ÎCCJ, decizie (scj.ro #84330)

Recurs în

interesul legii. Efecte

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială.

Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în interesul legii

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

- recurs în interesul legii

C.

proc

.

pen

.,

art

. 414

2

Potrivit

art

. 414

2

alin. (3) C.

proc

.

pen

., dezlegarea dată

problemelor de drept de către Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și

Justiție prin deciziile de admitere a cererilor de recurs în interesul legii

este obligatorie pentru instanțe, însă soluțiile conținute în aceste decizii se

pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești

examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese. Prin

urmare, deciziile de admitere a cererilor de recurs în interesul legii nu

constituie temei pentru exercitarea contestației la executare.

I.C.C.J.,

secția penală, decizia

nr

. 6814 din 21 noiembrie 2006

Prin sentința

nr

. 785 din 27 iunie 2006, Tribunalul

București, Secția I penală, a respins ca neîntemeiată contestația la executare

formulată de condamnatul M.N. privind dispozițiile executorii ale sentinței

penale

nr

. 293 din 29 octombrie 1999 pronunțată de

Tribunalul Brăila.

Prima instanță a reținut că, în cauză, condamnatul a formulat contestație la

executare în temeiul dispozițiilor

art

. 461 alin. (1)

lit

. c) și d) cu aplicarea

art

.

458 C.

proc

.

pen

. și

art

. 12 C.

pen

., împotriva

sentinței penale

nr

. 293 din 29 octombrie 1999

pronunțată de Tribunalul Brăila, arătând că a fost condamnat la 13 ani de

închisoare pentru infracțiunea prevăzută în

art

. 215

alin. (3), (4) și (5) C.

pen

.

Contestatorul a invocat drept cauză de reducere a pedepsei, decizia

nr

. IX din 24 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție - Secțiile Unite, dată în recurs în interesul legii și publicată în

Monitorul Oficial

nr

. 123 din 9 februarie 2006,

susținând că fapta pentru care a fost condamnat este prevăzută în Legea asupra

cecului

nr

. 59/1934.

În motivarea soluției, prima instanță a arătat că dispozițiile

art

. 458 C.

proc

.

pen

. se aplică numai în cazul în care intervine o lege

penală mai favorabilă după ce s-a pronunțat condamnarea, în speță contestatorul

invocând nu legea penală mai favorabilă, ci o decizie a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, împrejurare față de care solicitarea este neîntemeiată.

Prin decizia

nr

. 714/A din 6 octombrie 2006, Curtea

de Apel București, Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie, a respins ca

nefondat

apelul condamnatului

contestator.

Recursul declarat de acesta este

nefondat

.

Condamnatul se află în executarea pedepsei de 13 ani închisoare aplicată de

Tribunalul Brăila prin sentința penală

nr

. 293 din 29

octombrie 1999, pentru infracțiunea prevăzută în

art

.

215 alin. (3), (4) și (5) C.

pen

.

În executarea acestei hotărâri, în urma adoptării de către Înalta Curte de

Casație și Justiție a deciziei dată în interesul legii

nr

.

IX din 24 octombrie 2005, condamnatul a solicitat ca, pe calea contestației la

executare, să se reducă pedeapsa în raport cu dispozitivul acestei decizii. În

esență, condamnatul a urmărit reducerea pedepsei ca urmare a interpretării

oferite de instanța supremă situațiilor în care beneficiarul unui cec cunoștea

inexistența proviziei bancare.

Prin decizia în interesul legii

nr

. IX din 24

octombrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că atunci când

beneficiarul unui cec cunoaște despre inexistența acoperirii acestui instrument

de plată, fapta nu mai poate constitui infracțiunea de înșelăciune,

neexistând

o inducere în eroare, ci infracțiunea prevăzută

în

art

. 84 alin. (1)

pct

. 2

din Legea

nr

. 59/1934.

Potrivit

art

. 414

2

alin. (3) C.

proc

.

pen

., soluțiile pronunțate

în interesul legii nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și

nici asupra unor hotărâri similare, producând efecte numai pentru viitor cu

privire la dezlegarea dată problemei de drept.

Art

. 458 C.

proc

.

pen

., la care face referire contestatorul, reglementează

obligația instanțelor de a lua măsuri pentru aducerea la îndeplinire a

dispozițiilor

art

. 12,

art

.

14 și

art

. 15 C.

pen

. în

situația în care intervine o lege penală nouă, mai favorabilă.

În cauză, nu este vorba de intervenția unei legi penale noi, mai favorabile, ci

de o decizie dată de instanța supremă în interesul legii, pentru a asigura

aplicarea unitară a normelor de drept, decizie care nu produce efecte asupra

hotărârilor analizate, ci constituie o dezlegare obligatorie pentru viitor

asupra problemelor de drept analizate, împrejurări ce nu sunt vizate de

art

. 458 C.

proc

.

pen

. și nu pot constitui temeiuri pentru contestații la

executare.

În consecință, recursul condamnatului contestator a fost respins.