ÎCCJ, decizie (scj.ro #85162)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85162) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Măsură
asigurătorie
prevăzută în
art
.
125 alin. (2) din Codul de procedură fiscală. Poprire
asigurătorie
.
Contestație la executare. Instanța competentă material.
C.
proc
. fisc.
art
.
125, art.168.
C.
proc
.
civ
.
art.373 alin. (2)
Cuprins pe materii: Drept procesual civil
Indice
alfabetic: Poprire
asigurătorie
Contestație la executare
Competență materială.
Calea de atac împotriva actelor
prin care se dispun și se aduc la îndeplinire măsurile asigurătorii enumerate
în alin. (2) al
art
. 125 din Codul de procedură
fiscală, este potrivit alin.(1) al aceluiași articol, contestația la executare
silită. Competența de soluționare a acestei contestații, în aplicarea
art
. 373 alin. (2) din Codul de procedură civilă și
art
. 168 din Codul de procedură fiscală, aparține
judecătoriei în circumscripția căreia se face executarea, iar nu instanței de
contencios administrativ, care este instanță de executare doar pentru
hotărârile prin care a soluționat fondul litigiului de contencios
administrativ.
Î.C.C.J
., Secția de contencios
administrativ și fiscal,
Decizia
nr
.
5570 din 22 noiembrie 2005
Notă: Instanța a avut în vedere
art
. 125 și
art
. 168 din C.
proc
. fisc. în prima formă republicată în
M.Of
.
nr
. 560 din 24 iunie 2004.
Prin cererea înregistrată sub nr.12789/2004 la Judecătoria Râmnicu Vâlcea,
S.C.”P”SRL
Râmnicu Vâlcea a formulat în contradictoriu cu
Direcția Generală a Finanțelor Publice contestație la executare prin care a
solicitat anularea formelor de executare silită dispuse prin decizia nr.41747
din 6 decembrie 2001, precum și a tuturor formelor de executare ce țin de
aceasta, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.1439 din 17 martie 2005
pronunțată în dosarul nr.12179/2004, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.
În argumentarea sentinței s-a făcut trimitere la dispozițiile art.41 din
O.G
. nr.92/2003, care definește actul administrativ și
fiscal precum și la prevederile art.1 din Legea nr.554/2004.
La rândul său, Tribunalul Vâlcea prin sentința nr.302 din 10 mai 2005, a
declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de
S.C.”P”SRL
în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea și ivindu-se conflict negativ de
competență, a trimis dosarul Curții de Apel Pitești să se pronunțe prin
regulator de competență.
Curtea de Apel Pitești – Secția comercială și de contencios administrativ și
fiscal, soluționând conflictul negativ de competență, prin sentința nr.33/F-C
din 6 iunie 2005 a stabilit competența de soluționare a litigiului dintre
S.C.”P”SRL
Râmnicu Vâlcea și Direcția Generală a Finanțelor
Publice a județului Vâlcea în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că în speță este vorba de o
contestație la executarea unor acte prin care organele de executare fiscală au
dispus și adus la îndeplinire o măsură
asiguratorie
(poprire
asiguratorie
) și pentru care potrivit
art.373 alin.(2)
C.proc.civ
. competența aparține
Judecătoriei în circumscripția căreia se face executarea.
Este drept, a mai reținut curtea de apel, că în sensul Legii nr.554/2004 a
contenciosului administrativ (art.2 alin.(1)
lit.ș
)
și instanța de contencios administrativ este instanță de executare.
Dar, așa cum prevede în mod expres textul, aceasta numai pentru hotărârile prin
care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ.
Împotriva sentinței Curții de Apel, a formulat recurs intimata-creditoare
Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea.
În motivarea recursului, recurenta a susținut că în mod greșit s-a stabilit
competența în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, deoarece actul contestat
este un act administrativ fiscal, fiind aplicabile prevederile art.1 și 10
din Legea nr.554/2004 și nu prevederile art.372 – 373
C.proc.civ
.
și că în raport de dispozițiile legale invocate, competent a soluționa
contestația la executare formulată, este Tribunalul Râmnicu Vâlcea.
Recursul este
nefondat
.
Obiectul acțiunii introductive de instanță îl constituie contestația la
executare formulată de
S.C.”P
”
SRL
Râmnicu Vâlcea (ca debitor bugetar) împotriva măsurilor
asiguratorii
(poprire
asiguratorie
) dispuse asupra conturilor
societății prin decizia nr.41747 din 6 decembrie 2004, în contul unei
datorii reprezentând
TVA
și impozit pe profit.
Prin contestația astfel formulată, s-a solicitat anularea formelor de executare
silită.
Este evident așadar, că obiectul litigiului cu care a fost investită instanța
de fond îl constituie o contestație la executare, și nu o acțiune în contencios
administrativ în condițiile art.1 din Legea nr.554/2004.
Sub acest aspect, Curtea reține că poprirea
asiguratorie
,
a cărei anulare se solicită, face parte din categoria măsurilor
asiguratorii
prevăzute de art.125 (2) din C.
proc
. fisc. astfel cum a fost modificat și ulterior
republicat.
Or, potrivit alin.(6) din textul de lege mai sus invocat, măsurile
asiguratorii
dispuse de organele competente se duc la
îndeplinire, în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea
silită, care se aplică în mod corespunzător, iar potrivit alin.(1) din
același text de lege – art.125 C.
proc
. fisc
.
–
împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile
asiguratorii
, cei interesați pot face contestație în
conformitate cu prevederile art.168 din C.
proc
.
fisc.
Art.168 din C.
proc
. fisc reglementează contestația
la executare silită, iar alin.(3) al acestui text de lege prevede în mod
expres: ”contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se
judecă în procedură de urgență”.
Cum în cauză nu este vorba despre o contestație la executarea unei hotărâri
pronunțate în condițiile art.1 din Legea nr.554/2004, situație în care potrivit
art.2
lit.”ș
” din aceeași lege instanța de executare
este instanța care a soluționat fondul litigiului, în mod corect instanța care
a pronunțat regulatorul de competență a reținut incidența dispozițiilor art.373
alin.2 C.
proc
.
civ
. în
raport cu care instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia
se va face executarea.
În consecință, constatând că s-a stabilit în mod corect competența de
soluționare a contestației la executare formulată împotriva popririi
asiguratorii
, în favoarea judecătoriei ca instanță de fond,
Curtea a respins recursul ca
nefondat
.