ÎCCJ, decizie (scj.ro #83276)

Operațiunea de vânzare în frauda dreptului de

proprietate, cauză de nulitate absolută a contractului

Faptul că

vânzarea-cumpărarea imobilului s-a făcut în frauda dreptului de proprietate de

către vânzător, cu complicitatea și pe riscul cumpărătorului este un caz tipic

de nulitate absolută a contractului. Avându-se în vedere că vânzătoarea

cunoștea faptul că înstrăinează bunul altuia, rezultă că, convenția părților

are o cauză ilicită și deci este nulă absolut conform art.968 Cod civil.

Totodată

nulitatea actului se constată și în raport de dispozițiile art.966 Cod civil,

întrucât vânzătorul, nefiind proprietarul bunului vândut nu poate satisface

scopul avut în vedere de cumpărător, dobândirea dreptului de proprietate.

(Înalta Curte de Casație și

Justiție Secția comercială decizia nr. 2099 din 12 iunie 2008)

Prin acțiunea înregistrată

la Tribunalul Iași

sub nr.6843/99/2 mai 2006 reclamantul C.L. a chemat

în judecată pe pârâtele S.C. M.I. SA și S.C. O. SRL pentru a se constata

nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat între cele două

pârâte cu privire la spațiul comercial situat în municipiul Iași, radierea din

cartea funciară a inscripțiunilor privind pe proprietarii pârâți din prezenta

cauză și repunerea imobilului în situația anterioară, cu obligarea pârâtelor la

plata cheltuielilor de judecată.

În

fapt, se motivează că acest contact este lovit de nulitate absolută întrucât

imobilul vândut de pârâta S.C. M.I. SA nu era proprietatea acesteia. Acest

imobil a fost preluat în proprietatea statului în baza Decretului nr.111/1951,

în baza Deciziei nr.24/25 ianuarie

1954

a

fostului Sfat Popular al Orașului Iași. Imobilul a fost în

administrarea fostului IGCL Iași, ulterior R.A. L., conform Deciziilor

nr.209/27 aprilie 1991 și nr.98/4 februarie 1991 emise de autoritățile

administrative locale. În temeiul art.5 din Legea nr.15/1990 RA L. a devenit

proprietara acestui imobil, închiriindu-l și culegându-i fructele (chiria). În

perioada 1997-2002 imobilul a fost închiriat către S.C. S. SRL. Se mai

motivează că, contractul de vânzare cumpărare se bazează pe o cauză ilicită și

contrară ordinii publice, întrucât clauzele sale conțin clauze ilicite ce pot

antrena răspunderea penală a vânzătorului pentru fals și uz de fals, atâta

vreme cât afirmă că imobilul s-a aflat în proprietatea sa și nu a trecut în

proprietatea statului.

În

drept s-au invocat dispozițiile art.966 și 968 Cod civil.

Tribunalul

Iași-Secția

contencios administrativ prin sentința

nr.548/E/14 martie

2007 a

respins ca nefondată

acțiunea reclamantului C.L. în contradictoriu cu pârâtele S.C. M.I. SA și S.C.

O. SRL.

Curtea

de Apel

Iași-Secția

comercială prin decizia nr.89/1

octombrie

2007 a

respins apelul declarat de

reclamant împotriva hotărârii instanței de fond.

Pe

fondul cauzei, instanța de apel a reținut că din probele administrate

(respectiv înscrisuri) rezultă că susținerea reclamantei că vânzarea unui bun

aparținând altcuiva este lovită de nulitate absolută a contractului de vânzare

cumpărare nu poate fi primită, putând fi vorba doar de o nulitate relativă, cum

temeinic și legal a reținut prima instanță.

În

speță nu s-a făcut dovada din partea reclamantei că părțile contractului au

fost de rea-credință, sau măcar cumpărătorul să fi fost de rea-credință la

încheierea acestuia, situație în care s-ar fi putut vorbi de o cauză ilicită

care să ducă la o nulitate absolută.

Împotriva

menționatei decizii, reclamantul

C.Local

Iași a

declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate

,

solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea deciziei și admiterea

acțiunii sale.

Recursul

reclamantului este fondat.

Primul

motiv de recurs invocat de recurentul reclamant prin care susține că imobilul

în litigiu este proprietatea sa și nu a pârâtei S.C. M.I. SA Iași este fondat.

Imobilul

în cauză a fost preluat în integralitatea sa în proprietatea statului, în baza

Decretului nr.111/1951 și a Deciziei nr.34/25 ianuarie 1954, transcris pe

numele Statului Român, sub nr.382/1968, în temeiul Decretului nr.712/1966.

Prin

HCL nr.5/1997 și HCL nr.126/1997 imobilul respectiv a fost preluat din fondul

locativ al statului în patrimoniul C.L. Iași.

Ori

față de această situație nu se poate reține că pârâta S.C. M.I. SA Iași este

proprietara spațiului în cauză conform sentinței civile nr.2262/11 februarie

1998

a

Judecătoriei Iași care a fost casată prin decizia nr.77/13 ianuarie

2008

a

Curții de Apel Iași prin care s-a respins în mod irevocabil acțiunea

acesteia în constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu

și prin care s-a reținut că S.C. M.I. SA Iași nu poate beneficia de

dispozițiile Legii nr.15/1990 și nici de dispozițiile HG nr.834/1991 ca să

dobândească certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului

aferent.

Față

de această situație se constată că ambele pârâte au fost de rea credință,

înstrăinând un imobil asupra căruia prima nu avea nici un drept, iar a doua a

cumpărat un imobil pe riscul său.

Faptul

că vânzarea-cumpărarea imobilului în litigiu s-a făcut în frauda dreptului de

proprietate de către vânzător, cu complicitatea și pe riscul cumpărătorului

este un caz tipic de nulitate absolută a contractului. Avându-se în vedere că

vânzătoarea cunoștea faptul că înstrăinează bunul altuia, rezultă că, convenția

părților are o cauză ilicită și deci este nulă absolut conform art.968 Cod

civil.

Totodată

nulitatea actului se constată și în raport de dispozițiile art.966 Cod civil,

întrucât vânzătorul, nefiind proprietarul bunului vândut nu poate satisface

scopul avut în vedere de cumpărător, dobândirea dreptului de proprietate.

Așa fiind, Înalta Curte în temeiul

art.312 al.1 Cod procedură civilă a admis recursul reclamantului, a modificat

decizia, a admis apelul aceleiași părți declarat împotriva hotărârii instanței

de fond care va fi schimbată în tot în sensul că se va admite acțiunea

reclamantului și în consecință se va constata nulitatea absolută a contractului

de vânzare cumpărare încheiat în cauză între pârâte și se va dispune radierea

din CF a inscripțiunilor în legătură cu acest act.