ÎCCJ, decizie (scj.ro #84330)

Recurs în interesul legii. Efecte Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în interesul legii Indice alfabetic: Drept procesual penal - recurs în interesul legii C. proc . pen ., art . 414 2 Potrivit art . 414 2 alin. (3) C. proc . pen ., dezlegarea dată problemelor de drept de către Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin deciziile de admitere a cererilor de recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, însă soluțiile conținute în aceste decizii se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese.

Prin urmare, deciziile de admitere a cererilor de recurs în interesul legii nu constituie temei pentru exercitarea contestației la executare. I.C.C.J., secția penală, decizia nr . 6814 din 21 noiembrie 2006 Prin sentința nr . 785 din 27 iunie 2006, Tribunalul București, Secția I penală, a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de condamnatul M.N. privind dispozițiile executorii ale sentinței penale nr . 293 din 29 octombrie 1999 pronunțată de Tribunalul Brăila.

Prima instanță a reținut că, în cauză, condamnatul a formulat contestație la executare în temeiul dispozițiilor art . 461 alin. (1) lit . c) și d) cu aplicarea art . 458 C. proc . pen . și art . 12 C. pen ., împotriva sentinței penale nr . 293 din 29 octombrie 1999 pronunțată de Tribunalul Brăila, arătând că a fost condamnat la 13 ani de închisoare pentru infracțiunea prevăzută în art . 215 alin. (3), (4) și (5) C. pen . Contestatorul a invocat drept cauză de reducere a pedepsei, decizia nr . IX din 24 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, dată în recurs în interesul legii și publicată în Monitorul Oficial nr . 123 din 9 februarie 2006, susținând că fapta pentru care a fost condamnat este prevăzută în Legea asupra cecului nr . 59/1934.

În motivarea soluției, prima instanță a arătat că dispozițiile art . 458 C. proc . pen . se aplică numai în cazul în care intervine o lege penală mai favorabilă după ce s-a pronunțat condamnarea, în speță contestatorul invocând nu legea penală mai favorabilă, ci o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, împrejurare față de care solicitarea este neîntemeiată. Prin decizia nr . 714/A din 6 octombrie 2006, Curtea de Apel București, Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul condamnatului contestator.

Recursul declarat de acesta este nefondat . Condamnatul se află în executarea pedepsei de 13 ani închisoare aplicată de Tribunalul Brăila prin sentința penală nr . 293 din 29 octombrie 1999, pentru infracțiunea prevăzută în art . 215 alin. (3), (4) și (5) C. pen . În executarea acestei hotărâri, în urma adoptării de către Înalta Curte de Casație și Justiție a deciziei dată în interesul legii nr . IX din 24 octombrie 2005, condamnatul a solicitat ca, pe calea contestației la executare, să se reducă pedeapsa în raport cu dispozitivul acestei decizii. În esență, condamnatul a urmărit reducerea pedepsei ca urmare a interpretării oferite de instanța supremă situațiilor în care beneficiarul unui cec cunoștea inexistența proviziei bancare.

Prin decizia în interesul legii nr . IX din 24 octombrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că atunci când beneficiarul unui cec cunoaște despre inexistența acoperirii acestui instrument de plată, fapta nu mai poate constitui infracțiunea de înșelăciune, neexistând o inducere în eroare, ci infracțiunea prevăzută în art . 84 alin. (1) pct . 2 din Legea nr . 59/1934. Potrivit art . 414 2 alin. (3) C. proc . pen ., soluțiile pronunțate în interesul legii nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici asupra unor hotărâri similare, producând efecte numai pentru viitor cu privire la dezlegarea dată problemei de drept. Art . 458 C. proc . pen ., la care face referire contestatorul, reglementează obligația instanțelor de a lua măsuri pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor art . 12, art . 14 și art . 15 C. pen . în situația în care intervine o lege penală nouă, mai favorabilă.

În cauză, nu este vorba de intervenția unei legi penale noi, mai favorabile, ci de o decizie dată de instanța supremă în interesul legii, pentru a asigura aplicarea unitară a normelor de drept, decizie care nu produce efecte asupra hotărârilor analizate, ci constituie o dezlegare obligatorie pentru viitor asupra problemelor de drept analizate, împrejurări ce nu sunt vizate de art . 458 C. proc . pen . și nu pot constitui temeiuri pentru contestații la executare. În consecință, recursul condamnatului contestator a fost respins.