ÎCCJ, decizie (scj.ro #82749)

Declinare de

competență. Căi de atac și termene în care pot fi exercitate

Dispozițiile

art.158 alin.3 C.proc.civ., potrivit cărora hotărârea prin care instanța se

declară necompetentă  poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la

pronunțare, nu își găsesc aplicare în ipoteza în care excepția de necompetență

a fost admisă cu încălcarea procedurii de rezolvare a excepției, care,

imperativ, presupune dezbateri contradictorii; în acest caz, reformarea

hotărârii de  declinare  poate fi cerută și pe calea apelului, în

termenul prevăzut de art. 284 alin. 1 C. proc. civ.

Secția civilă, decizia nr.1608 din 19 aprilie 2002

Tribunalul Neamț, prin  sentința civilă nr.187 din 21 septembrie, a

respins ca inadmisibilă acțiunea în revendicarea unui imobil preluat de stat în

baza Decretului nr.92/1950, constatând existența autorității lucrului judecat.

Curtea de Apel Bacău, Secția civilă, prin decizia nr.47 din 24 mai

2000, a admis apelul reclamanților și, desființând sentința, a trimis cauza la

aceeași instanță pentru rejudecare.

Tribunalul Neamț, prin sentința civilă nr.96 din 11 iunie 2001, și-a

declinat competența, pe criteriul valoric, în favoarea Judecătoriei Piatra

Neamț.

Curtea de Apel Bacău, Secția civilă, prin decizia nr.71 din 17

octombrie 2001, a respins, ca tardiv, apelul reclamanților, cu motivarea că

cererea de apel a fost făcută la data de 19 iulie 2001, cu mult peste termenul

de 5 zile prevăzut de art.158 alin.3 C.proc.civ., care curge de la pronunțare.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții,  bazat

pe motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ., în dezvoltarea

căruia au arătat, în esență, că soluția respingerii apelului, ca tardiv,

încalcă dispozițiile art.158 alin.3 C.proc.civ.

Recursul este întemeiat.

Potrivit art.158 alin.3 C.proc.civ.,dacă instanța se declară

necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs în termen de 5 zile

de la pronunțare.

Dispozițiile legale enunțate își au aplicare în ipoteza când excepția

de necompetență, fiind invocată, a fost pusă în dezbaterea părților, nu și

atunci când, invers, fără invocare și dezbateri, instanța, reținând competența

sa, a antamat fondul cauzei și a finalizat cercetarea judecătorească prin a da

cuvântul părților asupra dezbaterilor, iar la deliberare, constatând, că este

necompetentă, în loc să repună cauza pe rol, își declină competența în favoarea

altei instanțe.

Într-un asemenea caz, declinatorul de competență, fiind dat în dezacord

cu păstrarea competenței (prin cercetarea fondului), dar oricum cu încălcarea

procedurii de rezolvare a excepției de necompetență, care, imperativ, presupune

dezbateri contradictorii, rezultă că reformarea sa poate fi cerută și pe calea

apelului.

Această concluzie, corectă prin finalitatea ei, a fost însușită de

instanța de apel, dar trunchiat, deoarece a fost aplicat termenul „de 5 zile de

la pronunțare” prevăzut de art.158 alin.3 C.proc.civ., care este un termen de

recurs, iar nu termenul de apel prevăzut de art.284 alin.1 C.proc.civ., care

este de 15 zile și curge de la comunicare.

Cum, în raport cu acest ultim termen, soluția respingerii apelului ca

tardiv se verifică a fi nelegală, iar soluționarea excepției de necompetență

s-a făcut fără dezbateri, se impune admiterea recursului și casarea hotărârilor

pronunțate în cauză, cu trimiterea cauzei la prima instanță pentru a se

conforma procedurii de soluționare a excepției de necompetență.