ÎCCJ, decizie (scj.ro #84120)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84120) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Consecințe deosebit de grave.
Înșelăciune. Infracțiune continuată
Cuprins pe materii:
Drept penal. Partea generală. Înțelesul
unor termeni sau expresii în legea penală
Indice alfabetic:
Drept penal
- consecințe deosebit de
grave
-
înșelăciune
-
infracțiune continuată
C.
pen
.,
art
. 41 alin. (2),
art
. 146,
art
. 215 alin. (5)
În cazul infracțiunii de
înșelăciune în forma continuată, dacă prin acțiunile de emitere a mai multor
cecuri asupra unor instituții de credit, știind că pentru valorificarea
acestora nu există provizia sau acoperirea necesară, s-au cauzat pagube
materiale în patrimoniul mai multor persoane fizice ori juridice, a căror
valoare totală depășește suma de 200.000 RON, fapta se încadrează și în
prevederile
art
. 215 alin. (5) C.
pen
.
referitoare la înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave.
I.C.C.J
., secția penală, decizia
nr
. 73 din 10 ianuarie 2007
Notă:
Decizia
nr
. 73 din 10 ianuarie 2007 este în sensul
Deciziei
nr
.
XIV
din 22 mai
2006 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în
M. Of.
nr
. 6 din 4 ianuarie 2007.
Tribunalul Constanța, prin sentința penală
nr
. 565
din 22 decembrie 2005, a condamnat pe inculpatul
M.S
.
la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune
prevăzută în
art
. 215 alin. (1)-(5) cu aplicarea
art
. 41 alin. (2) C.
pen
. În baza
art
. 71 C.
pen
. s-au
interzis inculpatului drepturile prevăzute în
art
. 64
C.
pen
.
Instanța a reținut că inculpatul
M.S
., în calitate de
asociat unic și administrator la societatea comercială U., în perioada mai - iulie
2003, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a indus în eroare patru
societăți comerciale, prin emiterea de file cec, deși cunoștea că nu are
disponibil în cont. Astfel, la 20 mai 2003 a încheiat un contract de
vânzare-cumpărare cu societatea comercială C. pentru livrarea de produse
metalurgice și țevi, în valoare totală de 765.297.007 lei, iar pentru plata
mărfii, inculpatul a emis o filă cec care ulterior a fost refuzată la plată
datorită lipsei de disponibil.
La 21 iunie 2003, folosind
același procedeu, inculpatul a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu
societatea comercială L., având ca obiect livrarea de vitrine frigorifice în
valoare totală de 299.157.056 lei, iar pentru plata mărfii inculpatul a emis o
filă cec pentru suma totală de 299.157.056 lei, care a fost refuzată la plată
datorită lipsei de disponibil.
În cursul lunii iulie 2003, inculpatul a solicitat, prin intermediul a două
comenzi, achiziționarea de apă minerală, sucuri și țigări de la societatea
comercială H., în baza comenzii fiind livrată marfă în valoare de 129.852.566
lei. Pentru achitarea mărfii, inculpatul a emis o filă cec care, de asemenea, a
fost refuzată la plată, întrucât cecul fusese emis de un trăgător aflat în
interdicție bancară și aparținea unui set de documente care a fost retras din
circulație.
La 5 și 12 iunie 2003, societatea comercială L. a livrat inculpatului marfă în
valoare de 820.335.028 lei, iar pentru achitarea mărfii inculpatul a emis două
file cec și un bilet la ordin, care au fost respinse la plată.
Prin decizia
nr
. 108 din 1 iunie 2006, pronunțată de
Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de
familie, s-a respins ca
nefondat
apelul declarat de
inculpat.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, inculpatul a declarat recurs,
solicitând, între altele, schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea alin.
(5) al
art
. 215 C.
pen
., cu
motivarea că prejudiciul este sub 2 miliarde de lei, întrucât marfa constând în
apă minerală îmbuteliată, în valoare de 129.852.566 lei, a fost achitată de
altă societate comercială care a beneficiat efectiv de această marfă.
Examinând hotărârile
recurate
, între altele, prin
prisma cazului de casare invocat, prevăzut în
art
.
385
9
alin. (1)
pct
. 17 C.
proc
.
pen
., Înalta Curte de
Casație și Justiție constată că recursul este
nefondat
.
Solicitarea inculpatului de a se reduce cuantumul prejudiciului prin scăderea
sumei de 129.852.566 lei, ce reprezintă contravaloarea apei minerale livrată de
societatea comercială F. către societatea comercială M., apoi către societatea
comercială H. și, în final, societății inculpatului, nu poate fi primită,
întrucât, indiferent care a fost traseul mărfii, inculpatul a emis, în vederea
plații, o filă cec în perioada în care societatea pe care o administra se afla
în interdicție bancară. Fila cec a fost folosită la plată prin girarea
succesivă între societățile intermediare până la furnizorul societatea
comercială F. Împrejurarea că între timp una dintre societăți ar fi achitat
marfa într-o altă modalitate de plată decât cea constând în girarea cu fila cec
emisă de inculpat nu înseamnă că fapta inculpatului nu a pricinuit o pagubă,
chiar dacă aceasta este localizată în patrimoniul altei societăți decât
furnizorul inițial.
Așadar, cuantumul prejudiciului a fost calculat corect, prin însumarea
prejudiciilor cauzate celor patru părți civile. Cum prejudiciul total este mai
mare de 2 miliarde de lei, solicitarea inculpatului de a se schimba încadrarea
juridică dată faptei, prin înlăturarea alin. (5) al
art
.
215 C.
pen
., este neîntemeiată.
Recursul a fost, însă, admis, pentru alte motive invocate din oficiu, constând,
între altele, în aplicarea greșită a pedepsei accesorii, prin interzicerea
tuturor drepturilor prevăzute în
art
. 64 C.
pen
.