ÎCCJ, decizie (scj.ro #81663)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81663) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Lipsa
rovinietei valabile. Plângere împotriva procesului verbal de contravenție.
Instanța competentă. Modificări aduse de Legea nr. 2/2013
normelor de competență teritorială prevăzută de O.G.
2/2001. Aplicarea acestor dispoziții derogatorii proceselor
în
materie contravențională începute după intrarea în vigoare a
Legii nr.2/2013.
Cuprins pe materii :
Drept procesual civil.
Competență teritorială.
Index alfabetic :
contravenție
-
competența teritorială
O.G. nr. 15/2002, art. 8
O.G. nr. 2/2001, art. 10, art. 32
Potrivit
dispozițiilor art.32 alin.(2) din O.G. nr.2/2001,
instanța competentă să soluționeze plângerea
introdusă anterior adoptării Legii nr.2/2013,
formulată împotriva procesului verbal de contravenție, prin care s-a
reținut săvârșirea faptei sancționată de
dispozițiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, respectiv ”
fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă”, este
judecătoria în a cărei circumscripție a fost
săvârșită contravenția, având în vedere caracterul absolut
al competenței teritoriale reglementate în materie
contravențională.
Dispozițiile art. III alin. (2) al Legii nr. 2/2013, prin care se
introduce o normă de competență teritorială derogatorie de
la dispozițiile O.G. nr.2/2001, se aplică numai proceselor în materie
contravențională începute după intrarea în vigoare a Legii
nr.2/2013, nu și celor în curs de soluționare, regula în materia
aplicării în timp a normelor de procedură fiind cea înscrisă în
art.24 C.proc.civ., coroborat cu art.25 alin.(2) C.proc.civ., în această
materie aplicându-se regula, iar nu excepțiile arătate în art. XXIII
alin.(1) și alin.(4) din Legea nr.2/2013.
Secția I civilă, decizia nr. 2931
de
la 28 mai 2013
Prin cererea
înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi la data de 22.09.2011,
petenta SC G.L.S. SRL a solicitat anularea procesului verbal de contravenție
din 31.05.2011, întocmit de reprezentanții Companiei Naționale de
Autostrăzi și Drumuri Naționale SA, solicitând, în principal,
anularea sancțiunilor aplicate prin acesta, iar în subsidiar, înlocuirea
amenzii contravenționale și a tarifului de despăgubire cu
sancțiunea avertismentului.
În motivarea
plângerii, petenta a arătat că, prin procesul-verbal de
contravenție menționat, a fost sancționată cu amendă
în cuantum de 250 lei, reținându-se în sarcina sa săvârșirea
contravenției prevăzută de art. 8 alin. (1) din O.G. nr.
15/2002, constând în aceea că, la data de 02.12.2012, ora 08:33, a fost
depistat un vehicul ce îi aparținea circulând pe raza
localității Seaca, județul Vâlcea, fără a deține
rovinietă valabilă.
Petenta a mai
arătat că autovehiculul la care se face referire în procesul verbal
de contravenție a fost achiziționat în leasing, iar la momentul
achitării rovinietei era folosit de către aceasta ca utilizator, doar
ulterior devenind proprietar, drept pentru care au fost schimbate numerele
mașinii.
Prin încheierea din 20 februarie 2013, Judecătoria Brezoi a dispus
scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea, pe cale administrativă,
Judecătoriei Sibiu, spre competentă soluționare, cu motivarea
că, în temeiul art. XXIII alin.(1) și (4) din Legea nr.2/2013 privind
unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,
raportat la art.10
1
din O.G. nr.15/2002, această ultimă
instanță a devenit competentă să soluționeze plângerea
ce face obiectul dosarului, ca fiind instanța în circumscripția
căreia se află sediul petentei.
Judecătoria Sibiu, prin sentința civilă nr.2467 din 04 aprilie
2013, și-a declinat, la rândul său, competența de
soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi și,
constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art.22
alin.(3) C.proc.civ., a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație
și Justiție.
Pentru a
hotărî astfel, Judecătoria Sibiu a reținut că, la data
sesizării instanței cu plângerea contravențională, competența
de soluționare a cauzei revenea instanței locului
săvârșirii faptei, conform dispozițiilor art.32 alin.(2) din
O.G. nr.15/2002.
A mai
arătat că, prin intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură
civilă și a Legii nr.2/2013, începând cu data aplicării
dispozițiilor acestei legi, adică după momentul
înregistrării plângerii contravenționale (22.09.2011), s-a modificat
și completat și O.G. nr.15/2002, care, la art. 10
1
,
prevede că, prin derogare de la dispozițiile O.G. nr.2/2001,
plângerea împotriva unui proces verbal de contravenție prin care s-au
constatat fapte contravenționale incriminate de O.G. nr.15/2002, se
introduce la judecătoria în a cărei circumscripție
domiciliază sau își are sediul contravenientul.
Această
dispoziție este de strictă interpretare și de imediată
aplicare pentru viitor, neputând retroactiva. Competența instanțelor
judecătorești se stabilește în funcție de momentul
sesizării instanței, dacă legea nu dispune altfel.
În concluzie,
Judecătoria Sibiu a arătat că Judecătoria Brezoi este
competentă să soluționeze cauza, ca instanță de la
locul săvârșirii contravenției, competență
stabilită de O.G. nr.2/2001, deoarece la data sesizării inițiale
a instanței nu erau în vigoare dispozițiile Legii nr.2/2013.
Învestită
astfel a pronunța regulatorul de competență, Înalta Curte de
Casație și Justiție a stabilit în favoarea Judecătoriei
Brezoi competența de soluționare a pricinii pentru considerentele ce
succed:
Fapta
pentru care a fost întocmit procesul-verbal de contravenție contestat în
prezenta cauză este reglementată și sancționată de
dispozițiile art. 8 alin.(1) din O.G. nr. 15/2002, conform cărora
„fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă
constituie contravenție și se sancționează cu amenda”.
Potrivit
dispozițiilor art.32 alin.(2) din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic
al contravențiilor, competența soluționării plângerii
împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare
a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție
a fost săvârșită contravenția.
Legea
nr.2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor
judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în
aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, aduce
modificări O.G. nr.2/2001, prin art. III alin.(2) care introduce după
art.10 din O.G. nr.15/2002, art.10
1
:
„prin derogare de la
dispozițiile O.G. nr.2/2001 (….) plângerea, însoțită de copia
procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la
judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau
își are sediul contravenientul.”
Această
normă de competență teritorială derogatorie de la
dispozițiile O.G. nr.2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a din
Legea nr.2/2013, ce poartă denumirea de „Modificarea și completarea unor
acte normative în materie contravențională și în materia
contenciosului administrativ și fiscal”, legiuitorul făcând
așadar, distincția între cele două materii.
Aceste
dispoziții derogatorii sunt aplicabile, însă, plângerilor
contravenționale introduse ulterior intrării în vigoare a acestei
modificări, respectiv începând cu data de 15.02.2013, regula în materia
aplicării în timp a normelor de procedură fiind cea înscrisă în
art.24 C.proc.civ., coroborat cu art.25 alin.(2) C.proc.civ., în această
materie aplicându-se regula, iar nu excepțiile arătate în art. XXIII
alin.(1) și alin.(4) din Legea nr.2/2013.
Astfel,
potrivit dispozițiilor art. XXIII alin.(1) din Legea nr.2/2013, cuprinse
în capitolul Dispoziții tranzitorii și finale: „procesele în
primă instanță, precum și căile de atac în materia
contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data
schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței
instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite
competente potrivit prezentei legi”, iar potrivit alin.(4) „dosarele se
trimit, pe cale administrativă, la instanțele devenite competente
să le judece”.
De
asemenea, alin.(2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat
la ce instanțe și la ce cauze se referă alin.(1), respectiv:
(2)„Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și
Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal la data
intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei
legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile
de apel” și (3) „Procesele în curs de judecată în primă
instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal
aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților
de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor
se trimit la tribunale.”
Drept
urmare, din interpretarea dispozițiilor legii, se constată că
art. XXIII din Legea nr.2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în
materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie
contravențională.
Prin
urmare, art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia
contravențională, considerent pentru care prevederile Legii nr.2/2013
nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia
contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de
drept privat. Totodată, prevederile Legii nr.2/2013 se impun a fi
interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc
modificări în mai multe materii (procedură penală,
contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte de
muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. XXIII
alin.(1) se referă doar la procesele în materia contenciosului
administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare
extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte
materii.
Având
în vedere considerentele expuse, se reține că dispozițiile art.
XXIII din Legea nr.2/2013 se aplică numai proceselor în materie
contravențională începute după intrarea în vigoare a Legii
nr.2/2013, nu și celor în curs de soluționare.
Or,
în speță, plângerea contravențională a fost introdusă
anterior adoptării Legii nr.2/2013, la data de 22.09.2011. Locul
săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului a
fost pe raza
localității Seaca, județul Vâlcea
,
zonă situată în circumscripția Judecătoriei Brezoi,
așa încât această instanță este competentă să
soluționeze cauza, potrivit art.32 alin.(1) din O.G. nr.2/2001, având în
vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie
contravențională.
Față
de cele reținute, Înalta Curte, în baza art. 22 alin. (3) și (5)
C.proc.civ., a stabilit competența judecării cauzei în favoarea
Judecătoriei Brezoi, în a cărei rază teritorială s-a
săvârșit contravenția.