ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3254/2013

Asupra conflictului de

competență, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Brezoi la data de 22 decembrie 2011, petentul S.N. a formulat plângere împotriva

procesului-verbal de constatare a contravenției din 30 martie 2011, întocmit de

reprezentanții C.N.A.D.N.R. SA, solicitând anularea acestuia.

În motivarea plângerii,

petentul a arătat că, prin procesul-verbal de contravenție menționat, a fost sancționat

cu amendă în cuantum de 250 RON, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției

prevăzută de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, constând în aceea că, la data

de 8 octombrie 2011, ora 15:17 a fost depistat că circula pe DN 7, km.188 în localitatea

S., județul Vâlcea, fără a deține rovinietă valabilă.

Petentul a mai arătat

că autoturismul marca M., cu numărul de înmatriculare de mai sus a fost vândut din

data de 11 aprilie 2010, către o altă persoană, B.I., noul proprietar fiind cel

care poartă întreaga răspundere juridică pentru încălcarea legii.

Prin sentința civilă

nr. 949 din 5 martie 2013, Judecătoria Brezoi și-a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, ca instanță în a cărei circumscripție teritorială

își are domiciliul contravenientul.

Învestită prin declinare,

Judecătoria Sibiu prin sentința civilă nr. 2976 din 26 aprilie 2013 s-a declarat

necompetentă a soluționa pricina la rândul său, astfel că, a declinat competența

în favoarea Judecătoriei Brezoi și, constatând ivit conflict negativ de competență,

a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului

de competență.

Pentru a hotărî astfel,

Judecătoria Sibiu a reținut că revenea instanței din circumscripția de la locul

săvârșirii faptei,

conform

dispozițiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.

A mai reținut această

instanță că, prin intrarea în vigoare a noului C. proc. civ. și a Legii nr. 2/2013,

începând cu data aplicării dispozițiilor acestei legi, adică după momentul înregistrării

plângerii contravenționale (22 decembrie 2011), s-a modificat și completat și O.G.

nr. 15/2002, care, la art. 10

1

, prevede că, prin derogare de la dispozițiile

O.G. nr. 2/2001, plângerea împotriva unui proces-verbal de contravenție prin care

s-au constatat fapte contravenționale incriminate de O.G. nr. 15/2002, se introduce

la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.

Această dispoziție este

de strictă interpretare și de imediată aplicare pentru viitor, neputând retroactiva.

Competența instanțelor judecătorești se stabilește în funcție de momentul sesizării

instanței, dacă legea nu dispune altfel.

În concluzie, Judecătoria

Sibiu a arătat că Judecătoria Brezoi este competentă să soluționeze cauza, ca instanță

de la locul săvârșirii contravenției, competență stabilită de O.G. nr. 2/2001, deoarece

la data sesizării inițiale a instanței nu erau în vigoare dispozițiile Legii

nr. 2/2013.

Învestită astfel a pronunța

regulatorul de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili în favoarea

Judecătoriei Brezoi competența de soluționare a cauzei pentru considerentele ce

succed:

Fapta pentru care a fost

întocmit procesul-verbal de contravenție contestat în prezenta cauză este reglementată

și sancționată de dispozițiile art. 8 din O.G. nr. 15/2002, conform cărora „fapta

de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție și se sancționează

cu amenda”.

Potrivit dispozițiilor

art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,

competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției

și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost

săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013 privind

unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea

punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări

O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G.

nr. 15/2002, art. 10

1

:

„prin derogare de la dispozițiile O.G.

nr. 2/2001 (….) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției,

se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul.”

Această normă de competență

teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea

a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de „Modificarea și completarea unor

acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal”, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Aceste dispoziții derogatorii

sunt aplicabile, însă, plângerilor contravenționale introduse ulterior intrării

în vigoare a acestei modificări, respectiv începând cu data de 15 februarie 2013,

regula în materia aplicării în timp a normelor de procedură fiind cea înscrisă în

art. 24 C. proc. civ., coroborat cu art. 25 alin. (2) C. proc. civ., în această

materie aplicându-se regula, iar nu excepțiile arătate în art. XXIII alin. (1) și

alin. (4) din Legea nr. 2/2013.

Astfel, potrivit dispozițiilor

art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii

și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului

administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor

prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele

devenite competente potrivit prezentei legi”, iar potrivit alin. (4) „dosarele se

trimit, pe cale administrativă, la instanțele devenite competente să le judece”.

De asemenea, alin.

(2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze

se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării

în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența

curților de apel, se trimit la curțile de apel” și (3) „Procesele în curs de judecată

în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data

intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit

prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale.”

Drept urmare, din interpretarea

dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în

mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu

și în materie contravențională.

Prin urmare, art. XXIII

nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, considerent

pentru care prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie,

chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de

drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate

în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe

materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte

de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. XXIII alin. (1) se referă

doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă

o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere considerentele

expuse, se reține că dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se aplică numai

proceselor în materie contravențională începute după intrarea în vigoare a Legii

nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare.

Or, în speță, plângerea

contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, la data de

22 decembrie 2011.

Locul săvârșirii contravenției

reținute în sarcina petentului a fost localitatea S., județul Vâlcea zona situată

în circumscripția Judecătoriei Brezoi, așa încât, această instanță este competentă

să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere

caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională.

Față de cele reținute,

Înalta Curte, în baza art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența

judecării cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi în a cărei rază teritorială s-a

săvârșit contravenția.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie

2013.