ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3151/2013

Asupra conflictului de

competență constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe

rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la data de 6 septembrie 2012 petentul B.I.C. a

solicitat, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA C.E.S.T.R.I.N., anularea

procesului-verbal de contravenție din 20 august 2012 emis de către intimată.

În motivarea cererii s-a

arătat că prin procesul-verbal din 20 august 2012 petentul a

fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 225 RON pentru că în data

de 21 iulie 2012, ora 6:45 a circulat cu autoturismul proprietate personală pe raza

localității S., județul Vâlcea - DN7 km188+900m, fără a deține rovinietă valabilă.

Prin sentința civilă

nr. 10299 din 26 octombrie 2012 Judecătoria Râmnicu Vâlcea a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi reținând că art. 32

alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor stabilește

competența teritorială în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție a fost

săvârșită contravenția.

Judecătoria Brezoi, prin

încheierea civilă din 22 februarie 2012, în temeiul dispozițiilor art. XXIII

alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 a scos cauza de pe rol, pe cale administrativă

și a înaintat dosarul Judecătoriei Sibiu, spre competentă soluționare.

La rândul său, Judecătoria

Sibiu, prin sentința civilă nr. 2809 din 19 aprilie 2013 a declinat competența în

favoarea Judecătoriei Brezoi, cu motivarea că dispozițiile art. XXIII alin. (1)

și (4) din Legea nr. 2/2013 nu se aplică în materie contravențională și, ca atare,

competența revine judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită fapta,

potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.

Ivindu-se conflictul negativ

de competență, în raport de dispozițiile art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ. a

fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție.

Asupra conflictului negativ

de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Obiectul cauzei este plângerea

contravențională prin care a fost contestat procesul-verbal de constatare și sancționare

a contravenției din 20 august 2012 , întocmit de

intimata

C.N.A.D.N.R. SA C.E.S.T.R.I.N.

Potrivit dispozițiilor

art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,

competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției

și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost

săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013 privind

unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea

punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări

O.G. nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G.

nr. 15/2002, art. 10

1

:

„prin derogare de la dispozițiile O.G.

nr. 2/2001 (….) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției,

se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul.”

Această normă de competență

teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea

a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor

acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor

art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii

și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului

administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor

prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele

devenite competente potrivit prezentei legi.”

De asemenea, alin.

(2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze

se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării

în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența

curților de apel, se trimit la curțile de apel” și (3) „Procesele în curs de judecată

în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data

intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit

prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale.”

Drept urmare, din interpretarea

teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din

Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului

administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.

Așadar, de vreme ce

art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională,

prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia

contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată,

prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece

prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală,

contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări

sociale), iar dispozițiile art. XIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia

contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă,

în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere considerentele

reținute, dispozițiile art. XIII din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor

în materie contravențională începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013,

nu și celor în curs de soluționare.

Or, în speță, plângerea

contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, la data de

6 septembrie 2012. Locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului

a fost DN 7 km.188+900 m, comuna S., județul Vâlcea, zonă situată în circumscripția

Judecătoriei Brezoi, așa încât această instanță este competentă să soluționeze cauza,

potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut

al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională.

Față de cele ce preced,

soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei Brezoi, în favoarea căreia

urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie

2013.