra cărora exercită alte

drepturi cu valoare economică, cum sunt dreptul de administrare ori de

folosință.

Pentru a fi incident art. 29 alin.(3) din Legea

nr.10/2001, așa cum se susține prin motivele de apel, pentru ca

măsurile reparatorii în echivalent să fie propuse de instituția

publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea,

în speță AVAS, imobilul trebuie să facă parte din

patrimoniul societății comerciale și această societate

comercială să fie privatizată.

Împotriva acestei decizii, a formulat recurs

contestatoarea Primăria Orașului Cîmpeni, întemeiat pe prevederile

art. 304 pct. 8 și 9 C.p.c.

Contestatoarea a susținut că prin decizia nr.

117/2009, AVAS București nu a soluționat notificarea nr. 1xx/2001, ci

a declinat competența de soluționare a respectivei notificări.

Prin urmare, nu sunt aplicabile prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr.

10/2001, articol de lege care se referă la decizia de respingere sau admitere

a notificării.

Din moment ce decizia nr. 117/2009 a fost comunicată

Primăriei Orașului Cîmpeni, această instituție poate

formula contestație împotriva deciziei în termenul de 30 de zile de la

comunicare, cu atât mai mult cu cât în cuprinsul deciziei nr. 117/2009 nu se

precizează cine poate contesta această decizie.

Recurenta a susținut că nu se impunea emiterea

unei decizii de declinare de competență întrucât, potrivit

prevederilor Legii nr. 10/2001, numai în cazul în care persoana

îndreptățită nu cunoaște deținătorul bunului

imobil solicitat, notificarea se va trimite primăriei în a cărei

rază se afla imobilul, iar aceasta are obligația să identifice

unitatea deținătoare.

În cauză, nu se pune problema necunoașterii

deținătorului terenului, întrucât din cuprinsul notificării nr.

1xx/2001, rezultă că B.R. s-a adresat SC M. SA, ca unitate

deținătoare.

Recurenta a susținut că nu sunt aplicabile

prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, reținute în cuprinsul

deciziei emise de AVAS, întrucât imobilul este situat în intravilanul

orașului Cîmpeni, în incinta unei societăți comerciale, care îl

folosește pentru depozitarea materialului lemnos.

Prin urmare, motivarea AVAS București, de declinare

a competenței de soluționare a notificării în temeiul art. 8

alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu are temei legal, competența de

soluționare a notificării nr. 1xxx/2001 aparținând AVAS

București și nu Primăriei Cîmpeni.

Față prevederile art. 22 alin. (1) din Legea

10/2001, care stabilește că persoana deținătoare este

obligată să soluționeze notificarea, se impune aplicarea dispozițiilor

art. 29 alin. (1) și (3) din Legea 10/2001, în raport cu care competența

de soluționare a notificării revine, în cauză, AVAS

București,  în calitate de instituție publică care a efectuat

privatizarea.

Având în vedere faptul că imobilul a fost

expropriat, soluționarea acestei notificări întră sub

incidența Legii nr. 10/2001 și nu sub incidența Legii fondului

funciar, așa cum susține AVAS București în decizia de declinare

competență către Primăria Cîmpeni.

Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele

de recurs, Înalta Curte a constatat că recursul nu este fondat, pentru

următoarele considerente:

Este necontestat în cauză că, prin notificarea nr. 1xx/2001,

formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 și înregistrată la

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, B.R. a solicitat

restituirea terenului în suprafață de 2.086 mp, înscris în CF 1125

Cîmpeni și evidențiat în patrimoniul SC M. SA.

Prin decizia nr. 117 din 13.04.2009, în temeiul art. 8 alin. (1) din Legea

10/2001, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a declinat

competența de soluționare a notificării nr. 1xx/2001 în favoarea

Primăriei Cîmpeni, apreciind că imobilul a cărui restituire se

solicită nu face obiectul Legii nr. 10/2001.

Prin cererea care a învestit instanțele în prezentul litigiu,

Primăria Cîmpeni a solicitat anularea deciziei nr. 117/2009 emisă de

AVAS, considerând că, în mod greșit, prin această decizie,

competența de soluționare a notificării nr. 1xx/2001 a fost

stabilită în sarcina sa.

corect în cauză prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

atunci când a confirmat soluția primei instanțe de respingere a

contestației ca fiind formulată de o persoană fără

calitate procesuală activă.

Potrivit prevederilor legale menționate, decizia emisă în procedura

administrativă reglementată de Legea nr. 10/2001 poate fi

contestată numai de persoana îndreptățită.

Prin urmare, cât timp legiuitorul a reglementat numai în favoarea persoanei

îndreptățite posibilitatea declanșării procedurii

judiciare, prin formularea unei contestații împotriva deciziei sau dispoziției

emise de unitatea notificată, nu este permisă sesizarea instanțelor

de judecată de către o altă persoană.

Aplicarea dispozițiilor legale menționate, și

care conferă calitate procesuală activă numai persoanei

îndreptățite, nu ar putea fi înlăturată, așa cum se

susține prin motivele de recurs, de faptul că, prin decizia nr.

117/2009, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București nu

a soluționat notificarea nr. 1xx/2001, ci a declinat competența de

soluționare a respectivei notificări, ori de împrejurarea că

această decizie a fost comunicată Primăriei Cîmpeni, iar în

cuprinsul ei nu se precizează persoana care o poate contesta.

Chiar dacă prin decizia nr. 117/2009, AVAS nu a soluționat

notificarea nr. 1xx/2001, ci a declinat competența de soluționare a

acesteia în favoarea Primăriei Cîmpeni, decizia contestată este o

decizie emisă în procedura Legii 10/2001, astfel încât îi rămân

aplicabile prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 sub aspectul

determinării subiectelor de drept care o pot contesta în justiție.

Cu atât mai mult, comunicarea acestei decizii și

lipsa unei mențiuni privind persoanele care o pot contesta nu pot naște

în favoarea recurentei un drept la acțiune pe care actul normativ în

temeiul căruia decizia a fost emisă, nu i-l recunoaște.

cauză – de respingere a contestației pentru lipsa calității

procesuale active – Înalta Curte a apreciat că nu se impune analizarea

celorlalte critici cuprinse în recursul declarat și care vizează

temeinicia măsurii cuprinse în decizia contestată, de declinare a

competenței de soluționare a notificării în favoarea

Primăriei Cîmpeni.

Aceste susțineri privind nelegalitatea soluției

de declinarea a competenței de soluționare a notificării,

întemeiate pe împrejurarea că persoana îndreptățită cunoaște

unitatea deținătoare a imobilului, pe greșita aplicare a

prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și ale art. 22 și

29 din același act normativ, ar fi putut fi analizate numai în condițiile

unei legale sesizări a instanței, inclusiv sub aspectul cadrului

procesual.

Or, pentru considerentele anterior expuse, sesizarea

instanțelor  s-a făcut de o persoană lipsită de

calitate procesuală activă, iar această împrejurare împiedica

analizarea fondului pretențiilor deduse judecății, față

de prevederile art. 316 C.p.c. raportat la art. 137 C.p.c.

Înalta Curte a reținut, totodată că, deși

prin motivele de recurs au fost indicate și prevederile art. 304 pct. 8

C.p.c., niciuna dintre criticile formulate nu poate fi circumscrisă

acestui caz de modificare a deciziei, astfel încât nu va exercita controlul

judiciar de legalitate din această perspectivă.

În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1)

C.p.c., Înalta Curte a respins, ca nefondat, recursul declarat.